9,362 matches
-
erau reduse la 18, fiecare din ele avînd ca nucleu cîte un șantier industrial 720. Toate aceste evenimente s-au derulat fără ca Legația Americană din București să poată comenta prea mult. Hărțuită de guvern, Legația avea un acces atît de restrîns la informații încît Gantenbein, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Americii a fost surprins de vestea că Gheorghiu-Dej epurase partidul și preluase puterea. Pe 21 iunie 1952, acesta consemna că nici el și nici celelalte legații occidentale din București nu avuseseră
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să-i determine pe oamenii de afaceri americani să i se alăture pentru un boicot asupra produselor israeliene. Congresul voia să plătească cu aceeași monedă și să impună restricții Ligii Țărilor Arabe. Și totuși, pe parcurs, Congresul pare să fi restrîns și libertatea de acțiune a președintelui în privința implementării Legii Controlului Exporturilor. Ca urmare, personalul Casei Albe a fost constrîns să-și îndrepte eforturile în direcția menținerii libertății de acțiune pe care o avea președintele la momentul respectiv, în loc să o extindă
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și mai mult piața pentru exporturile americane 2173. Pentru a-și reduce datoriile externe, între anii 1980 și 1981, România și-a sporit cu peste 25% volumul comerțului bilateral cu Moscova 2174. Din primele luni ale anului 1981, Ceaușescu își restrînsese considerabil afacerile cu Uniunea Sovietică și CAER. În februarie 1981, el vorbea în fața Congresului Partidului Sovietic despre "cursul ascendent al relațiilor strînse de prietenie și solidaritate" dintre cele două partide 2175. Cu aproape 18 luni mai tîrziu, Ceaușescu le amintea
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
gândim la un Shakespeare, la un Jeremy Taylor, la un Milton în Anglia, la un Racine, un Molière, un Pascal în Franța secolului al XVII-lea, suntem înclinați să spunem că secolul al XVIII-lea și-a desăvârșit grădina doar restrângând aria cultivată. Simțim că, dacă clasicitatea este cu adevărat un ideal valoros, ea trebuie să poată dovedi o amploare și o universalitate la care secolul al XVIII-lea nu poate aspira." Incapacitatea atingerii unui caracter universal, lipsa unei maturități depline
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
rînd problema definiției. Formula propusă pentru Mișcarea Republicană Populară (MRP), adesea atribuită lui Georges Bidault: "Să te situezi în centru și să faci împreună cu alegătorii de dreapta o politică de stînga"1, este puțin satisfăcătoare. Acest punct de vedere limitat restrînge democrația creștină la subtilitățile vieții parlamentare, negîndu-i originalitatea. În același timp, el nu este complet lipsit de fundament în măsura în care analiza programelor o demonstrează opțiunile creștin-democrate sînt împărtășite și de alte grupuri politice; el obligă la luarea în considerație a contradicțiilor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
17 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Unitatea lumii indică un unic creator. Totuși acest unic creator ar putea crea mai mult decât o singură lume. E o presupunere care salvează atotputernicia și libertatea lui Dumnezeu. Altfel puterea și libertatea Lui ar fi restrânse la măsura și felul acestei unice lumi. Totuși aceste mai multe lumi posibile nu e necesar să fie înfăptuite. Aceasta L-ar face pe Dumnezeu supus necesității unei continue creații, cum gândește Origen. Pe de altă parte, aceste mai multe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în secolul al XVII-lea, îl definește astfel: Când nu-i omul în toată mintea, eșit din fire, nebun, ce va fi den afară den minte"38. Termenii cu înțeles similar buiac și, mai ales, bolund au avut circulație mai restrânsă în Moldova. Nebunia însă este deseori definită în textele vechi totdeauna cu același înțeles. Dimitrie Cantemir observă că "întunecare minții" (nebunia) este "mai grea decât a nopții". Niculae Mavrocordat afirmă: "bolile trupului cu cât cresc cu atât sunt mai învederate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a căror existență și chiar incidență o reconstituim prin analogie (majoritatea cauzelor cunoscute astăzi existau, unele, cum sunt infecțiile și traumatismele obstetricale, fiind în trecut mai numeroase). prostia, care astăzi este identică cu oligofrenia, este o noțiune care și-a restrâns înțelesul. În sens arhaic, semnificația cuvântului era corelată, mai ales în Moldova, de situația socială. Celebrul răspuns din nuvela Alexandru Lăpușneanu: "Proști, proști, dar mulți", ca și termenul, sintetic, de prostime sunt ilustrative în acest sens. În Neculce găsim următorul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
