99,695 matches
-
1874), în care odalisca era o "muiere în serviciul surorilor, fiielor și muierilor sultanului; și muiere destinată la plăcerile sultanului".(Pentru a nu cădea în efectul pitoresc ieftin al reproducerii unui sistem ortografic latinist, care maschează de multe ori calitățile reale ale textului, am actualizat ortografia; dincolo de ea, rămîne însă o anume expresivitate involuntară a registrului popular-arhaic folosit de autori). Dicționarele noastre, care și-au impus de mai multă vreme principiul de a nu explica, de a nu da decît informații
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
ca să nu strice prețurile, deranjînd activitatea atît de profitabilă a celor care fac parte din rețea. Trebuie să admit că reorganizarea transportului aerian s-a dovedit cu adevărat "eficientă". Dar mai trebuie să ne întrebăm și pentru cine. Fiindcă problema reală este cine plătește și cine încasează. Cine încasează nu pot ști precis, pot eventual să bănuiesc. Ceea ce știu sigur este că de plătit plătim cu toții și că prețul nu e mic deloc. 3.Un alt domeniu unde D-l ministru
Praf în ochi by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/16747_a_18072]
-
De ce, totuși?). De aici la certitudinea că Eminescu nu era nebun atunci cînd a fost "arestat" nu mai e decît un pas. Iar dacă Eminescu a fost sănătos psihic în clipa ridicării sale, ar fi aberant să te întrebi dacă, reale ori aparente, simptomele prezentate ulterior nu au fost cumva "efectul opiului, morfinei și mercurului, trei substanțe care i s-au administrat îndelung și fără acoperire medicală reală?" Cînd ziaristul Ventura a protestat la publicarea epigramei lui Macedonski el, de fapt
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
sănătos psihic în clipa ridicării sale, ar fi aberant să te întrebi dacă, reale ori aparente, simptomele prezentate ulterior nu au fost cumva "efectul opiului, morfinei și mercurului, trei substanțe care i s-au administrat îndelung și fără acoperire medicală reală?" Cînd ziaristul Ventura a protestat la publicarea epigramei lui Macedonski el, de fapt, a urmărit să releve opiniei publice că Eminescu este alienat mintal: deși, ironie a sorții, tot el a rostit discursul funebru la înmormîntarea poetului. Poliția, în după
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
și, s-a văzut, alții) marele critic s-a purtat ireproșabil cu poetul în suferință, istoria noastră literară nemaicunoscînd un caz similar de infinită solicitudine și grijă protectoare. Pentru că boala lui Eminescu declanșată, la sfîrșitul lui iunie 1883, a fost reală. Și tot Maiorescu este cel ce s-a îngrijit de stabilirea poetului la Iași, împărțind camera cu prietenul Miron Pompiliu. Și cine altul decît tot Maiorescu s-a îngrijit ca pînă la găsirea unei slujbe pentru poet să se elibereze
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
aibă impresia că trăiește din leafa lui (pe care, de fapt, o trimitea Maiorescu din București surorii sale Emilia Humpel la Iași, ce făcea ca plata să fie considerată oficială, pînă cînd - în septembrie 1881 - i s-a obținut decretul real de numire). Nu-i scria Maiorescu Emiliei, după ce îi comunica regimul de viață al poetului (de la dieta alimentară la comportament), " Cînd l-oi ști pe Eminescu plecat, ajuns bine și așezat la Iași, atunci abia îmi voi permite să mă
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
putere de simbol al continuității. Nicolae Stan povestește limpede, mereu interesant, autentic, creează climate psihologice tensionate, conturează comportamente verosimile, pasionale, deznădăjduite sau odioase. Nu lipsesc scenele tari, crime sau sinucideri, - violul în grup sau violul războinicului invadator. Autorul are un real simț al perceperii istoriei, al devalorizării omului prins în invizibilul angrenaj de măcinat destine. Există, evident, o intrigă cu suspens, un thriller inaparent, un scenariu ce se scrie cu viețile, culpabilitatea și complicitățile celor șase personaje ce expiază fiecare printr-
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
să și-l reprime (și cum? și de ce?) - pe principii doctrinare cu care se află într-o relație destul de rece și de abstractă? În fine, poate că recapitularea și restructurarea din afară a nemulțumirilor personale se vor dovedi de un real ajutor la identificarea și la conștientizarea lor, printr-un minim efort de autoanaliză și de limpezire care nu trebuie nicidecum ignorat. Pe de altă parte, e semnificativ că o carte cum să se face ecoul acelui curent foarte puternic în
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
