5,064 matches
-
am văzut cum, în noaptea de demult, voi lua felia aceea de tort, voi mânca, nu-mi va plăcea, îmi va sări din nu știu ce pricină țandăra, mă voi rățoi dintr-odată la femeia aceea, îmi va răspunde și ea răstit, repezindu-mă, va părea că ne certăm, va veni prietenul J.J. și-mi va șopti, „Vezi că te-ai matolit, strici distracția, du-te la baie“, îl voi asculta, mă voi ridica împleticit de la masă, voi nimeri totuși baia, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o simplă omisiune și, poate, ca să se excludă din fapte. Există puține motive pentru a spune adevărul, Însă ca să minți, numărul lor e infinit. Ascultă, sigur te simți bine? Ești alb ca brînza de vacă. Am tăgăduit și m-am repezit spre toaletă. Am vărsat dejunul, cina și o bună parte din mînia pe care o țineam În mine. M-am spălat pe față cu apa Înghețată de la chiuvetă și mi-am contemplat imaginea din oglinda aburită pe care cineva mîzgălise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
turbare. Francisco Javier afișa aceeași răceală de automat cu care Își executa muncile de curățenie din grădină. Primul glonț trecu șuierînd pe lîngă capul lui Julián. Al doilea i-ar fi străbătut gîtlejul, dacă Miquel Moliner nu s-ar fi repezit la fiul portarului și nu i-ar fi smuls pușca, luîndu-l la pumni. Julián Carax contemplase scena uluit, paralizat. Cu toții crezură că Împușcăturile Îi erau adresate lui Jorge Aldaya, ca răzbunare pentru umilința suferită În seara dinainte. Abia mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Serios. — Nu. Dar tu? — Nu. Nici măcar cu Clara Barceló? Am rîs, probabil de mine Însumi. Ce știi tu de Clara Barceló? — Nimic. — Eu și mai puțin. — Nu te cred. Bea zîmbi. MÎna Îmi alunecă Între coapsele ei și m-am repezit să-i caut buzele, convins că, la ceasul acela, canibalismul era incarnarea supremă a Înțelepciunii. — Daniel? zise Bea cu un firicel de glas. — Ce-i? am Întrebat. Răspunsul nu-i mai ajunse pe buze. Dintr-o dată, o limbă de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sau cineva se apropia din beznă. Am simțit cum aerul rece Îmi aluneca pe piele și abia atunci am dat Înapoi cîțiva pași. Ieși afară, murmură glasul din Întuneric. L-am recunoscut pe dată. Laín Coubert. Vocea diavolului. M-am repezit pe scări În sus și, ajungînd la parter, am Înșfăcat-o pe Bea de braț și am tîrÎt-o În goana mare spre ieșire. Pierdusem lumînarea și alergam orbește. Bea, Înspăimîntată, nu-mi Înțelegea alarmarea subită. Nu văzuse nimic. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
meu. CÎnd am ajuns la o răscruce de pe strada Fontanella, nu m-am oprit nici să mă uit la semafor. CÎnd am simțit vîntul izbindu-mă În față, m-am Întors spre un perete din metal și lumină care se repezea către mine cu toată viteza. În ultima clipă, un trecător din spatele meu mă trase Îndărăt și mă smulse din calea autobuzului. Am contemplat fuzelajul scînteind la cîțiva centimetri de fața mea, o moarte sigură defilînd la o zecime de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tăcere. Nu l-am băgat În seamă. Carax renunțase deja, nemișcat În mijlocul sălii, așteptînd glonțul. Fumero n-a apucat să mă vadă. Pentru el nu exista decît Carax și mîna aceea plină de sînge, Încleștată pe un revolver. M-am repezit asupra lui dintr-o săritură. Am simțit cum picioarele mi se desprind de sol, Însă n-am apucat să-l mai ating Încă o dată. Lumea se congelase În aer. Bubuitul Împușcăturii l-am auzit departe, ca pe ecoul unei furtuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Cineva, însă, nu-i dădea pace. Un buclucaș de nor se strecurase în castel și îl îngâna când se dădea de-a dura. Îl pândea și mereu îi ieșea în drum. Nu zicea nimic. Odată, când Lumina adormi, norul se repezi la iepuraș zicându-i: - Hai, afară!... e monoton aici!... nu vezi nici o câmpie!... hai să ne jucăm de-a v-ați ascunselea pe după căpițele de fân! - Dar eu mă simt bine, și dacă cer ceva, Doamnele Lumini mă ajută!... nu
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
sau Cucoană sunt și „comedia vodevilă” Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc. Satire ale moravurilor vremii, ele ridiculizează încercările proaspeților îmbogățiți de a imita „naravurile boierimii”. Amănuntul focului izbucnit la biserica Amzei, pe care plăpămarii se reped să-l stingă, devine o mică obsesie viitoare pentru I. L. Caragiale, care-l introduce aluziv în O scrisoare pierdută (Pristanda era „prăpădit de obosit de la foc”) și în prima versiune a Nopții furtunoase. Din încercările dramatice ale lui Iorgu Caragiale