înțeleasă mai ales ca o stare de reacție, înțeles transmis integral până astăzi. În secolul al XVIII-lea găsim termenul de melancolie, sau melanholie, dar numai în texte culte, deseori rău delimitat de ipohondrie. Înțelesul popular "inimă rea" era mai restrâns și ne se pare mai la obiect decât sensul pe care-l lua melancholia în textele culte de prin secolul al XVIII-lea. Pompei Samarian (op. cit., p. 309) reproduce un fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
înscrie printre cei mai de seamă promotori ai psihiatriei științifice românești. În această a doua etapă a instituției, condițiile de funcționare au fost superioare. Ospiciul funcționa acum în clădirile zidite la 1843, clădiri care adăpostiseră tipografia mănăstirii până în 1857. Tipografia restrângându-se în aripa sudică a imobilului, iar seminarul în aripa nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866 ospiciul a fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
față de această publicație semnificativă pentru dezvoltarea psihiatriei românești. Având în vedere că în prezent colecțiile acestui Buletin sunt rarisime, am întocmit un index bibliografic al acestei publicații, pe care-l anexăm la sfârșitul capitolului. Activitatea prof. Ballif nu poate fi restrânsă numai la aceea de cercetător. Ca director al Spitalului Socola între 1935 și 1954 și ca medic-șef al secției psihiatrie, prof. L. Ballif a condus timp de peste trei decenii întreaga activitate psihiatrică din Moldova, deținând până în 1966 și Catedra
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
profundul înțeles al acesteia. Dar puțini dintre noi au avut șansa ca acel îndrumător să le fie un deschizător de drumuri de o complexă și pregnantă personalitate cum a fost profesorul dr. Tadeusz Pirozynski. Profesorul, membru ales al acelui grup restrâns de universitari care-și înțeleg rolul și menirea de a fi deschizători de noi direcții în cercetarea științifică, dar și creatori de școală medicală, a impresionat și continuă să impresioneze printr-o neabdicare strictă de la respectarea unei conștiințe morale de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
aprilie 1810, Rusia anunța că vrea ambele Principate, Projuranschi detaliind un proiect administrativ în patru gubernii: Basarabia, Moldova, Oltenia și Muntenia. Când feldmareșalul Mihail Kutozov (1745-1813) ieșea victorios la Slobozia, 2 octombrie 1811, el iniția tratative cu Poarta la Giurgiu, restrângând dorita graniță de vest a Rusiei pe Siret, apoi, în anul următor, tratativele s-au mutat la București, având loc în Hanul lui Manuc, unde Kutuzov a micșorat pretențiile doar la Basarabia. Amiralul Pavel Vasilievici Cicagov, trimis de țar să
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
el însuși, fiindcă nu a avut abilitatea de a armoniza politica externă cu aceea din interior, plină de abuzuri generate inevitabil de sistem, dar și de orgoliul megaloman care creștea canceros prin "cultul personalității". Libertățile fructuoase dintre 1966-1971 au fost restrânse, se apreciază, pe bună dreptate, după vizita din China și Coreea, aducătoare de "revoluție culturală". În interior, Ceaușescu a căzut la examenul central al "Coșului III" de la Helsinki. Independența națională nu era posibilă fără libertățile spirituale și economice. Or, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și cultivată din punct de vedere filozofic și-a exprimat îndoiala că însemnătatea lui ar putea fi comparată cu cea a unui gânditor ca Henri Bergson (!). Wittgenstein a rămas, la noi, până astăzi puțin cunoscut și discutat în afara unor grupuri restrânse de profesioniști ai filozofiei și a cercurilor culturale de orientare postmodernistă. În comparație cu receptarea gândirii sale în lumea largă, cu impulsul pe care îl oferă ea astăzi, atât cercetării filozofice, cât și dezbaterii de idei, faptul mi se pare a fi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de la Viena - un grup de filozofi și oameni de știință de orientare empiristă și pozitivistă - cartea lui Wittgenstein a fost socotită mult timp drept o contribuție fundamentală la filozofia logicii și a limbajului, un domeniu care interesează doar un cerc restrâns de cunoscători. Din discuțiile sale cu Wittgenstein, lui Engelmann Tractatus ul i-a apărut însă drept un cuvânt nou despre unele din acele probleme care i-au preocupat dintotdeauna pe filozofi. „«Cuvântul înainte» al lui Russell - scrie Engelmann - a fost
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
