7,235 matches
-
aceeași idee a paralelismului dintre tradiția cathară și opera lui Camil Petrescu, să presupunem că existența elementelor acvatice, telurice și aeriene (lipsește, sau suntem în imposibilitatea de a semnala și elementul piric) e tot o tentativă a autorului de a reconstitui Primordialul. S-a observat că, în carlinga lui, Fred Vasilescu se simte ca după Potopul biblic, în căutarea tărâmului originar! Reproșurile pe care Al. George le aduce eseistului, din Spiritul și litera, ni se par destul de firave. În fond, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
eminescian și chiar din unele mituri comune celor doi autori. Prinsă în mrejele iubirii țesute de doi bărbați (asemeni Cătălinei), Alta rostește, astfel, aserțiuni pronunțat intertextuale. E de discutat dacă această intenționalitate nu demonstrează, din partea dramaturgului, dorința non-echivocă de a reconstitui un subiect în continuarea Luceafărului: "Alta: Dragul meu, fă un gest...fii brav, fii superb! Așa cum te-am visat...Mori pentru o clipă de iubire! Așa te-am visat. Am întrupat în tine frumusețea toată. Am adunat-o cum adună
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
imaginii..." (s. n.) Ibidem. Autoarea volumului folosește, de altfel, frecvent termeni din câmpul semantic al vizualului ("crochiu", "schiță", "șarjă", "imagine", "tablou", "privitor") și este de acord că "schițele abstracte (...) își manifestă calitatea de reprezentare" prin "iluzia concreteții" și efortul de a reconstitui "date palpabile" Cf. L. Petrescu, op. cit., p. 147 331 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 14 332 Idem, p. 20 333 Idem, p. 25 334 Idem, p 27 335 Idem, p. 32 336 Idem, pp. 32-33 337 Idem
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să scriu. O condiție privilegiată oarecum pentru că dispunând de puține amintiri (susceptibile de a fi încețoșate de retorică pioasă) mă pot sprijini pe cioburi de memorie (să le zicem fragmente anamnesice) în jurul cărora voi coagula secvențe susceptibile de a-l reconstitui ca un tot, după modelul obiectelor generate de travaliul arheologilor. Ideea nu-mi aparține întrutotul, ea este ecoul mirării epistemologice a regretatei profesoare de franceză din liceu. Având de transpus în "limba lui Molière" o comunicare științifică pentru un reputat
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
la filologie în acel moment, având iluzii în ceea ce privește valoarea "probațională" a arheologiei): E suficient să ai două cioburi, îți imaginezi din ce obiect au făcut parte un vas de uz gospodăresc sau o urnă funerară le așezi la locul potrivit, reconstitui ceea ce lipsește și apoi scrii o mulțime de povești. În spiritul erei IT, voi numi această operație DEFRAGMENTARE și o voi reface pe cont propriu adică lăsând să zacă în stoc părerile ante-scrietorilor întru Luca Pițu. Operație nu tocmai simplă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
evident), nici o judecată asupra scriiturii sau a prezenței publice la conferințe. Zborul (plonjat? planat?) al obiectului neidentificat (prin formă, culoare) acoperise amintirea lui Zacharias Lichter, sub a cărui mantie a apărut tânărul asistent universitar în primăvara lui 1971. Când am reconstituit acel moment, m-am dus la raftul bibliotecii și am luat volumul cu pagini îngălbenite, cu coperta de culoarea paiului de grâu, purtând numele autorului (Matei Călinescu) și titlul operei (Viața și opiniile lui Zacharias Lichter) în litere stilizate după
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de la birouri (cu gradul de locotenent major) să nu surprindă nimic dacă trecea pe acolo cu misiunea de a uda florile din glastra de la geam pentru a curăța lentilele camerelor de luat vederi pivotante orientate spre interior. Scenă de lucru reconstituită cu ajutorul tencuielii cu memorie (asemănătoare celei a saltelelor din reclame) dintr-un birou al cărui amplasament (pardon: locație) este clasificat(ă). Low-Choir: Hei, Tso-Py, te-a căutat iar "Îmbufnata" Tsop-Ir-Land: Ce bufniță nesuferită. Trimite-o-n...aa de mai sună
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
stare privilegiată, unică. Intrarea în subsolul dicționarelor online în engleză ne dă prin trimiterea la sinonime, mult mai mult, ești copleșit de dificultatea alegerii 78. Fiecare dintre ele proiectează o nuanță (uneori chiar o accepție distinctă) asupra semnificației stării trăite (reconstituite scriptic) de redactorul notei însem(i)nate de LP. Narcisismul presupus al personajului interferează cu cel al cititorului, care-și arogă (prin alegere) rolul de instaurator de sens. Dar lucrurile se complică dacă ne aducem aminte că am pornit de la
