14,075 matches
-
numește machiavelic, acesta a fost Machiavelli"11. Avea un singur contemporan care putea să-l concureze, cum s-a și întîmplat, în scrierea istoriei, dar nu și în pătrunderea mecanismelor ei: Guicciardini. Corespondența lor e foarte instructivă pentru vederile largi, replicile scăpărătoare și, de aceea memorabile, dar foarte rece, doar cordială, în timp ce corespondența cu Francesco Vettori e a unor prieteni de cale lungă, care-și răspundeau în aceeași zi cînd primeau epistola celuilalt. Numai lectura acestor bijuterii epistolare poate să ne
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a smuls din viață. Soarta rea îl va persecuta și pe Cesare Borgia, unicul idol al lui Machiavelli. Drept corolar, biografia viteazului și înțeleptului Castracani, care stăpînise în secolul anterior Luca, Pisa și Pistoia, se încheie, nu întîmplător, cu reproducerea replicilor lui memorabile. Afinitatea cu eroul are o motivație structurală. Cu folos s-ar putea extrage și din opera lui Machiavelli un volum impresionant de fraze sentențioase, care să-i rezume biografia intelectuală. Nu întotdeauna cei care au dreptul să guverneze
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de lestul noroiului cotidian e simbolică. Scrisul e pentru el stare de grație, ritual sacru în care se risipesc toate spaimele omenești, iar antichitatea un drog. Mărturia, și patetică și poetică, nici nu era poate meritată de Vettori care, în replică, îi scria în ce lux trăiește el la Roma. Risipa de inteligență și acest patos al ideii, motivează recuperarea lui Machiavelli în literatură, începînd de la cardinalul de Retz și, în romanul istoric francez, de la Dumas la Druon. Machiavelli singur realizase
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de Haro, care spunea despre cardinalul Mazarin că are un mare defect în politica sa, și anume acela de a fi mereu ipocrit. Același Mazarin, vrînd să-l folosească pe Domnul de Faber la o negociere dubioasă, a primit următoarea replică din partea mareșalului: "Permiteți, monseniore, să refuz a-l înșela pe ducele de Savoya, cu atît mai mult cu cît nu-i vorba decît de o bagatelă; rezervați, așadar, probitatea mea pentru o ocazie cînd va fi vorba de binele Franței
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
posibile la un moment dat, oferă soluții pentru ieșirea din impas. Privită sub acest aspect, această operă a lui Machiavelli, ca și Principele, se constituie și într-o alternativă a istoriei. Publicăm acum, pentru prima dată în versiune românească, o replică, evident tendențioasă, la Principele lui Machiavelli, dată de Frederic al II-lea, rege al Prusiei, între 1740 și 1786, în plin veac al luminilor. Cea dintîi ediție a apărut în limba franceză, cum și fusese redactată, la Haga, în 1740
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din 1960, a Principelui trece sub tăcere monografia în 2 volume a lui C. Antoniade. Cenzura? Recent, editura "Minerva" a publicat o retraducere. 6 Corespondența poate constitui un volum aparte, mai ales că s-au păstrat și scrisorile primite în replică. Relevantă pentru starea lui de spirit este corespondența cu Francesco Vettori, pe durata de 15 ani, cu Francesco Guicciardini, Francesco del Nero, Guido Machiavelli, Ludovico Alamani și cu "o nobilă doamnă". 7 Machiavelli attuale Machiavel actuel a cura di Georgcs
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
redat moartea - efectivă, din punctul meu de vedere - a lui Iuda plecând de la teologia și intențiile proprii. Moartea lui Iuda nu e o moarte oarecare, ci are sensul unei punițiuni divine exemplare și terifiante. Pentru Matei, moartea prin spânzurare constituie replica divinității la disperarea orgolioasă a omului. „și s-a spânzurat” din relatarea mateină mai apare o singură dată, în Septuaginta, în 2Regi 17,23, în legătură cu Achitophel, unul dintre sfătuitorii regelui David, care trecuse în tabăra lui Abessalom, când acesta s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lăsat (baltă)” pe apostolii care adormiseră din nou. II Matei Fragmentul din Matei trebuie citit în contextul polemicii antifariseice. În ochii fariseilor, Isus profanează sabatul, îngăduindu-le discipolilor, printre altele, să smulgă spice de la marginea drumului și să le mănânce. Replica lui Isus îi șochează prin „aroganță”: Fiul Omului este și Domnul sabatului! Scena imediat următoare se petrece în sinagogă, unde se roagă un om cu mâna uscată. Fariseii îl ispitesc pe Isus: oare se cuvine a-i vindeca pe suferinzi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt în aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților, ologilor și al posedaților, devenind, ei, cei care-l acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul, adevăratele progenituri ale lui Beelzebul. Cea mai potrivită replică pare aceea dată de orbul din naștere vindecat, în Ioan 9, 25-33: șIudeiiț l-au chemat a doua oară pe cel care fusese orb și i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi știm că omul acela e un păcătos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
