7,552 matches
-
unui om muierea, de care el nu dorea să scape.” (Mihai Eminescu) Așa se explică, bineînțeles, faptul paradoxal că nu-i poți face omului un bine, dacă el nu-l Înțelege sau dacă nu-l dorește... sau că el nu resimte „răul”, dacă În ceea ce-i faci el vede „binele”! „Din ce ai fost, rămîne ce n-ai păstrat.” (N. Iorga) Adică regretele... * „Poți să fii și prietenește dușman cuiva, și poți să-i fii și dușmănește prieten.” (N. Iorga) În
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Înaltă. De unde urmează că medicii ar trebui să aibă o concepție mai puțin medicală despre boală.” (Lucian Blaga) De fapt, condiția normală a psihicului uman ar trebui s-o reprezinte Încercarea permanentă a omului de a-și depăși limitele, „mediocritatea” resimțind-o ca o stare de boală. * „SÎnt oameni fără caracter În fapte mărunte, dar de-un caracter eroic, cînd e vorba de fapte mari.” (Lucian Blaga) Lucrul acesta este posibil, deoarece omul uită de misiunea lui În faptele mărunte; nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai desprinși de presupuneri și de prejudecăți. * „Cine săvîrșește «nedreptateaă este mai nenorocit decît acela Împotriva căruia este săvîrșită.” (Democrit) Cu condiția evidentă ca cel nedrept să aibă Într-un tîrziu „priza de conștiință” asupra faptei sale; altfel, nu va resimți nici un regret și Își va păstra stima de sine. * „E absolut totuna, de ești o persoană distinsă ori fără Însemnătate: pentru omenescul din tine vei trage oricum ponoasele.” (J.W. Goethe) Fără Îndoială că și Într-o situație, și În
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
S-Exupéry) Se pare că se ajunge, Într-adevăr, În iubirea adevărată la un moment cînd fericirea vine nu din egoismul de a te Împărtăși tot mai mult din căldura afectivă care ți se oferă, ci din nevoia pe care o resimți de a-l face fericit pe celălalt. * „În dragoste, victoria bărbatului este fuga.” (Napoleon Bonaparte) Este fuga, probabil pentru faptul că orgoliul bărbătesc are doar În rare cazuri puterea de a recunoaște că „dragostea” prezentă l-ar putea cuprinde total
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
una demnă și frumoasă. * „Toate lucrurile pot fi Înnobilate prin iubire.” (J. Ruskin) Așa se Întîmplă, de exemplu, atunci cînd facem ca suferințele noastre să slujească fericirii altora; Într-o astfel de Împrejurare, suferințele noastre ajungem să nu le mai resimțim ca suferințe, ci ca stări de Împlinire. * „Cine are mare sensibilitate, știe multe.” (Vauvenargues) Desigur, este vorba de a ști multe În probleme de suflet, deoarece „sensibilitatea” este principala condiție a capacității „empatice”. * „Tare aș vrea să aflu școala În
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
răul” se distruge prin el Însuși: „Răutatea Își bea singură cea mai mare parte din venin” (P. Syrus). Altfel spus, răul moral pe care unii Îl gîndesc sau pe care-l Înfăptuiesc, se Întreține din invidia pe care ei o resimt ori de cîte ori văd mulțumirea sau binele de care unul din semenii lor se bucură, la un moment dat, În viață. * „CÎnd unui om rău Îi merge bine Într-o cetate, el zdruncină sufletul celor care sînt mai buni
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cap” - ci le dă, totodată un sens, un țel. * „Împotrivește-te Începutului; cînd se recurge la remedii, e prea tîrziu.” (Ovidiu) Însă acest lucru nu-l putem face decît pe calea anticipării, a prevederii, pe care sîntem tentați s-o resimțim ca un atentat la obiceiurile și credințele noastre bine statornicite, pe care nu dorim să le schimbăm. Iată un posibil răspuns la Întrebarea cum am putea găsi mulțumirea În existență: „Cum am putea trăi cel mai bine și cel mai
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
poate evita „răul”, acceptînd să se folosească de el ca de singurul răspuns posibil la afrontul Îndurat; mai mult chiar, să constați că-ți face plăcere să accepți chiar și un rău mai mare decît cel pe care l-ai resimțit, care să-ți dea satisfacția primară că celălalt suferă mai mult decît te-a făcut el să suferi!... * „Mai adesea suferim din cauza părerii, decît a realității.” (L.A. Seneca) Același lucru l-a spus și Epictet: „Pe oameni Îi tulbură nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care nu poate fi obținut decît prin metabolizarea propriilor greșeli de către „conștiință”, adică prin asumarea lor. Este un fapt cunoscut că, În absența unui simț al responsabilității, totul devine permis. Orice abatere de la nevoia respectului față de sine ajunge să fie resimțită de unii oameni ca o suferință. Mai mult chiar, pentru unele persoane, iertarea venită din partea celor cărora le-au greșit, la un moment dat, nu are nici o valoare, deoarece În forul lor interior nu se pot ierta pentru ceea ce au
