2,445 matches
-
legionarilor a avut ca și consecință consolidarea regimului antonescian care a condus România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial până la lovitura de palat când Regele Mihai îl arestează pe mareșal. Două săbii ultranaționaliste într-o singură teacă După înfrângerea rebeliunii, legionarii au avut de înfruntat represiunea dură a lui Ion Antonescu. Cu toate acestea, cei rămași în țară și în libertate au încercat adesea să colaboreze cu regimul. De altfel, în ofensiva pentru eliberarea Basarabiei au participat și legionari. Alți
Rebeliunea legionară. Trei zile de lupte sângeroase între Ion Antonescu și Mișcarea Legionară by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102702_a_103994]
-
foști legionari au reușit să obțină posturi importante în regimul antonescian. Adevărul este că atât Ion Antonescu cât și legionarii erau ultranaționaliști și pronaziști. Mișcarea Legionară ca organizație nu va mai ajunge niciodată la puterea pe care o deținea înaintea rebeliunii dar mulți foști legionari se vor integra cu succes în noul regim. Rămâne însă întrebarea încotro s-ar fi îndreptat istoria în cazul în care rebeliunea legionară s-ar fi încheiat cu victoria legionarilor și răsturnarea lui Ion Antonescu? Scenarii
Rebeliunea legionară. Trei zile de lupte sângeroase între Ion Antonescu și Mișcarea Legionară by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102702_a_103994]
-
ca organizație nu va mai ajunge niciodată la puterea pe care o deținea înaintea rebeliunii dar mulți foști legionari se vor integra cu succes în noul regim. Rămâne însă întrebarea încotro s-ar fi îndreptat istoria în cazul în care rebeliunea legionară s-ar fi încheiat cu victoria legionarilor și răsturnarea lui Ion Antonescu? Scenarii sunt multe, bineînțeles. În orice caz, rebeliunea legionară a fost lupta pentru putere în România celui de-al Doilea Război Mondial între două săbii ultranaționaliste care
Rebeliunea legionară. Trei zile de lupte sângeroase între Ion Antonescu și Mișcarea Legionară by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102702_a_103994]
-
integra cu succes în noul regim. Rămâne însă întrebarea încotro s-ar fi îndreptat istoria în cazul în care rebeliunea legionară s-ar fi încheiat cu victoria legionarilor și răsturnarea lui Ion Antonescu? Scenarii sunt multe, bineînțeles. În orice caz, rebeliunea legionară a fost lupta pentru putere în România celui de-al Doilea Război Mondial între două săbii ultranaționaliste care nu încăpeau în aceeași teacă.
Rebeliunea legionară. Trei zile de lupte sângeroase între Ion Antonescu și Mișcarea Legionară by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102702_a_103994]
-
justiției încetinit în acest caz de asasinat, cauzat și de conjunctura politică, la putere fiind guvernul legionar. „Din documentele studiate a rezultat că cel puțin până la momentul când Mișcarea Legionară a fost eliminată de la guvernare de către generalul Ioan Antonescu, în urma rebeliunii din 21-23 ianuarie, cercetările s-au efectuat cu greutate, explicabil prin faptul că vizau membri ai formațiunii politice aflate la putere”, scrie acesta în lucrarea de doctorat. Abia în 1941, Poliția de Siguranță primește ordin imperativ de la Ion Antonescu ca
Nicolae Iorga, moarte. Ciopârțit și batjocorit, istoricul a MURIT cu degetele încrucișate în semnul crucii - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102098_a_103390]
-
prin conlucrare cu agenții comuniști infiltrați în provincie și membrii P.C.R.. Obiective reale ale acțiunii au fost destabilizarea situației din România și declanșarea unei campanii de propagandă și dezinformare în spațiul occidental, ca obiectiv minim. În cazul unui succes al rebeliunii, desprinderea Basarabiei de statul român, prin intervenția Armatei Roșii, ar fi reprezentat un obiectiv mediu. De asemenea, crearea unei situații haotice în România și Bulgaria era obiectivul maxim din punct de vedere geopolitic. Într-o situație similară cu cea din
Planul de invadare a Ucrainei, STRATEGIE SIMILARĂ exersată în România () [Corola-website/Journalistic/102255_a_103547]
-
drept. Conform rapoartelor grănicerilor români, grupul a fost somat să se oprească, dar respectivii au deschis focul, astfel că s-a răspuns în aceeași manieră. Unele grupuri înarmate ar fi reușit să treacă Nistrul fără să fie observate. Pentru înăbușirea rebeliunii, guvernul României a trimis trupe de artilerie din Corpul III al și o unitate de marină. Primele unități militare au ajuns în zonă și s-au luptat cu rebelii la podul dintre Tatarbunar și Achmanghit. În dimineața zilei de 17
Planul de invadare a Ucrainei, STRATEGIE SIMILARĂ exersată în România () [Corola-website/Journalistic/102255_a_103547]
-
