2,609 matches
-
mă, animalule? țipă lumea. Se crează o busculadă și Juncu încasează cam mai mult decît se aștepta. Nu mai continui campania, anunță Juncu la partid. De ce? Ascultînd povestea, șeful intervine: Dacă sînteți începători! O să vedeți cum rezolv eu problema. Juncu reîncepe lupta și cînd de cei care îl ascultau se apropia Toma, inima lui a luat-o razna. Îl cunosc, intervine Toma. Este un om de o calitate excepțională. Ajută dezinteresat pe oricine. Odată eram cu mașina în pană. Zloată, frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
alături de altele provocatoare purtînd etichete cu nume de hoteluri, de metropole. WINDSOR HOUSE, MERCURE LYON, WIMBERGER WIEN, așteaptă să le vină rîndul. În colțuri mai retrase ochi opriți pe alți ochi, buze oprite pe alte buze. La ghișeul de informații reîncepe forfota. Orice neregulă ia proporțiile unui cataclism, implorări, disperări ascunse sub formule politicoase: dacă Îmi permiteți, please, versuchen Sie bitte, izvenete, prego signora... LÎngă o banchetă circulară, capitonată cu vinilin roșu, un grup tăcut În mijlocul căruia perorează un bărbat robust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spuseră adevărul. „Da, sînt Arthur Rowe! exclamă el rezemîndu-se cu mîinile de masă. Dar eu nu sînt Conway! Nu mă voi sinucide!“ Redevenise Arthur Rowe, Însă cu o deosebire: se afla În pragul propriei sale tinereți, de unde urma să-și reînceapă viața. „În curînd, bezna se va risipi, Își spunea. Dar eu nu sînt Conway, și nici Stone. Am trecut prin destule Încercări grele și voi ști să Înfrunt adevărul!“ Nu era stăpînit doar de teamă: simțea În el și curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rapid pe tabla albă, oprindu-se brusc uneori; pe craniul mare și pleșuv, pielea se Încrețea atunci de efortul gândirii, iar sprâncenele se ridicau Într-o mimică ce se voia amuzantă; cu marcherul În mână, rămânea imobil câteva secunde, apoi reîncepea să scrie și să se bâlbâie și mai dihai. La sfârșit, cinci-șase persoane aplaudară, mai mult din compasiune. El roși violent; asta fusese tot. În zilele următoare, Bruno Îl evită de mai multe ori. De obicei, insul purta o pălăriuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mână, privi printre ramuri. Păreau să fie două sau trei cupluri: nu făceau zgomot, se auzea doar clipocitul ușor al apei pompate sub presiune. Luna ieși din nori. În același moment sosi un alt cuplu, Începură să se dezbrace. Șușotelile reîncepură. Bruno puse jos punga din plastic, Își scoase sexul și Începu să se masturbeze. Ejaculă foarte rapid, În clipa În care femeia intra În apa caldă. Era deja vineri seara, trebuia să-și prelungească sejurul cu o săptămână. Avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vaginului. Curând, Michel Încetă să se miște, frapat de evidența geometrică a acuplării, uimit, de asemeni, de suplețea și bogăția mucoaselor. Annabelle Îl sărută pe gură, Îl cuprinse În brațe. El Închise ochii, Își simți mai clar existența propriului sex, reîncepu să facă mișcări de du-te-vino. Cu puțin Înainte de a ejacula, avu viziunea - extrem de clară - a fuziunii gameților, și imediat după aceea a primelor diviziuni celulare. Era ca o cădere În gol, ca o mică sinucidere. Un val de conștiință Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ajunsese la acel sentiment, atât de frecvent la bătrâni: nu mai voia să fie o povară pentru ceilalți. Viața ei, spre sfârșitul adolescenței, Începuse să curgă foarte repede; urmase apoi o lungă perioadă de lâncezeală; spre sfârșit, din nou, totul reîncepea să meargă foarte repede. Puțin Înainte de zori, răsucindu-se În pat, Michel Își dădu seama că Annabelle lipsea. Se Îmbrăcă și coborî: trupul ei inert zăcea pe canapeaua din salon. Lângă ea, pe masă, lăsase o scrisoare. Prima frază era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vedem. Imaginea lor se formează pe cristalin, traversează coroida, impresionează retina. Singur În casa pustie, Michel asistă la o modestă defilare de amintiri. O singură certitudine, de-a lungul serii, Îi umplea mintea puțin câte puțin: curând va putea să reînceapă lucrul. Pretutindeni pe suprafața planetei, umanitatea vlăguită, secătuită, Îndoindu-se de ea Însăși și de propria-i istorie, se pregătea de bine de rău să treacă pragul unui nou mileniu. 7 Unii spun: „Civilizația noastră e Încă plăpândă, Din noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de afaceri, asta se cheamă a te băga În ciorba altuia, sublinie Freud. Am vrea să cădem cumva la pace. Ce părere ai? — Domnilor, o să vă dau răspunsul imediat ce... spuse Napoleon - căruia, după ce dăduse pe gât stacana de ceai, prostata reîncepuse să-i transmită semnale S.O.S. -, ridicându-se În picioare În dorința de-a se Îndrepta spre toaletă. Din nefericire, uitase că era Încins cu sabia, iar mânerul acesteia se propti În tăblia mesei, răsturnându-i lui Sigmund Freud