primă mărime, fie comentatori devotați. Sursa principală a acestor dificultăți o constituie probabil faptul că Wittgenstein a scris acest text urmărind doar propria sa lămurire. Spre deosebire de acele cărți de filozofie scrise fie pentru o audiență largă, fie pentru o categorie restrânsă de cititori, Tractatus-ul nu pare să fie o scriere adresată unui anumit public. Ceea ce autorul recunoaște în mod indirect. „Cuvântul înainte“ începe astfel: „Această carte va fi poate înțeleasă de acela care a gândit el însuși odată gândurile ce sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lumii noastre. 7. Reforma filozofiei, sau „sfârșitul filozofiei“? Prefigurează Tractatus-ul programul unei reforme radicale a filozofiei, sau vestește el „sfârșitul filozofiei“? Au existat și persistă până astăzi dezacorduri în această privință. Dincolo de atenția care i s-a acordat în cercuri restrânse din universități engleze de elită, la Oxford sau la Cambridge, Tractatus-ul a fost discutat mai ales în întruniri ale Cercului de la Viena, un grup de discuții constituit în jurul lui Moritz Schlick, care a devenit, în 1922, titularul catedrei de filozofie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în timpul vizitei pe care i a făcut-o în America, în 1949, Wittgenstein i-a împărtășit proiectul de a multiplica însemnările care au fost publicate după moartea lui sub titlul Cercetări filozofice, pentru a le face astfel accesibile unui cerc restrâns de persoane apropiate. Despre această lucrare Wittgenstein „spunea că nu este, ce-i drept, pe deplin încheiată, dar nu crede că i-ar putea da forma definitivă în timpul vieții sale. Acest plan ar avea avantajul că după o anumită remarcă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
urmărea, înainte de toate, să obțină anumite clarificări pentru el însuși. El nu a fost un profesor și un autor blând și prevenitor cu ascultătorii și cititorii săi, pe care s-a străduit de altfel să-i limiteze la un cerc restrâns de persoane, despre care credea că ar fi mai pregătite să-i înțeleagă gândurile. Wittgenstein nu s-a cruțat pe sine și nu i-a cruțat nici pe alții de un efort personal și intens de gândire. Totodată, a crezut
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
real filozofică, fie că este logică, în sensul în care folosim noi cuvântul“5. Logica oferă acum instrumentele adecvate ale cercetării filozofice, tot așa cum matematica a furnizat metodele de cercetare ale fizicii moderne 6. Modul în care fizica și-a restrâns domeniul cercetărilor la acele probleme care pot fi abordate și soluționate cu metode ce conduc la rezultate care întrunesc 322 GÂNDITORUL SINGURATIC consensul arată calea pe care devine posibil progresul și în filozofie. Este o concluzie ce va putea apărea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
urmare, potrivit concepției acestui lingvist, în noțiunea de "text", fie că acesta este în formă orală (discurs), fie că este în formă scrisă (text propriu-zis)71. În această perspectivă, enunțul poate fi considerat o secvență a textului, corespunzătoare unei comunicări restrînse la o singură informație. În structura enunțului, în vorbire, se produce instanțializarea desemnării semnului lingvistic prin denotație și se realizează reprezentări. Cînd aceste reprezentări sînt realizate prin implicarea imaginației (o facultate umană constructivă) se ajunge la conotație, la actualizarea semnului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
De altfel, Noam Chomsky se exprimă astfel: "cunoașterea limbii este adesea caracterizată ca o capacitate practică de a vorbi și a înțelege"258, glosînd chiar uneori sintagma cunoașterea limbii prin competență 259. Competența trebuie înțeleasă însă numai cu acest sens restrîns de "capacitate practică", capacitatea teoretică, adică existența în minte a cunoștințelor despre limbă, fiind altceva. Ca atare, știința lingvistică și competența lingvistică sînt entități distincte nu numai ca formă de existență, ci și sub raport performativ (deoarece înmagazinarea cunoștințelor despre
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
normă înțelegîndu-se, în primul rînd, normele cutumiare și, în al doilea rînd, cele legiferate). Apare însă acum problema dacă aceste virtualități sînt în tr-adevăr infinite, încît să permită creația permanentă a tuturor vorbitorilor, mai ales că norma limbii (cea cutumiară) restrînge pentru fiecare grup dialectal, profesional și cultural posibilitățile sistemului. Se pune apoi chestiunea dacă sistemul este imuabil, construit într-o limbă pe toată durata existenței ei sau dacă este el însuși în transformare. Cît privește acest ultim aspect, se poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
relativă din punct de vedere filozofic, fiindcă antropocosmosul (și, cu atît mai mult, glosocosmosul) este și un produs al omului, o construcție a lui, iar nu numai o reflectare ca atare a realității în conștiință. De aceea, obiectivitatea designativă este restrînsă prin obiectivitatea colectivă (socială), aceasta din urmă fiind foarte activă în îngrădirea obiectivității semnificative (sau significative), și ea indiscutabilă pentru individ ca obiectivitate, dar contra-zisă de observații simple precum neconcordanțele dintre limbi sau existența sinonimiei și polisemiei. Laturile obiective existente
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]