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Din pricina aceasta, omul-paie se alegea cu nenumărate cicatrici. Legat de toate aceste operațiuni destul de complicate ce se petreceau de obicei după miezul nopții, omul Braic avea temerile sale. Trezindu-se Înconjurat de beznă cu chibritul aprins În mână, el se repezea la geam, Încercând să deschidă oberlihtul și Înțepenea acolo. Dincolo de geam Îl privea un alt om de paie Braic, Înarmat cu o torță sau cu un felinar. Omul Braic se apropia de geam, se apropia și celălalt. Frica lui creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu el și, făcând un efort suprem de voință, se dădu jos din așternut.... Acum nu mai visa. De fapt, nici nu visase. Era treaz, ca-ntotdeauna... Masa și sticla de coniac se aflau la locul lor obișnuit. Noimann se repezi, clătinându-se pe picioare și tremurând din tot corpul, puse mâna pe sticlă, Își turnă o jumătate de pahar și Îl dădu pe gât. La Început avu o senzație de rău, de greață. După care coniacul Își făcu efectul. Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Pavlov În masă”, gândi Noimann, simțind cum buzele i se umflă de salivă. De altfel, atmosfera era atât de Încordată de așteptare, Încât aveai impresia că În curând clienții, laolaltă cu ospătarii, dar și cu mulțimea de pe stradă, se vor repezi asupra grămezii de carne ce se Înmulțea continuu. Și-ntr-adevăr, În timp ce trupul inginerului se Împuțina, fleicile de pe grătar se Înmulțeau ca pîinile și peștii lui Iisus. „Eu sunt carnea vieții; cine va gusta din mine”, se auzi la difuzor glasul grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l, vecina A Își spuse: „Ia să vedem...”. Și Într-o bună zi, când omul dârz tocmai Înhăma caii ca să meargă la târg, aceasta Îi ieși la poartă gătită În haine de sărbătoare, toată numai zâmbet, rugându-l s-o repeadă și pe ea până-n oraș, unde ar fi avut, cică, de rezolvat niscaiva treburi pe la judecătorie. Bărbatul se Învoi, fără să știe ce-l așteaptă. Pe drum, femeia trăncăni verzi și uscate, Încercând să fie cât mai plăcută și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
medicii psihiatri, nici psihologii de la Freiburg nu și-au putut explica această metamorfoză. Din pricina șocului produs În timpul deconspirării, din bărbat, Otto s-a transformat Într-o femeie. Făcând o criză de isterie, Emma a luat un foarfece dintr-un sertar, repezindu-se s-o taie În bucăți pe rivala ei de cauciuc, care se ascundea În continuare sub cearșaf. Dând lenjeria la o parte, a rămas Înmărmurită, descoperind În locul manechinului gonflabil un cameleon. Aruncându-se asupra lighioanei, Emma a leșinat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să scrie ce mâncăruri dorește să mănânce. Toderiță a scris:’’Fript-ura laptedulce ciorbă de pește ardei mpluți plăcintă cu brânză’’. Bucătarul: Cum le gătesc, Măria Ta ? Amestecate? Punct-împărat: Amestecate, căci așa îi plac oaspetelui nostru. La invitația Împăratului, Toderiță se repede să guste din bucatele aduse, dar rămâne cu lingura în mâna . Toderiță aș vrea să știu ce bucate sunt astea? Punct-împărat: tocmai ce ai dorit. Numai că bucătarul le-a pus pe toate la un loc, amestecate la fel ca
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
făcuse să scârțâie gardul vechi de lemn și acoperișul casei, ridicase În aer frunze uscate din toamna trecută și praf, mult praf. Se oprise și iar Începuse de mai multe ori. Nu avea o direcție sau, mai bine zis, se repezea de fiecare dată În altă parte. Una din cele trei sticle goale de pe masă se răsturnase, iar bătrânul Își apucase cu stânga paharul În care mai avea două lingurițe de vin. Un val de praf Îi umplu gura și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
șovăit . Cele doua armate au stat șapte zile față în față mai înainte ca vreuna din ele să se hotărască să atace. În cele din urmă semnalul bătăliei a fost dat de către Abdalrahman și uriașa hoarda a sarazinilor s-a repezit cu furie asupra francezilor. Rândurile masive ale razboinicilor nordici rămaseră neclintite ca stanca. Zadarnic își stoarseră puterile sarasinii în nenumarate atacuri , nu reușiră să-i înspăimaâte pe francezi. In cele din urmă , pe la patru după amiază , cand Abdalrahman se pregătea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