iulie 1793 — a constituit "de facto" guvernul executiv al Franței în perioada regimului Terorii (1793-1794), o etapă a Revoluției Franceze. a succedat Comitetului Apărării Generale (înființat în ianuarie 1793) și și-a asumat rolul de a proteja nou-înființata republică împotriva rebeliunilor interne și a atacurilor externe. Ca urmare a stării de război, Comitetul - compus la început din nouă membri, iar mai târziu din doisprezece membri - a primit competențe largi de supraveghere a activităților legislative, judiciare și militare. El a fost format
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
Rebeliunea din iunie sau Insurecția republicană din iunie 1832 (în ) a fost o insurecție antimonarhistă a republicanilor parizieni ce a avut loc în zilele de 5 și 6 iunie 1832. Rebeliunea își are originea într-o încercare a republicanilor de a
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
Rebeliunea din iunie sau Insurecția republicană din iunie 1832 (în ) a fost o insurecție antimonarhistă a republicanilor parizieni ce a avut loc în zilele de 5 și 6 iunie 1832. Rebeliunea își are originea într-o încercare a republicanilor de a anula actul politic prin care a avut loc instituirea în anul 1830 a monarhiei lui Ludovic-Filip, la scurt timp după moartea puternicului susținător al regelui, președintele Consiliului de Miniștri Casimir
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
a scos din case pe revoluționari, care au început să protesteze și să ridice baricade în fața forțelor de ordine. a reprezentat ultima revoltă violentă care a avut legătură cu Revoluția Franceză din iulie 1830. Scriitorul francez Victor Hugo a descris rebeliunea în romanul său "Mizerabilii", care a inspirat un spectacol de teatru muzical și mai multe filme artistice. În perioada Revoluției din iulie 1830, nou-aleasa Cameră a Deputaților a instituit o monarhie constituțională și l-a înlocuit pe regele Carol al
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
legitimiștii susțineau dinastia Bourbonilor ce fusese detronată și încercau să-l aducă pe tron pe cel pe care-l considerau adevăratul rege, contele Henri de Chambord, succesorul desemnat al lui Carol al X-lea. Franța se confrunta la momentul declanșării rebeliunii cu importante probleme economice, care se acutizaseră în perioada 1827-1832 — recolte sărace, penurie de alimente și creștere a costurilor de trai — producând nemulțumiri în rândul tuturor claselor sociale. În primăvara anului 1832 Parisul a trecut printr-o epidemie de holeră
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
de mulțime pentru că slujise bine pe împărat” — a reprezentat o oportunitate de a demonstra puterea opoziției. Monarhia regelui Ludovic-Filip, care devenise guvernul clasei de mijloc, era atacată acum din două părți opuse. Înainte acestor două decese, au existat două mari rebeliuni. În decembrie 1831 a avut loc în al doilea oraș ca mărime al Franței, Lyon, o revoltă a muncitorilor cunoscută ca revolta canuților, cauzată de greutățile economice. Au fost trimise acolo trupe de represiune după ce membrii Gărzii Naționale au trecut
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
miniștrii și generalii la Palatul Tuileries și a declarat stare de asediu, apoi a mers în zona revoltelor, în aplauzele trupelor. Lupta finală a avut loc la Cloître Saint-Merry, continuând până în seara zilei de 6 iunie. Pierderile totale cauzate de rebeliune au fost de aproximativ 800 de oameni. Armata și garda națională au avut 73 de morți și 344 de răniți, în timp ce insurgenții au avut 93 de morți și 291 de răniți. Forțele insurecției au fost zdrobite. Guvernul i-a prezentat
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
1830. Potrivit lui Albert Boime, „după revolta de la înmormântarea lui Lamarque în iunie 1832 ea nu a mai fost niciodată expusă public de teamă că va da un exemplu rău”. Un tânăr pictor, Michel Geoffroy, a fost acuzat că a declanșat rebeliunea prin fluturarea unui steag roșu. El a fost condamnat la moarte, dar o serie de contestații a determinat comutarea sentinței la pedeapsă cu închisoarea. Adevăratul purtător al steagului a fost descoperit o lună mai târziu și închis pentru o lună
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
din urmă de Revoluția franceză de la 1848, deși cea de-a Doua Republică Franceză a avut o viață scurtă. În Revoluția de la 1848, Friedrich Engels a publicat o retrospectivă în care a analizat erorile tactice care au dus la eșecul rebeliunii din 1832 și a inspirat lecții pentru revolta din 1848. Principala greșeală strategică, a argumentat el, a fost faptul că rebelii nu au plecat imediat în marș către centrul de putere, Hôtel de Ville. Pe 5 iunie 1832 tânărul Victor
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