versiune are la bază o versiune greacă, din care s-au păstrat doar părțile I și V. Originalul a fost scris în aramaică (doar câteva frânturi s-au descoperit la Qumran)94. Se poate vorbi oare despre un „Pentateuh enohian”, replică la Pentateuhul lui Moise? Cercetătorii înclină spre ipoteza compunerii tardive a unui corpus ce se vrea compact din cinci secțiuni care, la origine, nu au altă legătură între ele decât prezența aceluiași personaj (și nici măcar, întrucât vom vedea că partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente în favoarea unei mistici creștine de natură practică, și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută. Ei chiar fac aluzie la diteism și chiar politeism, pentru că, postulând caracterul necreat al energiilor divine, aceasta înseamnă a nu mai recunoaște o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca o plenară sovietică, s-a transformat treptat într-o adevărată expresie a lucrării Duhului Sfânt, ci au transfigurat însuși chipul Bisericii pământești. Din acest motiv, Părinții adunați la Vatican între 1960 și 1965 pot fi socotiți pe drept cuvânt replici vii, descendenți fideli ai Părinților din primele secole, când, vorba lui Urs von Balthasar, „Biserica nu avea decât șaptesprezece ani”. Nici vorbă să idealizez efectele hotărârilor conciliare; ele se văd cu ochiul liber. Mai mult, chiar protagoniștii (Congar, Daniélou, viitorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iezuită Etudes un articol programatic, „Les orientations présentes de la pensée religieuse”243. Acest text va declanșa reacții polemice foarte virulente, mai ales din partea dominicanilor grupați în jurul Revue thomiste, care s-au simțit vizați de unele remarci. Părintele Garrigou-Lagrange, într-o replică plină ochi de citate latinești, va merge până acolo încât îi califică pe „mușchetarii” de la Fourvière drept susținători ai unei „noi teologii”, purtătoare a virusului modernist. Foarte pe scurt, textul lui Daniélou pleacă de la următoarea constatare: teologia catolică a epocii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Dumnezeu față către față”. 1947-1959. Articolul lui Daniélou din Etudes avea să încingă spiritele, mai cu seamă ale tomiștilor, care fuseseră vizați în câteva rânduri de către iezuit. Imediat, părintele Labourdette 244 va publica în Revue thomiste (martie-august 1946) o replică, „La théologie et ses sources. Etude critique”245, urmată de o adevărată „bombă atomică” lansată de la Roma de către teologul aproape oficial al Vaticanului, Garrigou-Lagrange: „La nouvelle théologie: où va-t-elle?”246 Ambele texte exagerează și deformează tendențios afirmațiile lui Daniélou, politizând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
obligatorie; chiar și după cucerirea romană. Nu intru în amănunte. Vreau doar să spun că evreii nu se puteau dispensa de greacă atât de ușor, numai pentru că o „sectă”, creștinii, și-au apropriat Torah prin greacă. Nu, ei au produs replici, traduceri care se voiau polemice la adresa vechii Septuaginte: versiunile lui Symmachos sau Aquila, de pildă. Acum, din perspectiva secolului XXI, criteriile care definesc autonomia Septuagintei sunt mai ușor de definit, întrucât în spatele nostru există o tradiție creștină întemeiată în bună
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cel care ceruse să vadă plaga era de o exigență ieșită din comun... “Deci, draga ta Despina și doctorul Gruia au trecut examenul cu brio” - l-a liniștit gândul de veghe. ― Dacă o să vă spun că m-ați lăsat fără replică, n-o să mă credeți... Noi, medicii, nu cred că avem capacitatea de a ajunge cu Înțelegerea până la nivelul bietului bolnav. Postura de pacient Îți dă o stare care nu poate fi Înțeleasă decât atunci când o trăiești tu Însuți. Închipuirea nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
