3,475 matches
-
se realiza o operație de anamnesis platoniciană, scopul fiind acela al trezirii auditorilor, al modificării modului lor de fi în lume. 535 Idem, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 166. 536 Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999. 537 Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 225. 538 Mircea Eliade, Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, Editura Junimea, Iași, 1992, p. 313. 539 Ibidem, p. 313. 540 În alt articol, Mircea Eliade, "Gabriel Negry și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și de a avea, în caz de nevoie, acces în justiție pentru apărarea mediului încojurător. În aceiași ani '60 ai secolului trecut tinerii din SUA și Europa de Vest au dezvoltat o nouă versiune a sentimentului romantic al naturii sub forma practicării reîntoarcerii la natură. Această schimbare trebuie corelată cu tendința generală a acelei perioade de contestare a valorilor societății industriale, inclusiv cu mișcări culturale alternative, de la primii reprezentanți ai generației beat la valul de nonconformism de tip hippie, cu manifestări specifice în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în unele domenii cu efecte profunde în cultura populară, așa cum a fost cazul cinematografiei și al muzicii rock și folk. Sentimentul romantic al naturii fusese perceput în cultura occidentală drept irațional, utopic, în contradicție cu ideea de progres. Tinerii asociază reîntoarcerea la natură cu sentimentul de opresiune într-o lume artificială, înstrăinată, abstractă. Ei revendică natura într-un mod personal și profund. Revendicarea apare îndeosebi în mediile urbane tehnicizate, industrializate, birocratizate și contrastează puternic cu ideologia dominantă a unui progres manifestat
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
date înțeleasă ca stare naturală. Abia Darwin dislocă în sens conceptual, profund, acest model al stării naturale de uniformitate prin teoria sa populațională și prin acceptarea variației ca factor explicativ al evoluției. După Sober, eticienii mediului ar încerca o asemenea reîntoarcere la ideea de stare naturală, mișcare intelectuală care, în opinia sa, ar fi cel puțin desuetă din perspectiva dezvoltării științei. Toate aceste obiecții duc la căutarea unei alternative. Drept alternativă la utilitarismul hedonist al lui Bentham, nejustificat de vreme ce este ilegitimă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
totalitar 112. Dar și Aristotel gândește societatea ca un organism, ar putea reveni în discuție adeptul holismului. Da, ar accepta individualistul, și ar replica îndată că Aristotel, ghidat de asemenea presupoziții, a încercat să justifice sclavia. Cred că mai degrabă reîntoarcerea la conceptul de natură al vechilor greci și chiar la gândirea biologizantă a lui Aristotel ar fi mai folositoare pentru întemeierea eticii mediului și găsirea unui mod de gândire adecvat decât asemenea încercări de recuperare a unor proiecte care, deși
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pusă la îndoială. Contractul presupune cel puțin două părți, înzestrate cu voință liberă și capacitate de a alege, presupune responsabilitate, reciprocitate și asumarea unor obligații. Este imposibil să găsim o alternativă la această descriere a teoriei contractualiste, eventual doar o reîntoarcere la animism, ori o atitudine mistică față de natură, ori o poziție irațională. Drept urmare, șovinismul omenesc este o consecință firească a unei teorii contractualiste. De aici rezultă, conform principiului dominoului, că dacă tot ceea ce există este menit să servească omului și
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Alții semnalează faptul că o discuție despre drepturi poate duce la o pledoarie pentru schimbarea ordinii sociale 215, ceea ce ar explica rezistența la asimilarea în dezbaterea publică a unor asemenea probleme. Utilitariștii au opinii diferite pe care le justifică prin reîntoarceri la Bentham și Mill. Astfel, după Bentham, orice drept este unul recunoscut, deci ar fi lipsită de sens invocarea drepturilor nerecunoscute pentru că ele nu ar fi drepturi ca atare. Ajungem astfel, urmându-l pe Bentham, la justificarea unei poziții conservatoare
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
tip Ghandi, dar se ajunge ulterior la susținerea unor acțiuni directe, chiar la acțiuni neautorizate, unele dintre ele încadrabile la categoria "ecoterorism". Întrucât controversele sunt foarte puternice în legătură cu aceste aspecte privind consecințele în plan acțional ale ecologiei profunde, prefer o reîntoarcere la surse. Naess și Simmons au formulat o listă a principiilor ecologiei profunde pe care o prezint succint în continuare 275: • Bunăstarea și dezvoltarea vieții umane și non-umane de pe Pământ au valoare în sine (valoare intrinsecă sau inerentă). Aceste valori