niște coloane de pe stradă, în care toate magazinele erau închise. Timp de un sfert de oră gloanțele au zburat deasupra sa în ambele sensuri. În romanul său "Mizerabilii", publicat treizeci de ani mai târziu, în 1862, Hugo descrie perioada anterioară rebeliunii și urmărește viețile și interacțiunile mai multor personaje pe o perioadă de douăzeci de ani. Acțiunea romanului începe în anul înfrângerii finale a lui Napoleon Bonaparte și atinge apogeul cu luptele din cadrul Rebeliunii din iunie 1832. Militant republican sincer, Hugo
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
târziu, în 1862, Hugo descrie perioada anterioară rebeliunii și urmărește viețile și interacțiunile mai multor personaje pe o perioadă de douăzeci de ani. Acțiunea romanului începe în anul înfrângerii finale a lui Napoleon Bonaparte și atinge apogeul cu luptele din cadrul Rebeliunii din iunie 1832. Militant republican sincer, Hugo i-a favorizat, fără îndoială, pe revoluționari. Scenele plănuirii rebeliunii de către studenții și săracii Parisului în ajunul înmormântării generalului Lamarque sunt înfățișate în roman prin activitățile asociației fictive „Prietenii A.B.C.-ului” (un
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
o perioadă de douăzeci de ani. Acțiunea romanului începe în anul înfrângerii finale a lui Napoleon Bonaparte și atinge apogeul cu luptele din cadrul Rebeliunii din iunie 1832. Militant republican sincer, Hugo i-a favorizat, fără îndoială, pe revoluționari. Scenele plănuirii rebeliunii de către studenții și săracii Parisului în ajunul înmormântării generalului Lamarque sunt înfățișate în roman prin activitățile asociației fictive „Prietenii A.B.C.-ului” (un joc de cuvinte bazat pe cuvântul francez "abaissés", ce poate fi tradus „înjosiți”), condus de carismaticul personaj
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
în rue Saint-Denis, în apropierea unui magazin de vinuri pe care îl folosesc ca bază de operațiuni. În timpul bătăliei finale principalele personaje se află la un loc și multe dintre ele sunt ucise. "Mizerabilii" a creat o largă notorietate unei rebeliuni relativ puțin cunoscute. Romanul este una dintre puținele opere literare care prezintă Rebeliunea din iunie și evenimentele care au condus la declanșarea acesteia.
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
ca bază de operațiuni. În timpul bătăliei finale principalele personaje se află la un loc și multe dintre ele sunt ucise. "Mizerabilii" a creat o largă notorietate unei rebeliuni relativ puțin cunoscute. Romanul este una dintre puținele opere literare care prezintă Rebeliunea din iunie și evenimentele care au condus la declanșarea acesteia.
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
1840 - 17 octombrie 1921) (pronunțat /ˈjɑː ɑːsɑːn. teɪ.wə/) a fost regina-mamă a populației Ejisu în Imperiul Așanti, acum parte din Ghana, numită de către fratele ei, Nana Akwasi Afrane Okpese, "Ejisuhene", sau conducător al Ejisu. În 1900, ea a condus rebeliunea Așanti cunoscută ca Războiul Scaunului de aur, sau războiul lui , împotriva colonialismului Britanic. Născută în 1840 în Besease, Ghana centrală, Yaa Asantewaa a fost cea mai mare dintre cei doi copii. Fratele ei, Afrane Panin, a devenit șeful Edweso, o
Yaa Asantewaa () [Corola-website/Science/337674_a_339003]
-
Asantewaa și-a strâns femeile, urmate de bărbații rușinați. Cu o armată de aproximativ cinci mii de oameni, ea a condus Revolta Așanti. Susținută de o parte din nobilimea Așanti, a luptat cu vitejie împotriva Britanicilor. Începând din martie 1900, rebeliunea a asediat fortul de la Kumasi în care s-au refugiat britanicii. Fort există și astăzi ca Muzeul Militar și Fortul Kumasi. După mai multe luni de zile, guvernatorul Coastei de Aur a trimis 1.400 de soldați pentru a înăbuși
Yaa Asantewaa () [Corola-website/Science/337674_a_339003]
-
Kumasi. După mai multe luni de zile, guvernatorul Coastei de Aur a trimis 1.400 de soldați pentru a înăbuși revolta. În timpul luptelor, Regina Yaa Asantewaa și cincisprezece dintre cei mai apropiați consilieri au fost capturați și exilați în Seychelles. Rebeliunea a reprezentat ultima luptă din seria de războaie Anglo-Așanti care s-au desfășurat pe tot parcursul secolului al XIX- lea. Pe 1 ianuarie 1902 Britanicii au fost în cele din urmă capabil de transforma Imperiul Așanti" în" protectorat al coroanei
Yaa Asantewaa () [Corola-website/Science/337674_a_339003]
-
fi născut în 1866. Familia sa își are originea în localitatea Krasniqe (actualul Tropojë) din regiunea Gjakova, Kosovo. La momentul nașterii sale, familia Curri se afla în închisoarea otomană din Krushë e Madhe, Orahovac; tatăl său Shaqir Aga condusese o rebeliune în Krasniqe împotriva turcilor din cauza impozitelor mari și a politicii abuzive de recrutare militară, și a fost arestat. Shaqir Aga Curri era un om de încredere al lui Abdullah Pașa Dreni din Yakova și se pare că a avut un
Bajram Curri () [Corola-website/Science/336021_a_337350]