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se arată". Dacă amalgamarea biograficului cu ficțiunea nu mai este de mult un procedeu inedit, confruntarea lui Santagata cu Petrarca nu este deloc un pariu ușor de câștigat. Expert în literatura veacului al XIV-lea, romancierul are meritul de a reconstitui dinlăuntru modul de a gândi și scrie poezie, oferindu-ne culisele mitologice, alegorice și retorice ale laboratorului, id est geneza unor texte petrarchești. Frapantă este însă descrierea omului Petrarca, cu toate hibele și slăbiciunile omenești, dincolo de orice idealizare, menite parcă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fie pe divanul analiștilor. Întâlnirea celor două profesii va genera cultură. Întâlnirea dintre Marilyn și Greenson, prin incompatibilitate și transfer de roluri, va genera romanul lui Michel Schneider, un masiv montaj de scene și cadre alerte, menit să ancheteze, să reconstituie și să desacralizeze totodată un mit (de cele mai multe ori bizuindu-se pe mărturii și declarații publice).Un roman de investigație, un roman-eseu dar și un roman frescă, argumentul fierbinte fiind relația imposibilă dintre două celebrități care au sfârșit prin a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
au existat multiple trăsături comune. Ludovic I a confirmat Bula de Aur, dar va restrânge drepturile nobilimii, printre care foarte important este acela de a dispune liber de domeniile provenind dintr-o donație regală. Interdicția reflectă intenția monarhului de a reconstitui domeniul eminent, în efortul de centralizare statală. În ultimele două decenii ale secolului al XIV-lea lupta facțiunilor senioriale constituite în Ligi a reizbucnit, agravată de interesele divergente pentru tron503. În aceste condiții Sigismund de Luxemburg va încerca să restabilească
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cârpă arsă./ O clipă-o nuanțare de lapte, însă ștearsă.../ Și deodată somnul pe frunte ca o pată". Căderii într-un somn binefăcător de aici i se adaugă alte și alte forme de manifestare a anamnezei prin care poetul își reconstituie, fără să obosească, vârsta purității infantile, cu felul ei specific de a percepe lumea înconjurătoare. Catrenul cu care se încheie un splendid Cântec trist ("Doar în voi, suav și tainic,/ Ca adus de un murmur,/ Pot, suit pe taburete,/ Să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că ne aflăm în fața unei rostiri aproape sacerdotale despre actul poietic și finalitatea lui alchimică, deloc străină de principiul unificării totului Daniel Dimitriu, spre exemplu, a și fost înclinat să citească în cărțile lui Mihai Ursachi "o cale de a reconstitui unitatea primordială a lumii". Natural, o unitate mijlocită de/exprimată prin trinitate; în toate aceste volume, cifra trei apare, în fapt, cu o frecvență neconcurată decât de aceea a cifrei șapte ("Un întreit mister", "juvaer/ Cu sensuri trei și totuși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
soarelui sclipire? (Către Angelo Mai, vv. 91-96).382 Drumul gândirii către deziluzie este ireversibil deoarece, odată descoperit, adevărul despre chipul malefic, apoi indiferent al naturii nu poate fi negat, minimalizat sau ignorat: fericirea rămâne astfel exclusiv un vis al copilăriei, reconstituit în amintire, dar de negăsit în actualitate. În viziunea poetului sicilian, sub acest aspect diferită de cea leopardiană, reintegrarea în ritmurile ciclice este posibilă iar și iar, ființa umană unindu-se cu celelalte elemente grație somnului ce face posibilă această
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
convingă și pe noi naratorul criptic al lui Poe. În ce constă însă acțiunea, remarcabilă prin ingeniozitatea ei? Deși caracterul ambiguu-fabulos al povestirii se opune relatării tradițional-omnisciente, păstrîndu-se mai curînd în aria translucidului narativ, un fir epic minimal poate fi reconstituit din diverse supoziții și sugestii. Personajul, în postură de posibil servitor al unui bătrîn bogat, dezvoltă o fixație neurotică, legată de constituția fizionomică a blîndului său stăpîn. Acesta are un ochi exoftalmic, asemănător cu al unui vultur, de un albastru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care fusese redactat romanul. În consecință, Melville ajunge autor internațional abia în secolul următor, cînd e (re)descoperit de noua critică. Trebuie, desigur, admis că Moby Dick nu propune deloc o lectură "normală", nicidecum una "ușoară". "Subiectul" romanului poate fi "reconstituit" numai din fragmentele expunerii principale, suficient de prolixe, a naratorului, fragmente "introduse" într-un epic secundar, cum ar veni, al simbolismului copios și al construcției parabolice. Ishamel (vocea narativă) pare, pe de altă parte, destul de suspect (ca individ) el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la Veneția sub aparența unui accident -, producîndu-i lui Henry James grave sentimente de culpabilitate). Singura diferență structurală dintre cele două romane derivă dintr-o strategie de abordare: în timp ce David Lodge folosește episodul Guy Domville ca punct culminant al narațiunii sale, reconstituindu-l din flashback-uri pe care protagonistul le trăiește, în 1915, pe patul de moarte, Colm Toibin își începe excursul epic cu eșecul dramaturgic în cauză, supralicitînd, ulterior, proble-ma angoasei creatoare. Mai mult, în 2002, cu aproape doi ani mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
