3,662 matches
-
foarte mult de soarta prietenilor mei. A, zic și mă frec pe nas. Tocmai vreau să spun cît pot mai politicoasă că și eu simt că sîntem prieteni, cînd el adaugă: — Plus că orice om care e În stare să recite replică cu replică toate filmele lui Woody Allen nu are cum să nu fie un loser. Simt că mă străbăte un val de mînie, În numele lui Connor. — Nu știi absolut nimic despre el ! exclam. Îmi doresc să nu fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cel mai bine... Evit privirea lui Lissy. — La ce anume te-ai gîndit ? — Să-i zgîrii mașina, să-i faci ferfeniță costumele, să-i coși pești În perdele și să-i lași să putrezească..., Începe să turuie Jemima, de parcă ar recita poezie și ar putea s-o țină așa pînă mîine. — Unde-ai Învățat asta, la școala de oafe ? spune Lissy, dîndu-și ochii peste cap. — Adevărul e că, În adîncul sufletului, sînt de fapt o feministă convinsă, răspunde Jemima. Noi, femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cele două opere pe care le‑am studiat cu el În semestrul acela. Bietul Johnson, În ciuda gâlcilor, a mizeriei, a hidropiziei, Își avea prieteniile lui, și și‑a scris cărțile, la fel cum Morford Își ținea cursurile, și ne asculta recitând pe de rost: „Ce slute, seci, sălcii și fără noimă/ Îmi par ce rosturi are, această lume!” Capul lui sinistru, cu părul tăiat scurt, fața Încruntată, mâinile Încleștate la spate! Absolut sălcii și fără noimă. Ravelstein n‑a părut prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ea reîncepe să sporovăiască. Nu trebuie să vă mai spun că arheologia e pentru mine mai mult decât o pasiune. Când am auzit de Ozymandias, regele din poemul lui Shelley, pe care îmi voi permite pentru început să vi-l recit, am și început să adulmec vânatul. Dar ascultați mai întâi poezia. Ozymandias I met a traveller from an antique land Who said: Two vast and trunkless legs of stone Stand in the desert... Near them, on the sand, Half sunk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fără șir în lumea civilizată și ea îmi răspunde la fel. — A mai fost o poezie, ultima ta poezie probabil..., ezită ea, scrisă cu creion dermatograf pe fața interioară a capacului de la cufăr. — O? m-am mirat, eu. Mi-a recitat-o: Hier liegt Howard Campbells Geist geborgen, frei von des Körpers quälenden Sorgen. Sein leerer Leib durchstreift die Welt, und kargen Lohn dafür erhält. Triffst du die beiden getrennt allerwärts verbrenn den Leib, doch schone dies, sein Herz. În engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
așteptau rândul. A fost și o încercare de fraudare în timpul unei lecturi. S-au prezentat șapte cititori care au citit impecabil. Unul după altul. Cu dicție, cu pauze de efect, cu intonații, cu respirații lungi. Un adevărat număr artistic de recitat paginile lui Burtăncureanu. O plăcere să-i asculți. Mai ceva ca la radio. Bibliotecarele îi sorbeau din ochi, nedumerite totuși că până atunci niciunul dintre recitatori nu le trecuse pragul. Se vedea bine că sunt niște intelectuali rafinați. „Tre’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lor după ce rușii au intrat în Bucovina definitiv în 1944. Doar că Subreanu era bătrân, abia se mai mișca, din când în când cei de la Filiala locală a Asociației Pro Bucovina și Basarabia îl mai chemau, la Ziua Bucovinei, să recite Doina lui Eminescu. Abia când a început să citească și al optulea ins, misterul s-a dezlegat. Omul nu numai că ținea cartea invers (era volumul trei din Mucenicul zilelor, capitolul șaisprezece, „în care Rapsodil Goncea pornește să-și caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înghețată și am urmărit curgerea cremei groase și punctate cu fragmente de căpșuni, încercând să nu stau cu spatele la client. Așa cum am spus, dulapul metalic nu ne ferește de privirile oamenilor. În asemenea situații trebuie să știi să te descurci. Am recitat secvența standard de scuze și am subliniat grija pe care restaurantul o are pentru curățenie. Chiar eu, am precizat, mă voi ocupa ca totul să fie fără cusur a doua zi. Puteți veni mâine la prima oră să evaluați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pentru a ține un adevărat consiliu de război. Violet încă o ținea pe a ei să nu chemăm poliția și, deși nu eram de acord, ar fi fost inutil să-i chemăm doar pentru ca Violet, cu ochii larg deschiși, să recite poezia cum că pur si simplu alunecase pe pantofii ei Manolo și că-i părea extrem de rău că toți ceilalți făceau atâta vâlvă pentru nimic. —E clar că n-ai cum s-o convingi că greșește, zise