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fine, ca și cum ne-am fi aflat pe o pojghiță de gheață care se fisura. Acestea au prins treptat culoare, transformându-se Într-un fel de cârcei de culoarea șofranului, care se Încârligau și se Întindeau peste tot. — Vera, privește! A reînceput să scrie. Am sărit amândoi În picioare, urmărind cum, dedesubt, apărea o pajiște cu iarbă moale, punctată din loc În loc de floricele frumos colorate, printre care Își croia drum, susurând diafan, un pârâu. Câțiva copaci au izbucnit nu departe, iar niște
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lîngă cele observate mai înainte, înregistrai o față de masă din macramé cu volănașe roz, o cuvertură destrămată pe divan ș-un covoraș pe jos, țesut din iută. Fata revenea senină, instalînd între dînsa și mine o barieră din caiete. Sîrguincioși, reîncepeam lectura pînă cînd, în mine, exploda din nou dorința. Atunci, pe sub caiet, căutam mîna fetei și-i mîngîiam pielița fină. Îndrăzneala era suportată de Patricia numai pînă cînd îi atingeam coapsa cu genunchiul ori pînă simțea în mine valul acela
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
venit vara. Sorin termina facultatea de Arte, voia să plece Într-o tabără, să facă peisaj. Florin lucra la mai multe proiecte importante pe web, unul chiar artistic, pentru niște tipi care voiau să vândă pictori români În Japonia. Leac reîncepuse să scrie poezie, a venit Într-o zi cu un teanc de versuri să-i fac eu selecția, Își dorea să le prezinte la cenaclul lui Mincu. L-am certat, ce faci, te duci la oficiali? A râs, cică eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
legături și în... și în... Nu sunt deloc convins că asta a avantajat-o. Dimpotrivă. Au ținut-o zile întregi în picioare. Picioarele se umflau, se revărsau peste pantofi. Nu mai putea să se descalțe. Zăcea rănită, fără somn, până reîncepea chinul. Am cunoscut un văr al doamnei Hariga. Directorul liceului meu, susură eleva. Glasul timid intimidează ; urmează o tăcere grea, lățită. Micuța își alungește mai mult ochii, speriată de propria îndrăzneală. Paharele sunt iar goale, apoi iar pline. Nimeni nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
chiar se dovedea că Sia se oprea uneori, găsind brusc alte amănunte necesare decorului și un mod mai frapant de a le structura decât stabiliseră cu o zi sau cu o săptămână în urmă. Cerea mereu alte amănunte... și Sia reîncepea citatele, un fel de discurs fără sfârșit, turmentat. — Piero izbândise, într-adevăr, în carnavaluri, ca puțini alții... O replică la ceea ce făcuse medievalitatea din sărbătoare, oficializând-o printr-o seriozitate monolită, chip înghețat al adevărului dominant. Acum, râs și veselă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
degrabă să-și strângă gândurile, să-și amintească tot ce i-a turuit în atâtea ore de nestatornică nebunie. Tocmai în golurile acestor pauze lungi simțea ea că se prăbușește, că renunță. Aproape că aștepta, își dorea ca el să reînceapă. Ridică cu greutate brațele. Încet, să nu miște aerul, să nu se simtă. Se aplecă pe brațul fotoliului. Reuși să-și acopere urechile cu palmele. Dar n-ar fi vrut să adoarmă. Trebuia să se mențină trează, să gândească. Excelența
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
arunce o privire între două sorbituri.“ Simți, poate, atunci, o mână moale pe umăr ? Tresări, șarpele luneca pe umăr. Îl simți și pe spate, umed și rece, lungindu-se. Așadar, nu se terminase, abia începea ! Mâna îi apăsa ușor umărul. Reîncepea totul... de acolo de unde se temuse mai mult ? Rezista oricât, nenorocitul ăla fără vlagă ! A mai prins putere și poftă, a mai golit o sticlă. Reîncepe de la capăt, cu ceea ce așteptase și o îngrozea cel mai mult. Nu se va
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rece, lungindu-se. Așadar, nu se terminase, abia începea ! Mâna îi apăsa ușor umărul. Reîncepea totul... de acolo de unde se temuse mai mult ? Rezista oricât, nenorocitul ăla fără vlagă ! A mai prins putere și poftă, a mai golit o sticlă. Reîncepe de la capăt, cu ceea ce așteptase și o îngrozea cel mai mult. Nu se va sfârși, calculase bine, într-adevăr, ea nu va rezista, nu mai avea putere. — Nu te îngrozi. Nu reîncepe, auzi, parcă, alături, lângă umărul ei, altă voce