s-a rupt din mâner. Astfel ambii luptători au ramas dezarmați. Fără a sta o cilipă pe gânduri, ei s-au aruncat unul asupra celuilalt, fiecare dintre ei străduindu-se să-și trântească adversarul la pământ, și nereușind s-au repezit să-și zmulgă reciproc coifurile.Ambii izbutira în această ultimă încercare,astfel că în aceeași clipă s-au pomenit față în față cu capetele descoperite; și atunci Roland l-a recunoscut pe Oliver iar Oliver pe Roland. O secundă ei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
gâtul încordat, el venea gonind prin pădure fără a se sinchisi de stânci, tufișuri, copaci doborând tot ce întâlnea în cale și nechezând a luptă. Isolier a fost acela pe care l-a văzut calul, mai întâi și s-a repezit asupra lui. Cavalerul l-a întâmpinat cu lancea întinsă, dar sălbaticul armăsar i-a frânt-o, fără a se lăsa o clipă oprit în loc, de această piedică. Spaniolul a sărit sprinten în lături și a lăsat animalul să treacă. Dar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dar sălbaticul armăsar i-a frânt-o, fără a se lăsa o clipă oprit în loc, de această piedică. Spaniolul a sărit sprinten în lături și a lăsat animalul să treacă. Dar Bayard s-a oprit din fugă și s-a repezit la cavaler, care între timp, și-a tras sabia. Pierduse orice nădejde de a îmblânzi calul ; acum nu mai încăpea nicio îndoială, aceasta era cu neputință. Roibul gonea spre el zvârlind din copite când într-o parte, când în alta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
știa că pielea acestui animal era atât de tare, încât, nici cea mai ascuțită sabien-arfiputut-ostrăpunge. Sabia s-a abătut din nou cu vuiet asupra calului, și, sălbaticul armăsar o simți, plecând capul sub lovitură, dar în clipa următoare s-a repezit asupra dușmanului său, cu atâta furie, încât păgânul căzu neînsuflețit la pământ. Rinaldo văzându-l pe Isolier doborât, s-a repezit asupra calului și i-a dat în bot o lovitură atât de puternică, încât l-a umplut de sânge
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu vuiet asupra calului, și, sălbaticul armăsar o simți, plecând capul sub lovitură, dar în clipa următoare s-a repezit asupra dușmanului său, cu atâta furie, încât păgânul căzu neînsuflețit la pământ. Rinaldo văzându-l pe Isolier doborât, s-a repezit asupra calului și i-a dat în bot o lovitură atât de puternică, încât l-a umplut de sânge. Iute ca fulgerul calul se intoarse spre el și încercă să-l apuce cu dinții de braț. Cavalerul a făcut un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tot respectul. Violentul Ferrau îi urmă în luptă pentru a fi trântit atât de repede ca și Astolfo, numai că el nu s-a împăcat cu soarta sa și a strigat: “Pe mine nu mă privesc legămintele împăratului!” s-a repezit cu sabia în mână asupra lui Argalia,care, silit să se apere, a descălecat și și-a tras spada și el dar, lucrurile se încurcară atât de rău, încat a făcut semnul predării și, în cateva cuvinte s-a arătat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
realitate, în împrejurări prea puțin dorite. Ferrau, care-l ucise pe Argalia, răsări ca din pământ, turbat de gelozie și imediat cei doi cavaleri s-au luat la luptă deșteptând-o pe domniță. Înspăimâmtată de cele ce vedea,ea se repezi la armasarul sau, și, în vreme ce cavalerii se băteau, a luat-o la fugă prin pădure. Adversarii au continuat lupta până ce au fost întrerupți de către un mesager care-i aduse vestea lui Ferrau că regele Marsilius, suveranul său, avea nevoie de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
regrupeze oștirea. Roland era mereu înaintea lui, nelăsându-i răgaz să facă altceva decât să-i țină piept. Văzându-se astfel urmărit, regele tătar se gândi deodată la o stratagemă. Își întoarse calul, prefăcându-se că fuge deznădăjduit. Roland se repezi după el și Agrican fugi până când a juns într-un luminiș unde se afla o fântână. Locul acesta era tare frumos iar tătarul a descălect pentru a se răcori la fântână, dar nu și-a scos 22 coiful sau armura
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]