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în modalitatea identificării omului cu natura, ceea ce înseamnă că prin identificarea cu universul iubirea față de sine devine iubire față de univers, simțământ care își găsește expresia în grija față de acest univers unic în care locuiește omul. Ecologia profundă echivalează cu o reîntoarcere la teorii mistice ale totalității. În termenii lui McTaggart, hegelian și adept al lui Plotin deopotrivă, vom susține că unitatea universului ca totalitate nu ne poate fi dată în mod pur cognitiv. Prin regularități empirice și prin legi teoretice din ce în ce mai
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
tradiție, consacrată unor ceremonii, așa cum ar fi dovedirea faptului că un tânăr s-a maturizat și dispune de anumite capacități, ori dedicată dobândirii unui trofeu a cărui deținere ar avea o anumită semnificație. Vânătoarea poate fi văzută și ca o reîntoarcere de la cultură la natură, o reîntoarcere sacramentală prin care recăpătăm simțământul realității prin moarte, adică vânăm nu pentru a ucide, ci ucidem pentru a intra într-o ordine în care cel vânat se duce spre moarte 287. Conștientizăm viața ca
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fi dovedirea faptului că un tânăr s-a maturizat și dispune de anumite capacități, ori dedicată dobândirii unui trofeu a cărui deținere ar avea o anumită semnificație. Vânătoarea poate fi văzută și ca o reîntoarcere de la cultură la natură, o reîntoarcere sacramentală prin care recăpătăm simțământul realității prin moarte, adică vânăm nu pentru a ucide, ci ucidem pentru a intra într-o ordine în care cel vânat se duce spre moarte 287. Conștientizăm viața ca un drum spre moarte, am spune
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pe această temă. Ideea de non-reciprocitate poate fi regăsită și în discuțiile pe tema responsabilității sociale corporative. Diversele organizații cu profit economic utilizează o parte din acesta în folosul unor persoane sau organizații non-profit fără ca prin aceasta să urmărească o reîntoarcere profitabilă a investiției. În fine, ideea de non-reciprocitate poate fi pusă în discuție și în contextul filosofic al unei dezbateri despre altruism și cooperare. În cele din urmă, ideea non-reciprocității trece și în domeniul filosofiei dreptului prin discuția despre discriminarea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Environmentalism", în B. G. Norton (ed.), The Preservation of Species, Princeton University Press, Princeton, 1986. 109 Ibidem. 110 Vezi J. Baird Callicott, "Animal Liberation. A Triangular Affair", în Environmental Ethics, 2, 1980, pp. 323-329. 111 Și Goodpaster vorbește despre o reîntoarcere la filosofia vechilor greci pentru a regândi omul în context, de această dată în context ecologic. (Kenneth Goodpaster, "From Egoism to Environmentalism", în K. E. Goodpaster, K. M. Sayre (eds.), Ethics and Problems of 21st Century, University of Notre Dame
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
unui lucru, natura lucrului dispune de mișcarea concrescută în el însuși, deschisă în interiorul creșterii (al desăvârșirii) sau închisă în gata-făcutul nemișcării (al săvârșirii). În cazul lucrurilor "crescute" - comentează Heidegger - spre deosebire de plante unde "înălțarea care se desfășoară este în sine o reîntoarcere la sine"94, ca un mod de a ființa conform naturii, omul se înalță dintr-un alt sfârșit din care pornește fără să revină la sine ci, dimpotrivă, lepădându-se de sine, căci sfârșitul lui e începutul fără de sfârșit al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Texte, ed. cit., p. 176). 26 "În nădejdea identității cu cercurile concentrice generate de o piatră aruncată în apă: ultimul le înglobează pe toate dar n-ar exista dacă primul nu s-ar fi născut" (Leonid Dimov, "Argument" la Veșnica reîntoarcere, Editura Cartea Românească, București, 1982, p. 5). 27 Vol. Veșnica reîntoarcere (1982), ed. cit., pp. 67-72. 28 Înălțare efemeră, nu și iluzorie însă, căci imaginea apare parcă în propria-i dispariție: "Stai o clipă. Am să te ridic/ Sus, între
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
concentrice generate de o piatră aruncată în apă: ultimul le înglobează pe toate dar n-ar exista dacă primul nu s-ar fi născut" (Leonid Dimov, "Argument" la Veșnica reîntoarcere, Editura Cartea Românească, București, 1982, p. 5). 27 Vol. Veșnica reîntoarcere (1982), ed. cit., pp. 67-72. 28 Înălțare efemeră, nu și iluzorie însă, căci imaginea apare parcă în propria-i dispariție: "Stai o clipă. Am să te ridic/ Sus, între livide frunze. Suie./ Azi, în foșnetul acela mic/ Pasărea pe care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al razelor de soare printre frunzele platanilor, aerul sclivisit al trecătorilor, toate concurară la rezerva impusă adevărurilor mai sordide, ce-și cerșeau și ele o cale de venire în cuvânt. Sufletul își amenajează vitrinele în funcție de sezoanele așteptării, mereu deficitare în reîntoarceri, iar venerabilul luminariu al Europei nu se sfia să-și impună exigențele incorigibil de monarhic; duhurile-i ilustre patrulau vigilent. − În Paris simți că trăiești cu adevărat, se agăță Trees de-o evidență la îndemână, mai ales când te bucuri
