2,619 matches
-
proba originalitatea unui poet așezat, fără drept de apel, în descendența lui Bacovia (Daniel Cristea-Enache, Andrei Terian ș.a.), în principiu pentru figurația și atmosfera asfixiantă, evidente în toate poemele, sau a lui Șerban Foarță și Emil Brumaru (Andrei Bodiu), pentru rafinamentele construcției, evidente în Sonetele în x? Cum arată, altfel spus, formula sa de succes? Ceea ce frapează, mai întâi, la lectură este faptul că poetul nu pare a depune prea multe eforturi pentru a-și orienta demersul textual într-o direcție
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la rigoare, cu tehnici inspirate de po(i)eticile autohtone din vârste diferite ale literaturii. Poeme precum Chanson d'amour, Cântecel, Cântecel de dragoste, Cântecel de plimbare sunt, în acest sens, cele mai bune dovezi că poetul are un cert rafinament combinatoric, incantațiile amoroase amintind când de cele semnate, odinioară, de un Costachi Conachi sau un Iancu Văcărescu, când de recentele brumariene: "Pasul tău pe străzi înguste/ Face flamure din fuste/ Curul tău, puțin mai sus,/ Mă lasă pe gânduri dus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spre exemplu, în splendidul poem Doina (Părul cel mai lung din lume), inclus în volumul Doina (București, Cartea Românească, 1983). Suferința pierderii mamei este contrasă, aici, într-o sfâșietoare litanie, alcătuită după un tipar folcloric distilat în forme de cert rafinament stilistic: "!ți-ai crescut parcă anume/ părul cel mai lung din lume/ ca-ntr-un giulgi să-ți ții într-însul/ trupul tău curat ca plânsul/ lin pornit și-ncheiat lin/ ca-ntr-o șoaptă de amin... // eu de-acuma ți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spectacol al umanului (de la protola post-istoria lui chinuită de tot felul de demoni), ci și o eboșă a spectacolului literaturii sacre și profane. Viziunea proprie asupra ambelor forme de reprezentare este condensată într-o scriitură ce se recomandă prin inteligență, rafinament stilistic și o ironie fină, ce nu face însă decât să intensifice unda de tragism subteran. Referințe critice (selectiv): Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Emanuela Ilie, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gură: O-i, oi..." Începând cu Liniștea vânatului (Editura Junimea, Iași, 2005), poetul începe totuși să își rideze masca, într-un mod cât se poate de... postmodern. De la un punct încolo, ingredientele bine știute ale postmodernismului, mai exact textualismul, autoreferențialitatea, rafinamentul tehnic și în special ironia cu toate formele ei posibile, se mixează migălos, într-o textură miscelanee care îl prinde foarte bine. Citind O scurtă ochire din Ultimul vorbitor..., spre exemplu, putem avea senzația că respirăm din nou aerul baladescului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mașina? Știi, chiar se glumește pe seama asta? Se vorbește că stai mereu să o ștergi, să-i dai luciu ca și cum n-ai avea ochi decît pentru ea? Era una dintre acele mașini de lux, cu două axe articulate, de un rafinament și-o eleganță maiestuoasă, cu roți mari, subțiri, prinse cu brațe de oțel; avea pieptul generos, spatele bine arcuit și puternic... purta numele unei gări, cel de Lison, haltă în Contentin. Dar, din dragoste, Jacques, îl transformă în nume de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de viață american. Reticența resimțită de europeni față de fastfood în general și McDonald's în special se datorează tendinței de a aplica regulile stricte ale "gramaticii" bucătăriei europene la industria și obiceiurile alimentare americane. Nici termenul cuisine (gastronomie de înalt rafinament) nu este compatibil cu bucătăria americană. Mâncarea americană a suferit un proces de creolizare în asemenea măsură, încât este foarte greu astăzi să reconstruiești modelele apropriate din diferite bucătării ale lumii și regulile care le guvernau. Siturile tematice (parcuri, orașe
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
antreurilor hors d'oeuvre și a deserturilor- selecție și combinare de fructe și brînzeturi) sau endogen/exogen (sosurile, fructele sau legumele exotice fiind intens valorizate, la fel cu cele naționale). Selecția anumitor opoziții și ocultarea altora poate atrage calificarea de rafinament, dar și de cosmopolitism al codului culinar francez, în timp ce opțiunea pentru endogen, central, accentuat ne îndreptățește să vorbim de un tradiționalism savuros al gastronomiei românești sau italienești. Codurile gastronomice bazate în principiu pe aceste opoziții majore cărora li se adaugă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