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de a vedea, de exemplu, că poți să faci bine lucrurile de peste zi, că poți să-ți Îndeplinești obiectivele propuse, și nu În laudele celor din jur care doar În rare cazuri sînt sincere, deoarece omul nu poate să nu resimtă În interiorul său sufletesc o stare de invidie față de succesele obținute de alții. * „Cel puțin jumătate din necazuri ni le facem singuri.” (La Bruyère) Și mai categoric este Epicur: „Omul e nefericit numai din cauza lui”. Iată doar unul dintre motive, pe
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cît sîntem de Înclinați să vedem Într-un necaz și o parte de bucurie, iar Într-un succes, o notă de neîmplinire... * „Nimeni nu este fericit decît dacă este cinstit.” (Sf. Augustin) Fericiți nu pot fi decît cei care nu resimt o rușine de sine În intenția de a face rău altora. Aceștia sînt „psihopații”, care n-au capacitatea remușcării și, strîns legat de ea, puterea de a-și trezi la viață propria conștiință, pentru a se ridica din josnicia egoismului
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
că: „Fiecare scop atins este un moment de fericire” (A. Rivarol). * „În fericirea altora caut fericirea mea.” (P. Corneille) Mai mult chiar, „fericirea” vine uneori pe căi paradoxale: Îți asiguri o stare de mulțumire sufletească atunci cînd vezi că poți resimți nenorocirea altuia, cînd poți lua parte la necazurile și greutățile altuia; În astfel de Împrejurări, fericirea se naște din nefericire: din trăirea nefericirii altuia! * „Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră.” (Marin Preda) Egoismul
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a ne Împrospăta existența cu un nou mod de a privi lucrurile. * „Universul este una din ideile lui Dumnezeu.” (Fr. Schiller) Tradusă În limbaj obișnuit, ideea aceasta de „univers divin” poate Însemna nevoia pe care omul ar trebui s-o resimtă tot mai mult de a ieși din egoismul lui natural, din Eul său egocentric, dintr-o exagerată supraprotejare și iubire de sine, și de a se deschide din ce În ce mai mult spre ceilalți, spre așteptările și nevoia de Înțelegere a celorlalți. * „În
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe oameni? De unde și întrebările ulterioare despre destin, aștri, noroc, liberul arbitru... Evul Mediu rămâne în urmă. Deci și creștinismul dă înapoi. Și viceversa. încet-încet, imperceptibil, fără bruschețe, bineînțeles. Dar sigur. Cărturarii trăitori în această epocă nu pot să nu resimtă evoluția. Nu o știu neapărat cu claritate, pentru că sfârșitul unei lumi se percepe în trosnete infime, în microdeplasări, o întreagă tectonică a plăcilor mai lesne reparabilă de-abia după ce deriva continentelor s-a încheiat. Evident, creștinismul rămâne la putere, și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
romană pentru sinucidere este inacceptabilă. Caton, Scipio, Lucrețiu? Niște ficțiuni. Mucius Scevola, Regulus? Niște figuri obsedate de glorie... Dar cel mai rău lucru, apt de a fi reținut ca atare de către adepții Porticului, este tristețea, acedia pe care aceștia o resimt din cauză că-și plasează atât de sus aspirațiile încât ele rămân imposibil de atins. Oamenii sunt îndemnați să se comporte ca niște eroi: nereușind performanța, ei tânjesc într-o melancolie iremediabilă. Această etică inumană, în sens etimologic chiar, declanșează pasiuni omenești
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care, în substanță, proclamă cam așa: bine că m-am descotorosit de toate de acum înainte mă voi consacra mie însumi... Câteva luni mai târziu, începe redactarea Eseurilor. Omulețul deloc arătos și nu prea înzestrat de natură, romanul din Gasconia resimțind pretutindeni exilul și nesimțindu-se nicăieri acasă la el, moștenitorul orfan dator cu recunoștință figurii Tatălui, are de-acum înainte întâlnire cu propria ființă. Numai că, deocamdată, el nu știe cine-i această ființă cu care trebuie să se întâlnească
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pare chiar lipsită de existență sau, cel puțin, lipsită de mize asemănătoare cu ale noastre, noi cei care trăim astăzi, formați de imaginarul dualist creștin. Astfel încât plăcerile sufletului și cele ale trupului, deosebite doar artificial, numesc jubilări similare, deoarece sunt resimțite, trăite și percepute de aceeași identitate corporală, de aceeași subiectivitate carnală. Pentru că, să nu uităm, Aristip nu încetează să facă din cele cinci simțuri modalitățile cunoașterii și căile de acces la certitudine -ea însăși conjecturală și relativă față de subiectul care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-i cere tot atâtea ocazii active de a cunoaște semnele caracteristice ale plăcerii - voluptatea care-ți gâdilă într-un mod agreabil simțurile, ca să vorbim precum Cicero -, iată o posibilă definiție a hedonismului. Pura prezență disponibilă în lume, capacitatea de a resimți voluptăți și bucurii, adeziunea la real sunt tot atâtea moduri de a te vindeca de suferințele psihice, misiuni pe care Aristip le atribuie filosofiei. în talmeș-balmeșul de fragmente cirenaice, câteva permit distingerea fericirii de plăcere: cea de-a doua este