punctul de a-și începe ei înșiși traseele existențiale. Chiar eschivîndu-se în fața sorții (asemenea unui Oedip postmodern, dar unul mai curînd comic decît tragic și mai degrabă non-eroic decît eroic), Harry Angstrom ajunge să o împlinească. "Morala" seriei (dacă putem reconstitui o "morală" din aproape două mii de pagini ficționale) rămîne aceea că nu ai cum să faci un pas (oricît de benign și neînsemnat), în universul nostru, fără a declanșa o miriadă de scenarii posibile de viață, fără a influența istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
legitim. Romanul final al acestei configurații tripartite (pentru a nu o numi, pînă la urmă, "trilogie"), Tropicul Capricornului, care, așa cum spuneam, în mod paradoxal, "întoarce" acțiunea la momentul "evadării" new-yorkeze și care (precum toate celelelalte narațiuni) folosește numele real al autorului, reconstituie atmosfera de degradare socială a artistului neintegrat prin propria opțiune mecanismului socio-economic. Cartea apare ca o serie nesfîrșită de "epifanii spirituale" (creionate estetic, pesemne, după același model joyceian). În interiorul lor, myst-ul (eroul care se inițiază: Miller însuși) descoperă sensul vital
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
voce impersonală, de grup, interesul constant pentru enigma fetelor Lisbon, interes prelungit, iată, și în anii maturității, cînd are loc confesiunea epică propriu-zisă. Naratorii au abordat misiunea lor perceptivă și reprezentațională (de "reflectori", cum ar spune Henry James) aproape profesional, reconstituind tragica poveste din mărturii cu caracter detectivist. Ele sînt numerotate de la 1 la 97 și cuprind, pe lîngă fotografii, jurnalul personal al Ceciliei și hîrtii recuperate din casa Lisbonilor (inclusiv liste de alimente!), declarații ale unor persoane care le-au
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o singură excepție De duzină, roman în care eroul apare doar în rol secundar!), pe Henry "Hank" Chinaski, un alter ego al lui Charles Bukowski, cu funcționalitatea "dublului" (s-ar spune, la o privire atentă!) din cultura romantică. Narațiunile nu reconstituie biografia autorului cronologic, ci, cum sesizam deja, din segmente revelatoare, similare pieselor unui model fragmentat. Primul roman, spre exemplu, Poșta, îl surprinde pe Henry în anii maturității (între 1952 și 1969), lucrînd (ca hamal mai întîi, apoi ca funcționar) în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
într-un "turn de fildeș", și de a nu se implica în universul presupus mediocru al semenilor lor. Pentru a amplifica dilema ontologică a lui Knecht, Hesse (ori, mai corect spus, cronicarul vieții lui Joseph, un membru al Ordinului, care reconstituie povestea eroului, sofisticat, academic, cu toate atributele istoricului neutru și impersonal) folosește un procedeu de caracterizare shakespeariană al "oglinzii răsturnate". Așa cum Hamlet "se vede" răsturnat în Fortinbras ("anti-eroismul" hamletian se citește, indirect, în "eroismul" prințului norvegian Fortinbras!), Joseph Knecht se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rezolvarea contradicțiilor sale, ci, dimpotrivă, identificarea și exacerbarea acestor contradicții; adică, în termenii pe care i-am propus, critica deconstructivistă nu reduce textul general la dominanta câmpului textual particular, ci dinamitează structurile de suprafață ale acestuia din urmă, pentru a reconstitui textul general. E adevărat că textul general, autoreferențial prin definiție, nu se rostește decât pe sine însuși; e adevărat deci că, în ultimă analiză, lectura deconstructivistă va identifica perpetuu motivul ne varietur al autoreferențialității în dosul oricărui text"52. 1
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Elegie) Ruptura de copilărie echivalează cu ruptura de natură, dovadă a suprapunerii inițiale perfecte între cele două elemente, când timpul și spațiul erau totuna. Deconstrucția propriului canon se realizează chiar în interiorul creației poetice, autoarea devenind neputincioasă de a se mai reconstitui și de a se mai regăsi pe sine, odată cu îndepărtarea de vârsta copilăriei: Nu pot împiedica ziua să aibă douăzeci și patru de ore./ Pot doar spune Iartă-mă pentru durata zilei;/ Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi,/ Pot doar să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Era atâta dragoste pe ape/ Că nu ne puteam scufunda" etc. Într-o strânsă interdependență cu acestea, motivul visului, dublat de cel al somnului, constituie o altă cale de pătrundere în spațiul abscons al copilăriei. Visul funcționează asemenea oglinzii, el reconstituind trecutul prin readucerea lui virtuală în prezent. Cel care introduce visul este somnul, "motivul somnului fiind unul dintre motivele care a cunoscut transformări de-a lungul traiectoriei lirice a poetei. Astfel, în Somnul din somn, el putea fi asociat visului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]