3,311 matches
-
să tacă.) Intră acolo. Adică acolo unde se aflau tuburile de stază, arăta ea. Încăperea era insonorizată și va putea să-i spună tot ce avea pe suflet fără să atragă atenția celorlalți. Burke ar fi trebuit să-i fie recunoscător pentru aceste griji. Dacă Vasquez ar afla de planurile sale, ea n-ar mai pierde timpul cu discuții inutile, și i-ar băga pe loc un glonte în inimă. ― Bishop mi-a împărtășit intenția dumitale de a duce paraziții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fi zis că rămăsesem singurul care își făcea probleme, puneam întrebări stupide la serviciu și colegii se uitau la mine cu înțelegerea blândă pe care o arăți unui animal bolnav. Câțiva, mai în vârstă, păreau mirați că nu le sunt recunoscător că m-au primit în rândul lor. La urma-urmei, Facultatea de Litere ascundea un monument de erudiție și învățătură, o pușcărie de marmură și hârtie, accesibilă doar inițiaților. Odată ce acceptai adevărul ăsta grav și simplu, lucrurile se limpezeau. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pe scenă într-un hambar. Fata asta n-avea ce să caute aici, o vedeam în cu totul alte locuri, cu sutiene cu volane sau corsete din piele strânsă, fuste extra-scurte și tocuri-stiletto, dumnezeiești, dresuri până pe pulpe, linse de portjartiere recunoscătoare, fardată impecabil, cu manichiura la zi și chilotul de mătase cu margini de dantelă decupându-i perfect fesele ridicate. Sunt lucruri extraterestre, pe care nu le întâlnești în Facultatea de Litere. Nepotrivirea sărea în ochi. Undeva apăruse un accident, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Îmi venea să rămân acolo, strâns, capturat, liniștit de ticăloșia ireală pe care-o săvârșeam. „Am ajuns.“ Am ocolit rondul de la „Petrom“ și-am urcat în curbă, printre gunoaie, stâlpi de beton și tufișuri uscate. Mă simțeam și trist, și recunoscător, chiar dacă nu-i spuneam Mariei nici un cuvânt. Marea foșnea undeva jos, la picioarele falezei: murdară și tulbure, ca gândurile mele, pe care încercam să le liniștesc. Ce căutam aici? Ce-avea să ne-aducă nou întâlnirea cu Andrei Lupu? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
grijă, să nu se poată rupe, ciupi sau îndoi la colțuri. Hârtia era prețioasă, înzestrată cu-o valoare pe care eu n-o bănuiam. Se purta religios cu ea, elegant, cum procedam eu cu Pif-urile: paginile se-aliniau albe, lipite, recunoscătoare. Până și mirosul de cerneală plutea curat și proaspăt. Cu timpul, încropise o bibliotecă impresionantă - o spun aproape ca o femeie, cu admirație și invidie. Un fel de submarin de beton, cu sute de ușițe și compartimente. Și-l construise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jos o stație și să-l iau de la Institut für Physic und Chemie. Îmi plăcea numele, suna melodios, optimist, complicat: se pronunța altfel decât îl scriai. Doar Cezar mai iubea cu-atâta devotament numele de străzi și statui. Le pronunța recunoscător, cu voce tare, în mijlocul oamenilor: „Eugen Ca-caranda!“ sau „Mihail Ko-kogălniceanu!“; cred că și el știa ce face. M-am uitat de mai multe ori în spate; nimeni. Strada părea pustie, oamenii se pregăteau de sărbătoare. În geamuri zăreai coronițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de gât și de umeri cu un harnașament special, pe care nu i-l recunoșteam. În timp ce studiam echipamentul, trăgeam în nări aerul rece, spălat de mirosuri. O senzație proaspătă, de salon medical. Mihnea se uita la mine și rânjea. Frumos, recunoscător, aproape cu afecțiune. Din când în când, degetele apăsau câte-o tastă. În aceeași secundă, am știut că derapase ceva. Un detaliu minuscul, pe care îl scăpasem din vedere. Am clipit și m-a trecut un frison, plăcut și înspăimântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Roth și prof. univ. dr. Livia Popescu m-au sensibilizat față de problemele sociale, ajutându-mă să-mi focalizez privirea și dincolo de construcțiile conceptuale, către miezul naturii dramatice a existenței socio-umane. Iar d-lui conf. univ. dr. Rudolf Poledna îi sunt recunoscător pentru că mi-a stat alături atunci când eu însumi am fost zguduit lăuntric în trecerea printr-o experiență socială dramatică. Se înțelege de la sine că, în ciuda tuturor influențelor pe care le-am absorbit de la aceste persoane, responsabilitatea intelectuală și morală pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Cum de scumpă-ți este casa ta, și cum de dulci îți sunt ție părinții tăi; așa de scumpă și de dulce să-ți fie ție patria și Imperatul" (p. 103); iii) în al treilea rând, cetățenii trebuie să fie recunoscători și mulțumitori împăratului pentru tot binele pe care acesta îl aduce; iv) în al patrulea rând, cetățenii au datoria de a se ruga lui Dumnezeu pentru împărat: "Seara și dimineața să ducă fiecare dintre noi mâinile și să se roage