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Sensibil și inteligibil. Dar ce înseamnă aceste cupluri de opoziții pentru un materialist? Pentru un filosof care afirmă compoziția atomistă a universului și a oricărei realități? Așadar, ce înseamnă o plăcere corporală pentru Epicur? Dar o jubilare a sufletului? Cine resimte plăcerea sufletului în trup dacă nu trupul - deci sufletul? A mânca, iată o jubilare corporală; a filosofa - o bucurie a spiritului, gândesc dualiștii: dar care-s părțile separate, distincte și ireductibile care simt, resimt și fac posibile aceste senzații într-
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Dar o jubilare a sufletului? Cine resimte plăcerea sufletului în trup dacă nu trupul - deci sufletul? A mânca, iată o jubilare corporală; a filosofa - o bucurie a spiritului, gândesc dualiștii: dar care-s părțile separate, distincte și ireductibile care simt, resimt și fac posibile aceste senzații într-o materie unică? Epicur susține permanent în lupta sa antiplatoniciană că lumea ideilor ține de cea mai pură dintre ficțiuni, la fel ca și existența unui suflet imaterial; că există doar fenomenele, precum și simțurile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
încurajează m.s. în sistemele nedemocratice, în timp ce diminuarea deschiderii sistemului politic provoacă proteste în regimurile democratice. Statutul social al prezumtivilor protestatari contează și el în specificarea relației dintre structura de oportunități politice și probabilitatea m.s.: cei din clasa mijlocie trebuie să resimtă o anumită excludere de la politica instituționalizată pentru a se mobiliza în m.s. (cum a fost cazul mișcărilor pentru pace din anii ’80, dar și a recentelor proteste împotriva războiului din Golf) în timp ce publicul marginal, exclus structural din procesele politice, se
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
știință, jurnale, academii, școli, literatură, muzee, conservator, teatru, constituție sunt opere artificiale, de imitație a unor forme fără fond. Această viziune s-a întrupat într-o mentalitate care a dominat imaginarul românesc în prima jumătate a secolului XX, ecourile sale resimțindu-se și astăzi. Corolarul acestei poziții teoretice este ideea potrivit căruia dezvoltarea societății românești moderne este o excepție față de țările apusene care au evoluat de la fond spre forme. Omul de cultură, psihologul, filosoful și sociologul Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) a fost
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cunoscut un sold excedentar de aproape 2 mld USD până în anul 1989, cu un maxim în 1988 al exportului net, echivalent cu 9,3% din PIB. Dezechilibrul financiar extern a fost acoperit de un dezechilibru economicosocial intern. Pe măsură ce criza reală, resimțită în nivelul de trai, se accentua, bugetul de stat, în loc să înregistreze deficite din ce în ce mai mari, era aprobat și executat cu excedente semnificative. Pentru a face față cheltuielilor cu plata datoriei externe, a fost instituit un regim de austeritate al cheltuielilor publice
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
-urilor în administrarea programului și în implementarea acestuia. Prin dezvoltarea culturii parteneriale (vezi parteneriat) între instituțiile statului și organizațiile societății civile sau cele din sectorul privat se creează cadrul de acțiune pentru implementarea planurilor sectoriale necesare în soluționarea problemelor sociale resimțite de societate. Contribuind activ la promovarea și consolidarea principiilor democratice, statul devine un actor de bază în crearea dezvoltării participative, prin intermediul căreia populația este implicată în proiectarea, elaborarea și evaluarea politicilor publice și a programelor de dezvoltare socială. Societatea civilă
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
promovarea cererii interne de o manieră mult mai eficace - în special în ceea ce privește susținerea piețelor interne ca bază pentru (re)întărirea procesului de industrializare; - generarea unei cereri interne de bunuri și servicii mult mai mari prin creșterea salariilor, care se va resimți pozitiv prin creșterea cererii agregate pe piețele interne; - dezvoltarea unor scheme și mecanisme publice eficace de acoperire cu servicii sociale, destinate în special celor în situație de risc/nevoie acută, pentru ca aceștia să nu devină dependenți, ci chiar să devină
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]