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se lasă furat de somn, încrezător fiind că revenirea la conștiință nu ridică probleme. A se regăsi pe sine: iată cel mai mare lux și, în același timp, cea mai inexorabilă necesitate, pe care somnul le confundă. Tocmai lăcașul acestei reîntoarceri la sine a nomazilor se cerea edificat de arhitecți ca reper obiectiv, atestabil în mod public, și în jurul căruia rotocoalele capricioaselor migrații să se strângă din ce în ce mai mult, până la statornicire. Așezarea are nevoie de un țăruș: oricât de lung și flexibil
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai rămăsese din Labirint decât ecoul amplificat, revenind inexplicabil, al propriilor pași și respirații, întâmpinându-l în somnu-i precar și răsunând pe culoare de lungime variabilă, de parcă însăși ființa lui ar fi fost un făgaș fără ieșire, abandonat întoarcerilor și reîntoarcerilor recapitulative, reîntâlnirilor disimulate ca întâlniri și întâlnirilor deghizate în reîntâlniri. Rătăcea printr-o pululație nesfârșită și amețitoare de fațete ale acelorași lucruri, toate chipuri ale familiarului; și totuși, dincolo de ele - nu se putea spune în care direcție anume - coerența cunoscutului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
insidios înăuntru-i până-n măduvă, avide de regularități? Așadar, după dezrobirea politică de la jumătatea veacului al XIX-lea, o nouă înrobire - metafizică, de astă dată - față de Același și revenirile lui neobosite; nu suna deloc bine. Poate, dar își zise că reîntoarcerile astea îl înfășoară pe om protector, oferindu-i tihna din căușul lor; doar grație lor reușește el să-și găsească locul lui în lume, să o locuiască. Și totuși... Îl fulgeră ideea că Labirintul construit de Dedal tocmai asta ar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pesimiști, oameni de prisos”. Cuvântul „paria”, notează Cehov, definește perfect „omul decăzut, ajuns la ultima limită, prăvălit pe treapta de pe care n-ar putea să lunece mai jos”. Pierderea umanității, iată efectele reeducării prin ocnă. Singurul lor vis, fericirea, este reîntoarcerea În patrie: sunt mistuiți de dorul nestins de libertate, evadarea li-i speranța. Relatarea lui Cehov despre Închisorile țariste și sistemul birocratic și abuziv reprezintă, fără Îndoială, un model de cercetare socială complexă; scriitorul completează statisticile cu observații personale, studiul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
l-a frecventat prin anii ’30, Vasile Pavelcu se situa pe firul aceleiași psiho(socio)logii implicate, acționale, legate de subiect. Într-o carte manifest, polemică și nonconformistă pentru timpul când a apărut, Drama psihologiei (1965), Vasile Pavelcu pleda pentru reîntoarcerea psihologului În viața socială, pentru incorporarea vieții autentice, concrete, reale În câmpul de conștiință al psihologului și empatizarea cu obiectul său de studiu. Cu cât o operă este mai personală, cu cât e mai adânc trăită și include sfera intereselor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pentru caii copilăriei. Caii părintelui său erau pașaportul țăranului mijlocaș, a „șovăielnicului” care rezista, care găsea un sprijin În lupta inegală cu regimul. În fruntea textelor care alcătuiesc acest volum de memorii e așezat portretul calului Ghiță! Nu mă miră reîntoarcerea la cai În satul „modern”, european de astăzi. O revanșă târzie a nepoților, a celor care au păstrat În suflet gustul pentru independență și dorința de distincție socială. Caii Îi singularizează, Îi promovează ca relicve nobile ale vechiului regim. (06
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
această dificilă operație. Întâlnim adesea printre semenii noștri o parte care se manifestă de obicei printr-un dispreț excesiv Împotriva celorlalți, Împotriva grupurilor diferite și a valorilor pe care acestea le propun. Acest dispreț față de ceea ce este distinct reprezintă o reîntoarcere medievală Împotriva celuilalt, dar și Împotriva sinelui, negând inconștient existența acestei dependențe ambigue dintre sine și alter, inventând un mecanism de apărare prin care deplasează disprețul și ura, prin proiecție, dinspre universul interior spre lumea exterioară. Fiecare dintre noi poate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
la Bogdan), înaintașii lor”. Îndemnul regal la ascultare reflectă starea de nemulțumire generală nu numai a cnezilor, dar și a țăranilor din Maramureș, Ugocea și Bereg. Probabil că, în timpul pătrunderii trupelor polone în Halici, locuitorii Maramureșului s-au așteptat la reîntoarcerea lui Bogdan și restaurarea autonomiilor românești, brutal încălcate de feudalismul apusean, impus de dinastia de Anjou. Chemarea regelui la Bistrița a fost făcută, desigur, prin Andrei, comitele secuilor, mai mult de cnejii și voievozii români din Bereg și Maramureș, care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]