Hugo, aprinzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în așa ceva. Avea mereu câte o noutate și cunoștea pe dinafară viața cartierului, a unei mari părți din oraș și chiar din țară. Oameni politici, jucători de baseball, stele de cinematograf și de televiziune, jucători de fotbal, boxeri... Putea să recite pe dinafară liste cu datele de căsătorie, divorț, naștere sau moarte a peste o mie de personalități din orice domeniu de activitate. Și se putea spune că asta constituia mândria ei cea mai mare. Marea! Era acolo: albastră și liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tot fi avut vreo cincisprezece ani când l-am citit, eram un băiat romantic și mi s-a părut cea mai frumoasă declarație de dragoste care putea exista - își fixă ochii în tavanul avionului, își încruntă sprâncenele reamintindu-și și recită cu voce monotonă: „Pământul tribului crow se află exact în locul cel mai potrivit. are munți înzăpeziți și văi însorite, tot felul de clime și recolte bune. Când vara pârjolește pășunile, refugiul lui e în aerul curat, la poalele munților, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
simți durerea îngrozitoare pricinuită de apa clocotită, spiritul lui se va zbuciuma furios, încercând să-și atace dușmanii, dar se va găsi în fața unui grup compact care va respinge atacul ca un singur om. — „Fierb capul în apa lui güio“ - recită bătrânul și lăsă să cadă pielea, care se cufundă în lichidul gălbui. — „Fierbem capul în apa lui güio“ - murmurară întruna ajutoarele, ca într-un refren monoton... „Fierbem capul în apa lui güio...“ Repetară ceremonialul cu pielea negrului și apoi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fără să ridice tonul vocii: — Dumnezeu nu va îngădui să ajungem până într-acolo. — Dumnezeu îngăduie mult mai multe lucruri decât am fi permis oricare dintre noi, părinte. Pe la mijlocul dimineții ajunse în satul yubani. Femeile trebăluiau în colibe, copiii își recitau lecțiile sub copac, iar bătrânii stăteau la soare pe butuci groși ciopliți, dar nu-i zări nicăieri pe războinici. José Correcaminos îi ieși în întâmpinare. — Bine ai venit! îl salută el. Kano a povestit aventura cu mașinile și tribul îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îndemânatică, îl prinse de branhii și îl aruncă pe uscat. Îl privi cum dădea din coadă la picioarele copacului. „Prea mare“, gândi el. Se întoarse spre malul îndepărtat, acolo unde începea cărarea ce șerpuia până la satul yubani. Nu erau copii recitând lecția sub arborele de capoc. Nu erau fete râzând pe când își umpleau ulcioarele. Nu erau războinici stând de vorbă despre vânătoare și război în coliba cea mare. Nu era decât liniște și un vaiet îndepărtat. Înaintă, impresionat, lăsă peștele bagre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Cum să nu știu, i-am răspuns nedumerit că se îndoiește de cunoștințele mele. A fost cel mai mare poet al românilor. Eu știu o sumedenie de poezii scrise de Eminescu. Cel mai mult îmi place Glossa, pe care am recitat-o și la școală... Bine, bine... Mă bucur că știi atâtea! Ești un copil inteligent, m a mângâiat cu drag pe creștet. Dar de Ioniță Scipione Bădescu ai auzit? Mda, am ezitat eu. Așa se numește Biblioteca noastră din Zalău
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
analizează modificările aduse jurământului lui Hypocrate în două școli renumite din Statele Unite, Harward și Johns Hopkins, autorul face o constatare interesantă: asistând la ceremonia noilor laureați ai școlilor de medicină mai sus amintite, a observat că versiunea jurământului lui Hypocrate, recitat de ei, era schimbată, iar cu trecerea anilor prescrierile etice erau prezentate tot mai vag și imprecis. A doua expresie a schimbării care a avut loc îi aparține lui R. A. McCormick, moralist american. În articolul său, Bioetica. Un gol moral
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
supranumisem Constantin Gură de Aur) și un recitator inegalabil, nu atât prin talentul de a declama, cât prin memoria-i miraculoasă, reproducând fără greș mii și mii de versuri. Dar, pe lângă numeroasele poezii memorate ca nimeni altul, Costică putea să recite, de asemenea impecabil, multe texte În proză din scrierile Căpitanului și din cele ale Comandantului. În spațiul publicistic restrâns ce mi-a fost rezervat vreau să relev succint și Însușiri mai puțin cunoscute și de aceea neevocate. Era Costică Bucescu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cogito”, iar scriitorul Mihai Stere Derdena, fost deținut anticomunist, a vorbit despre „Teoria transmigrației spirituale”. O impresie deosebită a produs tânăra prozatoare Patricia Simion (elevă a Colegiului Național „Nicolae Grigorescu” din Câmpina), care a citit din creația-i originală, a recitat poezia „Singurătate” de Iulia Hasdeu și a interpretat, ca o actriță de profesie, monologul Casandrei din trilogia tragică „Orestia” de Eschil. Foarte tinerii poeți câmpineni Andreea Drăgan, Emil Sude și Marian Stoican i-au delectat pe cei prezenți cu lecturi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