persoane) în singularitatea lor, ci un manual de manipulare casnică, potrivit unor grafice și unor scheme minune agățate pe ușa frigiderului. S-ar mai cuveni poate subliniată, deloc ironic, o ultimă calitate a acestei cărți. E vorba despre contribuția ei reală la inițierea cititorului într-un alfabet al motivațiilor ascuns psihologice și al explorărilor nesimulate ale obscurului. Cititorul este pregătit astfel pentru abordări de natură să-l debaraseze de pasivitatea oricărei lecturi sfătos moralizatoare și să-l trezească din hipnoza părintească
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
este desigur mereu prezentă, după cum spuneam - prin repetiție - adică neținînd seamă de prezentul unui fapt care "se petrece în mod inevitabil" - "realul", care prinde și ocupă tot spațiul existent al eului și lasă desigur prea puțin loc pentru altceva. Faptul real pe care apoi timpul îl alungă înapoi, în trecut este înlocuit cu altul asemănător, la fel de uzurpator și așa mai departe... Ficțiunea este însă rezonabilă, își acordă o legitimitate de gradul 2 și rămîne mereu într-un plan paralel "realității ferme
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
scoica iluzorie nu mai este, dar odată cu dispariția ei a răpit și o parte din puterea și energia care au servit la făurirea ei. Iată deci un biet eu singur în fața lumii, o cîtime mică din forța și consistența ei reală. Dar o cîtime existentă, care aparține lumii. Ea ca atare are forța ei, - mai mică dar de aceeași natură. Așadar eul va putea să contemple lumea fără spaimă și fără iluzie. Recunoscînd forța și consistența lumii el va prefera s-
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
absconse pentru receptarea lor de către publicul larg. O.I. Moldovan: Noi am considerat că cel mai important lucru este cuvântul poetului. Nu am încercat să facem din poezie un spectacol. Rolul actorului este să interpreteze cu discreție și decență un dialog real între poet și cititorul acestuia. Actorul trebuie să aibe modestia de a facilita dialogul dintre poet și publicul ascultător. De multe ori se face greșeala de a folosi poezia pentru a crea un spectacol psihologic de virtuozitate actoricească. Acest lucru
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
pregătește un examen "la sînge"" (EZ 2313, 2000, 4); "ne-a dat pe mîna unor subalterni, pe care, înainte de discuții, i-a prelucrat la... sînge" (RL 1270, 1994, 4); "lichidăm zece întreprinderi păguboase fără să analizăm, la sînge, situația lor reală" (RL 2151, 1997, 1) etc. Admirația pentru severitate e normală în discursul public autohton, adresat cetățeanului exasperat de aranjamente, învîrteli, balcanisme etc. Nu mă pot însă împiedica să observ cum - ironie a limbii - această admirație ia o formă suspect de
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
tocmai prin tabuurile pe care le ignoră și prin legile scrise sau nescrise pe care le încalcă ficțiunea. Căci capcana romanului lui Saul Bellow este apropierea lui amețitoare de realitate prin detaliile autobiografice și galeria de protagoniști clonați după persoane reale. Cînd, în numărul din 1 noiembrie 1999 al revistei "The New Yorker", a fost publicat primul capitol al romanului ce avea să devină Ravelstein o jumătate de an mai tîrziu, critica și publicul l-au întîmpinat ca pe un mare
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
mai 2000). Gestul lui Saul Bellow de a-i ridica un monument literar acestei flamboaiante personalități culturale, la opt ani după dispariția ei, este întru totul lăudabil. Împrumutîndu-și numele romanului, Ravelstein - copie ficțională a lui Bloom, nu este totuși protagonistul real. Așa cum observă și Louis Menand în articolul citat, romanul conține o narațiune subterană despre personajul narator, care se scrie, parcă în ciuda autorului, printre rîndurile poveștii spuse. Textul apare sub forma memoriilor unui prieten foarte apropiat al lui Ravelstein, romancierul de
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
Popescu. Evident că nu îndrăznește a se mai pronunța deschis în numele ideologiei pe care a slujit-o cu o rîvnă funestă și care i-a asigurat un postament, inclusiv literar (lingușirea e contagioasă!) superior, uneori cu mult, meritelor sale literare reale (faptul dacă a crezut sau nu sincer în propaganda desfășurată cu nemăsură e de interes secundar). Drept care invocă valoarea. Valoarea personală. Însă nu o face direct, ci comparîndu-se cu mari creatori și cu mari opere, deci uzurpînd în continuare. Iată
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
