20,740 matches
-
de fotografie pe Faleză și la Teatrul Jean Bart, proiecții de film în aer liber la Piața Civică, o dezbatere pe tema dezvoltării durabile a Deltei și comunităților județului Tulcea, un târg de meșteșugari tradiționali, o defilare cu cai de rasă și, mai ales, cea de-a doua ediție a Delta Rowmania Triathlon - etapă în circuitul național de triatlon. La fel ca în fiecare an, Ivan Patzaichin îi va întâmpina pe oaspeți și va fi amfitrionul celor trei zile. „Tulcea este
Festivalul Internaţional al Bărcilor cu Vâsle – Rowmania ediția a IV-a, 29-31 august, Tulcea [Corola-blog/BlogPost/93488_a_94780]
-
de Ecoturism din România, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD), American Nautics, Egis Nautica, Tour International Danube (TID) și SUP Academy. Mădălina Corina Diaconu Program: Vineri, 29 august Deschiderea oficială a festivalului (Faleză-Ponton) 19:00 - 19:30 Defilarea cailor de rasă ai Clubului Hipic Real Racing din Tulcea (Faleză-Ponton) 19:00 - 20:00 Intermezzo - Jazz Duo - Harcsa Veronika și Gyémánt Bálint (Faleză-Scenă) 20:00 - 20:30 Parada campionilor olimpici români ai sportului cu vâsle - Ivan Patzaichin, Vasile Dîba și Toma Simionov
Festivalul Internaţional al Bărcilor cu Vâsle – Rowmania ediția a IV-a, 29-31 august, Tulcea [Corola-blog/BlogPost/93488_a_94780]
-
cumpărate de Cosînzeana din mita de milioane de euro ciupită de cocoș în mega-dosarul Microsoft. Purecați aripile afacerii Microsoft, întinsă pe atîtea guvernări, fără ca instituțiile abilitate, prinse în mreje, probabil, să reacționeze! Așa ar trebui să procedeze un intelectual de rasă! Oare cum s-a întîmplat ca intelectualul român să-și abandoneze misiunea istorică? De ce nu scrieți despre ingineriile mafiote în fraudarea banului public, practicate de politicieni, guvernanți și clientela aferentă? Aceste probleme acute de corupție, domnule critic, au tras România
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
care căpușează structurile Puterii de Stat și politice au ajuns endemice. Sistemul sanitar și învățămîntul sînt la pămînt, în timp ce aparatele Puterii, finanțelor, băncilor, ministerelor și companiilor sunt înțesate de trîntori, hoți și rețele de tipul Microsoft. Marea problemă e că rasa degenerată a Puterii de după 1989 a distrus absolut orice activitate economică productivă și, odată cu acestea, nucleele sindicatelor, de care tare se mai temeau, transformînd România într-o colonie de rețele mafiote, bănci, moll-uri, marchet-uri, farmacii, case de amanet, case de
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
ajung la noi sau prea devreme, sau prea târziu. • Singurul loc unde nu se râde este iadul (Mihai Batog Bujeniță). Dacă vrei să bei lapte, nu faci steakuri din vaca respectivă. • Câinii bastarzi sunt mai răi decât părintele lor de rasă. • Fă-mă Doamne cu noroc și aruncă-mă ... la loc! • Vorbim vorbe și cuvinte... Trist e când îți pierzi prezența și nimeni nu-ți simte absența (Zoltan Terner). • Ceea ce e foarte simplu nu are nevoie de explicație. • O coincidență merge
ZICERI (199/200) – OPINIA PUBLICĂ & UMBRELA ÎNŢELEPTULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383150_a_384479]
-
Bălănuța, care de curand făcuse furori în rolul lui Agamiță Dandanache... Prin atingerea mâinilor, iti simțeam gândurile, cu mult dincolo de cuvinte. Agamiță... Bălănuța...! De ce se tot miră lumea că a jucat așa de bine, când ea era o actriță de rasă?! Și de ce tocmai mătușa Cornelia, o femeie așa de bună, precum pâinea lui Dumnezeu! Gânduri amestecate cu simțiri fulgerau prin minte, ne alergau prin artere. Ajungeau să articuleze cuvinte pe buzele noastre - cuvinte ce nu însemnau nimic. Cuvinte ce însemnau
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
Este vremea celor dintâi lucrări de psihopedagogie, cum a fost numită disciplină mai tarziu. Filosoful britanic John Locke a lansat teoria conform căreia mintea omului este la naștere că o pagină albă (sau mai degrabă că o tăblița goală - tabula rasa -, căci pe vremea aceea elevii scriau mai mult pe tăblițe decât pe hârtie). Pe tabulă se înscriu ulterior informațiile pe care le obținem din lumea înconjurătoare prin intermediul simțurilor; începem cu lucruri simple, pe care le combinăm în noțiuni mai complexe
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