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
putere și poftă, a mai golit o sticlă. Reîncepe de la capăt, cu ceea ce așteptase și o îngrozea cel mai mult. Nu se va sfârși, calculase bine, într-adevăr, ea nu va rezista, nu mai avea putere. — Nu te îngrozi. Nu reîncepe, auzi, parcă, alături, lângă umărul ei, altă voce. Nu era vocea bestiei. Degetele subțiri se crispaseră în umărul ei, apăsând, rotind-o. Femeia de ieri, bruneta ciudată, delicată și atât de familiară, ca o colegă, cu o mască de sfârșeală
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pacificare. Cineva a ciocănit, ciocănește în ușă, în urmă cu mai multe nu se știe câte ore sau chiar mai devreme, câteva câte secunde. Bătaie cu unghia în lemnul ușii. Ar trebui răspuns la acest apel ? Continuă sau doar a reînceput, demult și acum : iată, încă și încă o dată. Toate puterile adunate într-un gâfâit. Scâncetul încearcă și izbutește bolboroseala : intră, intră, Lena. Nu e Lena, sunt eu, Ortansa... vine vocea îngroșată. Nu mai e de glumit, trei scurte salturi de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aici venim să lucrăm, să ne câștigăm pâinea.“ Vocea subțire a tovarășului Adrian Lupu, dar asta fusese dimineața, spre prânz, după prânz. Avertismentul avusese efect, se făcuse liniște, nimeni n-a mai scos capul din hârtii... vreo oră, apoi au reînceput contactele, micile libertăți ale celulei. Își privi ceasul : patru și jumătate. Domnul Stork renunțase la tenis, venise la datorie și la surplus de salariu. N-ar fi imposibil să mai apară și alții : la sfârșitul săptă mânii trebuie predate proiectele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
seama, nemții ar fi înțeles că sunt interceptați. Cineva anunță că proiectul stației de dedurizare a primit calificativul excepțional. Sosește ziarul, deasupra titlului are, de data asta, imprimat alt titlu, cu mari litere roșii : „O Țară, un Popor, un Conducător“. Reîncep calculele, desenele. Vântul zgâlțâie ferestrele înnorate de ceață. Sună telefoanele, tranzistoarele. Apare lista conservelor care se dau prin sindicat, pentru săptămâna în curs. Lista trece de la birou la planșetă, pe la fiecare. Solicitanții își trec numele, menționează categoria și numărul, patru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Încît lumina verde se aprinse din nou, larma străzii se redeșteptă, escadroanele Încinse de mașini porniră să se tîrască În sus și-n jos pe stradă: o armată de licurici uriași, dirijată de o maimuță. Apoi vuietul mașinilor de nituit reîncepu, sus, deasupra străzii, pe cerul albastru, brațul lung al macaralei se mișcă, lanțul cu greutatea de oțel suspendată se legănă și coborî. Trupul fusese deja dus În clădire, polițiștii se repezeau ca niște tauri asupra privitorilor insistenți, vrînd să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acolo am ieșit la suprafață șchiopătând ușor. Am prins un autobuz 301 și am intrat în ultima fază a călătoriei spre Băneasa. Străzile de lângă Herăstrău și Arcul de Triumf erau liniștite. Parcă eram în alt oraș. După care povestea a reînceput. Mai întâi au început să se smiorcăie pasagerii de lângă mine. Dar în câteva minute tot autobuzul bocea. Eu eram singurul care stătea impasibil, în timp ce bărbații săreau să deschidă geamurile, iar femeile își întindeau rimelul pe față, luând înfățișări gotice, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Se așezau pe scaune sub mărul cu "mere de sticlă", tata le aducea hârtie, iar unul dintre politeh-niști formula o problemă de geometrie în spațiu. Aproape de fiecare dată, tata reușea să dezlege primul problema, fără ajutorul hârtiei. A doua zi, reîncepea spectacolul. Pe cerul neverosimil de limpede, apăreau iar, argintii, cârduri de bombardiere. Tunurile antiaeriene trăgeau, din nou, cu ghemotoace de câlți, fără să producă nici o pierdere inamicului. Spre seară, își făcea apariția pe ulițe "omul cu goarna". Înainta șchiopătând și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de autobuze de lângă faleză. Ne-am așezat toți patru pe băncile de acolo, ascultând ropotul ploii pe acoperișul de sticlă. Bunicul mormăi „bietul suflețel“ - semn sigur că ziua se precipita, după estimarea lui, spre dezastru - ceea ce îmi dădu ghes să reîncep văicăreala cu și mai multă vigoare. Când tata s-a întors, cu două umbrele și o glugă de plastic bine împăturită, mama s-a uitat la el cuprinsă de o panică tăcută, dar era limpede că el analizase situația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]