țară. Hm, zise Stelian cu o anumită reticență, nu știu dacă o să mă pot muta așa curând. Până acum n-am reușit să găsesc încă nici un cumpărător serios pentru casă... Nu-i nimic, o să găsești dumneata pe cineva, tată socrule! replică Sever foarte decis. În săptămâna următoare Stelian se duse să discute cu directorul școlii, Lascăr Anton, despre care auzise că ar fi fost interesat să cumpere o casă. Lascăr Anton locuia împreună cu tânăra lui soție, Margareta, învățătoare și ea, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
4 Zalman Aron nu vorbise în deșert și a doua zi înainte de prânz el se întoarse cu vestea îmbucurătoare că lucrurile erau pe cale de a se rezolva într-un mod favorabil și onorabil pentru toată lumea. Dar mai onorabil pentru ei..., replică medicul Gutman, care nu închisese deloc ochii peste noapte. Zalman Aron surâse îngăduitor, își scoase cu gesturi măsurate pălăria și se așeză pe un scaun. Nu, nu, nu, clătină el din cap, așa cum am spus: onorabil pentru toți. Și veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
împotriva noastră. Și nu cred că e bine!... Bine sau nu, Sandule, n-avem ce-i face!... Nu putem să ne ocupăm acum de social-democrații din închisori, repetă Gheorghiu-Dej, pe un ton care de data aceasta nu mai admitea nici o replică. N-avem timp, nu e momentul, deși n-ar fi rău dacă am avea relații mai bune cu social-democrații din Vest. Noi avem alte priorități pe ordinea de zi. Știți voi bine, ce să vă mai spun eu. E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
notorietate... Lucrețiu Pătrășcanu!... Numele primului ministru de justiție al regimului comunist din România plesni prin aer ca un bici. Profesorul Constantinescu se făcu parcă mai mic, iar Alexandru Drăghici se încruntă și mai tare. Ceaușescu însă fierbea de-a dreptul. Replică cu voce repezită: Lucrețiu Pătrășcanu, care avea de gând să ne trădeze și să fugă din țară la patronii săi anglo-americani!... Dacă e vinovat, de ce nu i s-a făcut până acum un proces?... ripostă Nando Rossi în același fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
numitul Fane, un țigan tânăr și îndesat, cu un zâmbet de artist pe figură, care, în doi timpi și trei mișcări își făcu datoria, apoi o șterse grăbit în altă parte, cu mătura pe spinare, lăsându-l pe Stelian fără replică. Ei, cam asta este!... conchise vicepreședintele, frecându-și mâinile satisfăcut. Diseară o să-l pun pe cioroi să frece dușumelele cu motorină și să dea cu otravă pentru șobolani. Peste câteva săptămâni o să-i dăm și o zugrăveală frumoasă... O să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tărie. Și când crezi tu că o să vină americanii?... îl întrebă tatăl la un moment dat pe fiu., nu prea convins de ce auzise. Că îi tot așteptăm și uite că nu se-ntâmplă nimic!... Când oi muri eu?... Surprins de replica tatălui său, Virgil repetă că americanii aveau să vină, nu era nici o îndoială în privința aceasta, apoi preferă să schimbe subiectul de discuție, mărturisindu-i tatălui său că se cam săturase cu viața de la Brănești și că ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ai copii de crescut, ce dumnezeu! se apucă Norica să-i spună, bucuroasă că lucrurile păreau să-și afle o rezolvare discretă și amiabilă, fără să fie nevoiți să ia în cârcă mari riscuri. Nu știu cât e prietenie și cât interes, replică Sever, meșterind la o mașinuță stricată de copii. Ce tot spui, frate? tresări Norica. Ce interes? A, nimic special. Vorbeam așa, în principiu, îi explică Sever. Că azi toate sunt pe interes... Dar în fine! Să vedem ce-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca o mamă prevăzătoare și grijulie. Nu te-ai gândit că poate o să aibă nevoie mai târziu de ele Anicuța și Tudorel?... Fiindcă Victor ăsta o s-ajungă matematician! îi replică Sever scurt și sec, pe un ton care nu admitea replică. A doua zi Ticu le veni într-o nouă vizită, foarte satisfăcut de succesul fiului său, la care, propriu-zis, nu prea se așteptase. El îi mulțumi lui Sever pentru interesul pe care și-l dăduse cu pregătirea băiatului, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui secretarul, căscând gura atât de tare, încât i se văzu vibrând omușorul în fundul gâtului. Tovarășe Gică, las-o mai moale, să nu se interpreteze că faci ură de rasă, îi atrase atenția Ilici Vasile. Îl bag în mă-sa! replică scurt și sec Tarbacea. Să-i tai o zi din leafă, dispuse prompt prim-vicele Casapu. În birou se făcu deodată liniște și Stelian, care asistase la spectacolul dat de Tarbacea cu un zâmbet în colțul buzelor, își întoarse privirea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]