fi și suspicios. Nu mai au încredere în nimeni, în sistem, mai ales. Și nici în Dumnezeu, prea multă. La ce să te mai aștepți pe lumea asta când până și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și, pentru totdeauna, rasa și chilia, ispitit de curul Caravellei? ROMANCIERUL. Vânzoleala asta mă agasează. Nimeni nu știe ce vrea, deși fiecare locuitor îți poate spune, la repezeală, cel puțin zece scopuri precise. Traiectoriile bipezilor ăștia - semenii mei! - mă obosesc de parcă le-aș străbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fizicieni, sociologi, politologi - nume grele ale științei mondiale, supercreiere, un veritabil conclav academic de elită. Pe măsură ce derulam lista pe monitor, mă afundam tot mai adânc În perplexitate: ce căutau acolo, care era rațiunea reunirii tuturor acelor bărbați și femei de rasă Într-un Centru misterios și aiuritor? Cine sau ce Îi strânsese laolaltă și În ce scop? Aceste Întrebări și altele adiacente s-au volatilizat subit În creierii mei - și așa făcuți ferfeniță, de altfel -, În momentul În care am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
punem semnul egalității Între un lagăr de exterminare și un lagăr de muncă. Dur, extenuant, inuman, dar altceva, totuși, decât o cameră de gazare unde sunt trimiși la moarte oameni a căror unică vinovăție o reprezintă apartenența la o altă rasă. Poate că da, pentru mulți dintre cei care au ajuns În gulag, finalul a fost același. Pentru mulți nu e totuna cu pentru toți Însă. Contează și cum se ajunge la acel final, altfel, cu argumentul că, de vreme ce, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de vreo douăzeci și unu de anișori, un adevărat factotum al localului. Alt personaj Kir Haciaturian n-are. Din când în când văzând că țigăncușă întârzie prea mult pe la vreo masă, stăpânul se oprește din plimbare, își răsucește cu greutate capul specific rasei sale și aruncă pe sub potcoava mustății un mormăit amenințător, dar tandru: „Cosette!...” Țigăncușa îi surâde, apoi, încărcată de farfurii, talgere, căni, cuțite, hangere, fuste, bluze, mărgele, brățări, cercei, iese spre bucătărie pe lângă masa noastră, a povestitorilor, foșnind și lăsând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zi cu soare. Stârnind în mod pașnic colbul drumului și ascultând cu luare-aminte apelurile impetuoase prin care sub forma unor sunete laice, stomahurile lor solicitau să fie degrab’ umplute, cei doi slujitori ai Domnului pășeau repejor, cu capetele plecate și rasele suflecate. Deodată, Metodiu, ce mergea în frunte, ridică privirea și zări un par în vârful căruia stătea bătută în cuie o scândură. — Frate Iovănuț, ce scrie pe scândura ceea? Iovănuț se apropie și înălță gâtul. — Premysl - citi el. — Slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șovăitoare. Dar atunci unde? - și-i privi întrebătoare pe cei doi călugări, de parcă ei, bieții, cum ar completa un narator dibace, ar fi putut răspunde. — Preasănătoasă femeie - zise Metodiu cu ochii coborâți - uite ce este: de la drum lung venim și rasele noastre ne sunt încinse de sudoare și praf. Firești trebuințe ne mână a le schimba. Piaptănul ce-l cauți nu se arată a fi aici. Rogu-te, dară, să te duci în odaia ce ți-a fost hărăzită de Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai mare. Dacă palmierii au reușit să ajungă, o să reușim și noi. Cum poți fi atât de sigur? — Pentru că în ziua în care un imohag nu va fi în stare să facă ceea ce este în stare să facă un palmier, rasa noastră va fi condamnată să dispară de pe fața pământului. Și încă n-a sosit momentul acela. — Dar un palmier are rădăcini, noi nu. Rădăcinile poporului nostru sunt mai adânci și mai solid înfipte în pământ decât cele ale celui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
epuizat și scăldat în sudoare, urca în sfârșit la suprafață, fratele său îi lua locul, și așa continuau pas cu pas, centimetru cu centimetru, cu acea capacitate de a rezista la căldură, oboseală și sete pe care numai cei din rasa lor o aveau. Cum acela trebuia să fie în principiu un autentic puț tuareg, servitorii nu aveau voie să coboare înăuntrul lui, singurele lor sarcini fiind să ridice coșurile cu nisip sau să meargă în munți să caute bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu care s-ar fi putut întâlni din întâmplare pe drum, și nici unui membru al Poporului Vălului, al Poporului Spadei, sau al Poporului Lăncii nu i-ar fi trecut prin minte să-i facă vreun rău unei fete de aceeași rasă. Cât despre negrul Rachid, un sclav ashanti, un akli care se născuse și crescuse în sânul familiei, de un devotament dincolo de orice îndoială, era un bărbat foarte puternic și rezistent, capabil să facă față oricărei situații neplăcute. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de bătrânețe și, după câteva zile, nepotul său ceru respectuos permisiunea să plece. Voia să se îndrepte spre miazăzi, spre Țara Ashanților, despre care bunicul său îi vorbise atât de mult, cu gândul să cunoască acolo o femeie frumoasă din rasa lui cu care să întemeieze o familie. L-au binecuvântat, i-au dăruit o cămilă, o armă și o capră și i-au eliberat de sclavie pe el și pe toți urmașii lui, asigurându-l că gri-gri-ul, spiritul necurat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o a doua piele în care intră chiar în momentul când sunt capabili să gândească. Răbdarea era arma care-i ajutase să supraviețuiască acolo unde atâtea alte popoare ar fi pierit; răbdarea era ca un fel de genă adăugată genelor rasei sale, atât de diferită de alte rase. Acum, așezat acolo, privind puținul ce rămăsese din ceea ce fusese căminul său, Gacel Sayah demonstra încă o dată că pentru cei din stirpea lui timpul nu avea nici o importanță întrucât, în ciuda faptului că stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
chiar în momentul când sunt capabili să gândească. Răbdarea era arma care-i ajutase să supraviețuiască acolo unde atâtea alte popoare ar fi pierit; răbdarea era ca un fel de genă adăugată genelor rasei sale, atât de diferită de alte rase. Acum, așezat acolo, privind puținul ce rămăsese din ceea ce fusese căminul său, Gacel Sayah demonstra încă o dată că pentru cei din stirpea lui timpul nu avea nici o importanță întrucât, în ciuda faptului că stătea liniștit și aproape absent, mintea sa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
omenirea pentru ca lucrurile să se fi putut schimba într-atât, doar într-o singură generație. Deși refuza să accepte, era evident că în acele momente îi era rușine că este cine este, că trăiește așa cum trăiește și că aparține unei rase care nu avea nici cea mai vagă idee de cum naiba funcționau acele aparate miraculoase. Imensitatea ignoranței sale îl apăsa de parcă ar fi dus în spate cea mai grea dintre cămilele sale, pentru că, în acest caz în particular, ignoranța nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
oare că-i mai important să respecți o dată sau niște vieți? se înfurie celălalt. Omorând niște nevinovați nu vei face să se împlinească mai mult legile tale. O vei face cu putință răbdare, virtute cu care vă mândriți cei din rasa voastră. — S-ar putea să ai dreptate. Bineînțeles că am! mormăi celălalt. Dacă te grăbești, canalia asta nu va plăti niciodată pentru ce a făcut și tu o să ai morțile noastre pe conștiință; dar dacă știi să aștepți, ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
seama de ceea ce poți face cu un milion de franci? — Desigur!... Să trăiesc tot restul vieții mele ca un sechestrator care a acceptat o răscumpărare. Familia mea n-ar mai fi familia lui Gacel Sayah, cel mai mare erou din rasa mea, ci o familie de bandiți de care ar trebui să se rușineze până și ultimul tuareg... Nu mă refer la asta. Atunci la ce te referi? vru să știe imohagul. La lucrurile pe care le-aș putea cumpăra cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
făcut-o. — Păi dacă el, la cei aproape nouăzeci de ani ai săi, încă mai are curaj, nu înțeleg de ce tu, care trebuie să fii de patru ori mai tânăr, consideri că totul este pierdut. Nu faceți parte din aceeași rasă? Sau poate că pe parcursul a două generații ați devenit mai debili? Ești foarte viclean... - răspunse cu asprime. Viclean și sucit, dar adevărul e că mă bucur să știu că atitudinea mea a făcut ca parte din poporul meu să reacționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
noastră țară, cu legile noastre și propriile noastre obiceiuri. Mai aveți timp... - zise francezul, sincer convins de ceea ce spune. Africa nu și-a consolidat încă adevăratele granițe, nici nu s-a stabilit unde și cum trebuie să trăiască diversele sale rase. Abia acum patruzeci de ani majoritatea acestor țări și-au obținut independența - și adevărul e că s-a procedat după criteriile colonizatorilor, cu granițe trasate cu rigla și fără nici un respect față de cei care aveau să trăiască în aceste locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ultimul timp ca s-o mai adaug și pe aceea de a deveni un mizerabil traficant de arme. — Toți tuaregii gândesc ca tine? — Bănuiesc că nu. Între tuaregi sunt și oameni demni de dispreț, deoarece Allah nu face deosebire de rase atunci când împarte calitățile sau defectele. Dar pe mine așa m-au crescut și astea sunt regulile pe care vreau să le respect. Nu mă interesează ce fac alții. — Vântul se întețește - șopti pe neașteptate armeanul. — Spre est se menține constant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]