chiar compromite cunoașterea și explorarea lui, prin neputința de a-l transcende în vreun fel spre o reconstrucție în termeni personali. E vorba doar de o zgâire pasivă și frustrată, prin vitrină, de o promiscuitate vinovată, ci nu de o reală împroprietărire cu dedesubturi. Nu se poate nega, chiar în aceste condiții, că emanciparea acestor ani reprezintă o ruptură pe față a uniformelor comunismului. Nu. După părerea mea ea este chiar prea pe față, e încă una de supra-față, stagnând la
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
-și compună un CV dezastruos, și cum își mai fac occidentalii cruce exorcizați când află câte o țară cu vocație ispășitoare, numai bună pentru a le sluji ca ecran de proiecție a propriilor defecte, stereotipii și neliniști - rămâne, în afara păcatelor reale pe care ciobănașul nostru mioritic le are, o întrebare ce-și așteaptă încă răspunsul. Constat numai că din vremea lui Carol I am mai promovat ca slujbași ai acestui talent atât de special, astăzi lumea nici măcar nu mai știe de
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
între cele două tendințe opuse ale firii noastre, spre exterior și spre interior". Autoanalitic, e ros de propria-i "modestie", pe care se străduiește a o autentifica drept un mijloc de defensivă, dar și ca o răsfrîngere a naturii sale reale: "Pe toți îi intrigă atitudinea-mi modestă. Toți declară că ea nu e compatibilă cu marea poezie. La mine, modestia e o stare complexă, o "filosofie" despre modul de a fi în raport cu existența. Asta nu înseamnă că îmi lipsește orgoliul
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
accesibil, și reintru iar în micile mele ficțiuni și trăiesc în personajele-ipostaze care mă plasează, pentru moment, în situații de o salvatoare superioritate. La fel ca altădată, începînd din copilărie, viața mea se desfășoară mereu pe un dublu plan, unul real, celălalt imaginar. În spațiul imaginar mi-am luat întotdeauna revanșa față de eșecurile de pe tărîmul mediocru al realității cotidiene". Nu-i displace a se compara cu spiritele congenere: "Ibrăileanu avea anumite "plăceri divine" pe care, dacă mă gîndesc bine, constat că
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
nivelul de trai al populației. Fabuloase bunuri agricole rămîn pe cîmpuri; diriguitorii economiei preferă să le piardă decît să-i stimuleze pe țărani prin prețuri de achiziție cît de cît rezonabile. Cît o să mai dureze oare situația asta?". Absurdul socialismului real e sesizat și transcris cu o temerară fidelitate. Asemenea lui I. D. Sărbu și în mai mare măsură decît Mircea Zaciu, "poetul leneș" se arată apt a fixa atmosfera de "mistificare și totalitarism", de impostură și dispreț comunist față de omul
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
Gheorghe Grigurcu Marea surpriză a jurnalului de care ne ocupăm aci o constituie însă partea sa dedicată vieții literare. Aci se poate pune chestiunea conștiinței reale a poetului-critic, care și-a înăbușit în textele publicate în timpul vieții reacțiile dezagreabile. E bine, e rău? Oricum e bine că, pînă la urmă, au ieșit la iveală și aspectele negative ale analizei. Cauza principală a inhibiției a fost nu
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
Al. Ivasiuc: "Figură prosperă, infatuată, cu un aer de mare personaj. Spunea că a venit pentru cîteva zile la Cluj spre a se recrea, fiind dezgustat de numeroasele intrigi ale coteriilor scriitoricești din capitală. Sper că va petrece clipe de reală destindere alături de mai tînărul său prieten, eruditul Mircea Vaida, spirit prob și dezinteresat". Ori, în aceeași notă, portretul lui Augustin Buzura: "Buzura, aferat ca de obicei, plin de sentimentul valorii sale, pe care îl refulează cu greu în așteptarea ceasului
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
a se angaja în vreo polemică, pe care l-a făurit cu o voință moral-estetică. Acesta din urmă i-a impus o autocenzură mai mult a delicateții decît a compromisului, cenzură care dispare sub condeiul diaristului, dezvăluindu-ne reactivitatea sa reală, opiniile sale nereținute. Redus la o scară a lipsei de inițiativă și de energie, printr-o operație stilistică, scriitorul ni se înfățișează, în aceste pagini d'outre tombe, la scara sa naturală. Jurnalul unui poet leneș e cea mai importantă
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
i-a cerut părerea despre spectacolul presei cotidiene a fost de stupefacție: "Pe voi nu vă mai interesează decât sângele?!" O altă observație judicioasă a fost aceea că presa își alienează cititorii făcându-i să nu mai aibă o percepție reală a ceea ce se întâmplă în propria lor țară. Prima pagină e cea care dă pulsul, și-a justificat reacția acest cititor neprevenit și revoltat de mizerabilismul ziarelor. Normalitatea începe să pară astfel nebunia, alcoolismul, depresia psihică. Și dacă îți începi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]