concurenței pentru pervertire. Ierarhia nevoilor vieții pe criterii de status social, bunăoară, rămâne sensul alterării mijloacelor și scopurilor, ajungând la proclamarea avuției ca bază a libertății. Maniheismul social al Economiei derivă din aceste pervertiri, una mai grozavă decât alta prin rafinament explicativ. Distincțiile Economiei Croiala maniheistă ține de începuturile Economiei, ca oikos, care a dispus funcțiile părților implicate în manevrarea mijloacelor pentru realizarea scopului, în ceea ce numesc economia platonică. Chiar de la începuturile ei, Economia a avut de ales între interioritate și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Otilia este oglinda mea de argint.“ (G. Că linescu, Esența realismului) ÎNCHEIERE În esență, se poate afirma că Otilia este unul dintre personajele feminine cele mai complexe din literatura noastră, prezență memorabilă, cu un farmec inefabil, amestec de candoare și rafinament, de copilărie și maturitate, de capriciu și devotament, de inconștiență și luciditate. Prin construcția modernă a Otiliei, G. Călinescu depășește stereotipia personajelor feminine din proza românească, contribuind la ascensiunea spectaculoasă a unor eroine moderne în primplanul romanului interbelic. - VARIANTA 12
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
din dramaturgia românească. A compus muzică și a scris versuri. Aceste aptitudini artistice au fost prezente și în manualitatea chirurgicală de excepție, precum și amenajarea interioarelor din spitalele pe care le-a modernizat și construit cu un bun gust și un rafinament desăvârșit. Cu o nobilă modestie nu-i plăcea să fie lăudat. După numirea domnului Dr. Stelian Ivașcu ca Director al Sanatoriului Balotești, județul Ilfov, această unitate a devenit una de primă clasă în tratamentul complex al bolilor bronhopulmonare din România
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
români, de la - sà zicem - Eminescu, la St. Aug. Doinaș) și citînd experimentul liric al autorului (foarte ușor de raportat la un anumit climat poetic european al ultimelor douà decenii) printr-o grilà absolut inadecvatà: "Confesiunea se întoarce în prețiozitate și rafinament, preschimbînd frustràrile în nostalgii și nostalgiile în reverii. Ea e ghidatà mai degrabà de o himerà estetistà decît de o exigențà existențialà și discursul nàzuiește mai degrabà /.../ la ingeniozitate decît la depoziția de conștiințà. /.../ Poemul trece ușor de la invocație la
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
pantomimica, gesturi, limbaj - ton, timbru etc.) la semnificațiile conținutului interior. Firește, exercițiul poate servi și fixării manierelor de ascundere a conținutului intern prin expresia exterioară, adică duplicității, ipocriziei. Desrădăcinarea obiceiurilor rele are loc tot prin exercițiu repetat. Bunele purtări, manierele, rafinamentul sau finețea conduitei, deprinderile frumoase se datorează exercițiilor, cultivării mișcărilor după criteriile și cerințele conduitei civilizate, ale omului cultivat. De exercițiu depinde fixarea trăsăturilor durabile și caracteristice ale personalității cetățeanului, trasăturile caracterului moral. De aceea, efectele exercițiilor se repercutează pozitiv
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
are «tot» ce îi trebuie pentru a reuși; nu-i mai rămâne decât să devină conștient de aceasta, pentru a-și putea exploata talentul. Porc În imaginar, porcul este strâns legat de murdărie și vulgaritate. Descrie comportamentele primare, lipsite de rafinament și de subtilitate. Este și simbolul lăcomiei, al poftei și insațiabilității libidoului. Reprezintă dorințele percepute de supraeu ca fiind reprobabile și impure, mai ales cele referitoare la sexualitatea subiectului (un film pornografic este calificat drept porcos la fel ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a instinctelor sălbatice, a sufletului arhaic. Trimit ființa la dimensiunea ei animalică. Exprimă comportamentele impulsive, uneori brutale, dar naturale și adevărate. Astfel, în visul: - pozitiv, dezvăluie caracterul autentic și pur al unei acțiuni sau atitudini; - negativ, supunerea față de simțuri, absența rafinamentului și a civilizației. Prin urmare, epilarea corespunde fie unei îndepărtări de natură, fie unei înălțări interioare. Interpretarea depinde, în parte, de celelalte elemente ale visului. Este totuși posibil să se considere că depășirea condiției presupune abandonarea spiritului animalic. Piept, tors
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
berlineză o relație cu totul specială cu patronul magazinului de coloniale Paradis din Sinaia, Gh. Matheescu: patronul îl aproviziona cu icre negre, pastramă, halva; Caragiale îi făcea publicitate în versuri pe care le publica în propriile reviste pe motive de... rafinament artistic descoperit la cel care va ajunge primar al pomenitului oraș: "Filosofu-antic, vestitul Epicur, om rafinat, Iubitor de trai cuminte, De-ar fi trăit și aflat Că-n piața veche-n centru La Sinaia, a deschis Eminentul Matheescu Magazinul Paradis