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca Sigismund Batori, Ieremie Movilă și Basta, și de i-ar fi fost hărăzit de sus un curs politic mai lung, era în stare să săvârșească ceea ce alții numai au gândit sau numai au început. Omenirea creștină i-a rămas recunoscătoare pentru ceea ce a făcut pentru dânsa: faptele lui cele slăvite sunt trâmbițate în toate părțile; isprăvile lui cele mari împodobesc foile istoriei omenirei și meritele lui s-au învrednicit de o pomenire neuitată! Dar rumânii toți de obște au trebuit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de la Berlin mi-am zis: „Îmi sunt aproape rude, voi începe cu ei; poate că ne vom fi de folos unii altora, ei mie, eu lor, dacă sunt oameni cumsecade“. Și am auzit că sunteți oameni cumsecade. — Vă sunt foarte recunoscător, făcu generalul surprins. Dați-mi voie să vă întreb: unde ați tras? — Deocamdată n-am tras nicăieri. — Deci de la gară ați venit direct la mine? Cu toate... bagajele? — Bagaje n-am aproape deloc, doar o legăturică cu rufărie, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
altădată, dacă doriți. — Desigur, maman, spuse Alexandra, acum ar fi mai bine să mâncăm; ne este foame. — Bine și-așa, decise generăleasa. Haideți, prințe! Vă e tare foame? — Da, acum mi s-a făcut tare foame și vă sunt foarte recunoscător. — E foarte bine că sunteți politicos și îmi place să remarc că nu păreți deloc atât de... excentric, cum a binevoit cineva să vă recomande. Haideți. Așezați-vă aici, în fața mea, începu ea să se agite după ce ajunseră în sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bun decât alții. Nu sunt de acord cu Doktorenko și în această privință avem opinii diferite. N-o să primesc niciodată de la dumneavoastră nici o copeică, însă ați ajutat-o pe mama mea și pentru asta sunt obligat să vă fiu foarte recunoscător, deși o fac din slăbiciune. În orice caz, acum am altă părere despre dumneavoastră și am considerat că e de datoria mea să vă aduc la cunoștință acest lucru. Consider apoi că între noi nu pot exista relații de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
punând mâna pe clanța ușii. Săptămâna trecută m-a consultat B-n (iar l-am pomenit aici pe B-n) și soarta mea e pecetluită. Scuzați... Iar am vrut să deschid ușa și să-l părăsesc pe doctorul meu jenat, recunoscător și strivit de rușine, dar tocmai atunci blestemata de tuse a dat iarăși peste mine. Doctorul meu a insistat să mă așez din nou ca să mă odihnesc; i se adresă soției și aceasta, fără să-și părăsească locul, îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu-i deranjez (așa se cădea). În cele din urmă, căința ajunse să-l chinuie pe doctorul meu, am văzut asta. — Dacă eu... începu el întrerupându-și mereu frazele și sărind de la o idee la alta, vă sunt atât de recunoscător și atât de vinovat față de dumneavoastră.... eu... vedeți... (arătă din nou camera) în momentul de față mă aflu într-o asemenea situație... — O, am spus eu, nu-i nimic de văzut; e ceva știut; probabil, v-ați pierdut slujba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și ne-a anunțat ziua dumneavoastră festivă și dispozițiile cu privire la șampanie, eu, dragă și mult stimate prințe, având o inimă (ceea ce dumneavoastră ați remarcat cu siguranță, întrucât o merit), având o inimă, n-aș zice sensibilă, dar, în orice caz, recunoscătoare, lucru cu care mă mândresc, ca să confer mai multă solemnitate întrunirii care se pregătea și așteptând să vă felicit personal, am avut ideea să mă dezbrac de vechitura de pe mine și să mă gătesc iarăși cu tunica pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-și reproșeze, pentru că simțea o milă nemărginită pentru general. Presimțirile lui se adeveriră. Seara primi un bilet ciudat, scurt, dar ferm. Generalul îi aducea la cunoștință că se desparte de el pentru totdeauna, că îl respectă și îi e recunoscător, dar că nici de la el nu acceptă „semne de compasiune, care înjosesc demnitatea unui om și așa destul de nefericit“. Când prințul a auzit că generalul s-a ferecat în casa Ninei Alexandrovna, aproape că s-a liniștit în privința lui. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu mulți bani, cu toate că nu au făcut cine știe ce fapte mari și chiar au nutrit o anumită aversiune față de faptele mari. Acest general era șeful direct de serviciu al lui Ivan Feodorovici, pe care cel din urmă, datorită înfocării inimii sale recunoscătoare și chiar dintr-o mândrie specială, îl considera de asemenea binefăcătorul său, în timp ce el nu se considera deloc binefăcătorul lui Ivan Feodorovici, avea o atitudine neutră față de acesta și, deși profita cu plăcere de multele și variatele lui servicii, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră? — E incredibil. — Ei, e bine dacă-i incredibil. De fapt, de unde să știți? Deși într-un oraș mic, ca acesta, se află imediat și că a trecut o muscă în zbor! Totuși, vă previn și puteți să-mi fiți recunoscător. Așa că, la revedere - pe lumea cealaltă, probabil. Și încă ceva: cu toate că m-am purtat ca un ticălos față de dumneavoastră, pentru ce... la ce bun să pierd ce mi se cuvine? Judecați și singur! Doar i-am dedicat Confesiunea mea (nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ivan Feodorovici, care, având treburi, rămăsese la Petersburg) și cu prințul Ș. Întâlnirea a fost bizară; pe Evgheni Pavlovici l-au întâmpinat cu un fel de încântare; cine știe de ce, Alexandra și Adelaida au considerat că trebuie să-i fie recunoscătoare pentru „grija îngerească pe care i-o poartă nefericitului prinț“. Văzându-l pe acesta în starea aceea de boală și înjosire, Lizaveta Prokofievna a plâns din toată inima. După cât se pare, prințului i se iertase totul. Cu acest prilej, prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe-atâta pe cât fac în realitate închipuitele sale merite nu înțelegem ca, pe deasupra tuturora, să mai facă cererea de-a i se ridica statuie de marmură și de-a se săpa pe table de metal stihuri de neuitare din partea națiunii recunoscătoare! [8 aprilie 1881] ["ÎNTR-UN ARTICOL CU MULT PREA LUNG... "] Într-un articol cu mult prea lung pentru obiectul ce tratează, "Romînul" face cele mai copilăroase insinuațiuni la adresa partidului conservator și a câtorva din membrii lui, cercând a dovedi că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cea mai mare gravitate asupra acestor doi profesori. Ea publică câte o scrisoare a fiecăruia dintre ei, pe cari iată - le: Rog pe colegul meu, d. X., de-a binevoi să se arate indulgent cu tânărul Z... Îi voi fi recunoscător. {EminescuOpXII 193} Aceasta e a d-lui Cernătescu. D. Crăciunescu scrie franțuzește următoarele: Rog pe onor. meu coleg, d. X., de-a se arăta indulgent cu tânărul M...; nu e tocmai sigur în cestiunile de istorie; dar cunoaște foarte bine
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
privesc buzunarul său propriu înainte de toate. Atât de onorabile încît știu a deosebi pe publicist de samsar și i-au lăsat "Romînului" sarcina de-a apăra un institut de bancă a cărui esență e speculațiunea. Și de-aceea le suntem recunoscători! De aceea am fost liberi de-a discuta cestiunea Creditului Mobiliar din punctul de vedere al intereselor economice ale țării, iar nu din acela al pungii redactorului "Romînului". De aceea am și reprodus opinia lui Courcelle-Seneuil că natura operațiilor unui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-l amenința dreapta mânie a suzeraniului său. Când victorioasele trupe turcești se îndreptară spre capitală, gonind înainte-le ca lupul o turmă de oi cetele pline de spaimă ale țăranilor sârbi înarmați, Milan Obrenovici dovedi calitatea lăudabilă de a fi recunoscător pentru grațiare și se obligă îndată a fi liniștit pe viitor dacă i s-ar obținea de la sultan să-i acorde păstrarea rangului său princiar și permisiunea de a-și urma guvernarea în condițiunile de mai înainte. El fu tratat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu cereale măcinase moara engleză, ci o marfă ciudată, neauzită pân - acuma... oase omenești. Făină de oase omenești a fost vândută spre a îngrășa ogoarele Engliterei. Ale cui erau acele oase? Ale soldaților căzuți înaintea Plevnei, ni se spune. Bulgarii recunoscători au dezgropat pe rușii, pe românii cari au căzut pentru eliberarea patriei lor, pe turcii lui Osman și i-au vândut. Amestecați astfel, bieții cazaci de la Don, dorobanții din Vaslui și Vrancea, ostașii din trei continente ale împărăției osmane, toți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]