inimioara încrețită în noi... Apoi am auzit: Tronc-Hodoronc-Zdranca-Zdronc! Și am intuit, bineînțeles, că fusese izbită de perete ușa imensă, de stejar, cu două canaturi. Prin breșa căreia, curând, era de așteptat c-au să se năpustească, pocnindu-și cozile și recitând întărîtate din lirica personală, marile carnasiere ale poeziei optzeciste. Era de așteptat, însă nu s-a mai deslușit nici un zgomot... Apoi, dintr-odată, parcă am perceput unul - un zgomot însă nesfârșit de anemic și neînchipuit de jenant: pîca-pîca!... Am ciulit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rând pe rând, și-au demonstrat puterile și restul tinerilor maeștri. Nu mi-au creat chiar impresia posteriorului tău ciuruit de coșuri, Fiorosule. Însă au părut exact ca niște țânci cărora educatoarea le-a împărțit o poezie foarte lungă. Strofele recitate de dânșii semănau între ele până la greață. Nici o dezvăluire mediumnică. Nici o sclipire de individualitate. Din toată șandramaua aceea amorfă s-au distins totuși două exemplare mai fistichii. Primul dintre ele, un individ delicat, subțirel, oacheș, taciturn, păpușesc, cu mișcări țăcănitoare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la picioarele Marelui Maestru al Ordinului, iezuitul, surprinzătorul și strălucitorul Nicolae Manolescu... de abia atunci, a fost posibilă, pe neașteptate, să cadă, ca un fulger, în mijlocul nostru, scăparea... Pentru că, între timp, cu vocea lui de tinichea, terchea-berchea se apucase să recite o nouă porțiune a poemului său, cu care, cu puțin înainte, preschimbase trei sferturi din sala de cenaclu în cubul de chihlimbar. O dăduse adică iarăși pe invocație: "...Moartea îmi șoptește cuvintele și tot moartea îmi prescrie marile ei tratamente
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cică-se, de la făptura prezidențială, colinda județele, înfiera apucăturile mic-burgheze, amăra existențele primilor-secretari, îmbulzind pe stadioane pogoane de băștinași, înaintea cărora zăngănea mai întîi unghia, desfăcea apoi, fără somație, și bocceluța cu fecale, și, asigurîndu-se de imposibilitatea evacuării incintelor, mizerabilul recita apoi ore întregi, mulțimilor îngrozite, din versurile sale descălțate. I se înfundase târziu, după ani de distracție, pe un anonim și nocturn stadion din Ploiești, când o ceată de adolescenți buboși și fără vocație se pretaseră la a se lăsa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și numărul meu de pașaport? Păi, ce, sîntem în Romînia?! Nu drojdim bere în Mozambic?"... - ...A clătinat de trei, patru ori halba, de și-a strâns, de prin toate moleculele berii unde se-mprăștiase, inelul la loc. L-am auzit recitând una din șmecheriile lui talmudiste. Și, când și-a dizolvat iarăși belciugul în halbă, ca pe-o pastilă de calciu efervescent, în pojghița lui au apărut imprimate și numărul și seria mea de pașaport. 92 DANIEL BĂNULESCU lui - un ins
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a universului. Mergând, cu sacrificiul său, până dincolo de limanurile cunoașterii, când, pentru a o descătușa și de ultima urmă a complexului prezenței sale, exemplare și excesiv de virtuoase, chinuindu-se s-o înjure, limba sa neînvățată alunecă într-o așchie poetică recitată din Upanișade; fîstîcindu-se când mâna sa, cu instrucție tantrică, o cotrobăi între sâni; alintînd-o și îndemnînd-o să-i răspundă, chiar în limba sa împorcăită, taximetristului. Aceluia pe care, inițiindu-l, căutau să-l înalțe către împlinirile lor spirituale. Cel pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apară pe acolo un cap, nu apare, mai zăbovește o țâră, dă ușa de perete, ia geanta cu el și pătrunde în hol. În hol totul bine. Întuneric. Atent să nu accidenteze vreo babă. Atent să se comporte gingaș, să recite frumos "bună seara". Când însă se pregătește să recite "bună seara", ceea ce îl oprește este lumina. Ea izbucnește de undeva de sus de foarte de sus, puternică, corozivă, osoasă, cum ar spune un prieten, echivalând cu declanșarea a o sută
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]