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în aceste propuneri onomastice și o supunere benevolă a autorului la orizontul de așteptare caracteristic publicului vremii și de care profitau multe publicații de duzină, dar în marea majoritate a propunerilor sale onomastice, maestrul află soluții de mare intuiție și rafinament, așa cum demonstrează și ultimele exemple pe care le selectez din opera sa: suceala lui Cănuță (Cănuță, om sucit) constă și în raportul oximoronic dintre soarta omului și sugestia numelui; oricît ar părea de ciudat, numele personajului eponim derivă de la Radu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol." E, aici, mai mult decît rezultatul unei autosugestii a fabuloasei ascendențe nobiliare, e pana unui analist al sîngelui albastru (Ș. Cioculescu), chiar dacă acesta pare rafinamentul inutil al nobleței (Al. George), admirația nelimitată față de manierele aristocratice traducînd chiar snobismul matein materializat într-un monument de snobism, evident exagerare de tipul celor care îl receptau pe Mateiu doar ca erudit al jargonului de obor, doct în expresii
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
la théorie de la grace" [Uzanne, 1910, p.26]. Pariziana este femeia mondenă care caută să se deosebească prin felul său aparte de a fi. O caracterizează dorința de elitism și diferențiere. Pentru Parizienele distinse de la sfârșitul secolului este caracteristic un rafinament sofisticat. Dorința lor de excentricitate, căutarea stilului, eforturile permanente de a lăsa fără suflare audiență, se compară cu voință Prețioaselor de a se demarca de vulgaritatea cadrului ordinar. Pariziana întruchipează ceea ce se numeste le savoir vivre moderne sau le savoir
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
numeroșii adoratori ai lui Nana veniți în timpul expoziției la Paris găsim și "un Valaque, un prétendu comte, dont l'argent, toujours très irrégulier, avait une étrange odeur" [Zola, Nana, p.43]. Grupul masculin al Parizienei este elită societății, sensibilă la rafinament, senzualitate, provocare. Să luăm, de exemplu, Notre coeur și să-i examinăm pe admiratorii lui Michèle de Burne, care se adună în mezaninul ei rafinat, din strada Generalului Foy, după Saint-Augustin. Aici defilează cremă societății franceze: Maltry, filosoful; Lamarthe, scriitorul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Bonheur des Dames, p.364]. Francezului, consemnează S. de Gramont [p.84], îi place să seducă și să fie iubit. Elegantă și farmecul fac parte din arsenalul seducerii. Ce are în plus Pariziana față de alte femei? Pariziana întruchipează grațioasa finețe, rafinamentul și senzualitatea feminină. Totul se conjuga cu elegantă: a reuși cu elegantă, a seduce, a trata, "elegantă este o armă, o insignă, un obiect care atrage respectul, o scrisoare de recomandare" [Beauvoir 1998, ÎI, p.280]. Elegantă, grațiozitatea, siguranța și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
stradă; episodul napoleonian, încărcat cu imagini și mișcare, trimite verbul pe planul al doilea. Teatrul își deplasează "scenă" din sălile tradiționale (Palais Royal, Théâtre français, Odéon-ul cu repertoriu clasic și recent) și, avid de senzații puternice mai mult decât de rafinamente estetice, migrează spre cartierele populare. Evoluția teatrului în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea se poate împărți convențional în două perioade, cea a teatrului din timpul Imperiului al Doilea și teatrul de la începutul Republicii a Treia. Teatrul Imperiului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
autres choses" [Maupassant, Fort comme la mort, p.50]. Că revers al societății de plăcere apare nevroza plictiselii. Plictisul devine o experiență și un motiv literar al timpului. M.-C. Bancquart [p. 213] consideră că el își are sursă în rafinamentul extrem al femeilor, care petrec timpul cu nimicuri. Considerăm că această stare de plictiseală proprie sfârșitului de secol francez, în general, si femeii pariziene în special, care ține și de ne-ocuparea să socială, este totuși una de plictiseală și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
paroles injustes, să voix devient vulgaire, prend des intonations de faubourg, un accent peuple qui trahit l'ancienne apprentie du magasin Le Mire" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.83]. Ascensiunea pe scara socială este însoțită de metamorfoza și rafinamentul limbajului. Confidenta este un gen de conversație tipic feminin. Femeilor le place să vorbească între ele despre trăirile intime, pe care le analizează, le interpretează, le diseca pe îndelete. Subiectele de conversație țin de problemele sentimentale. Acest gen are puțină
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
idealului lor de feminitate înscrisă în simbolică națională, femeile trebuie să sacrifice la templul elegantei timp, bani și o bună parte din energie. Mai mult ca oricare alta, modă pariziana este o variație formală cu scopul de a afirma supremația rafinamentului, creativității și inovației. "Cu multiple expresii concrete, modă reprezintă o minunată legătură între francezi, un fel de limbaj comun" [Muhembled, p.112], devenind un liant al identității franceze. Preocuparea femeii pariziene pentru modă este indicele unei sensibilități particulare feminine, pariziene
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]