3,881 matches
-
dorești. Se opri. Aproape că uitase că și ea are o problemă. ― Ai face mai bine să chemi niște zidari să refacă peretele. Cât despre rest, presupun că-ți cunoști mai bine decât mine situația, așa că nu mai insist. La revedere și succes. Ieși și, peste câteva momente, era pe bulevard. Odată ajuns în oraș, intră într-o farmacie și ceru un flacon de drog hipnotic. ― Aha, aveți de gând să vă pregătiți de pe acum pentru antrenamentele jocurilor viitoare? ― îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
N-am timp să-ți explic. Citește ziarele. Se ridică: ― Ține minte, adu distorsorul la băiatul de jos. Mâine dimineață, te voi căuta la el. Scotoci prin poșetă, găsi o cheie și i-o aruncă pe pat: ― Pentru cătușe. La revedere și succes. Ușa se închise în urma ei. Gosseyn își scoase cătușele și rămase gânditor pe marginea patului: "Despre ce-mi tot vorbea?" Își aminti că-i spusese ceva despre o notă. Privirea lui tulbure dădu un. ocol camerei și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și creionul, și hârtia. Dar... uite ce-i! Vrei să-l ajuți pe străin sau nu? Nicu recunoscu că da. Polițaiul îl dăscăli o bună bucată de vreme, apoi îi dădu drumul. — Ce mai face maică-ta? întrebă în loc de la revedere. — Bine, răspunse Nicu, terminându-și vizita la Poliție așa cum o începuse, adică tot cu o minciună. De unde mai știe și de maică-sa? Conu Costache e un polițist bun, e adevărat, dar asta nu însemna că și Poliția e un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca să se poată duce în Orașul Imperial. Fara încuviință din cap fără o vorbă. A doua zi dimineață, îi dădu banii lui Creel, care îi duse lui Cayle în dormitor. Ieși peste un minut: - A zis să-ți spân la revedere. Când Fara se întoarse acasă, în seara respectivă, Cayle plecase. CAPITOLUL IV CAYLE nu se gândi la plecarea lui din satul Glay ca urmare a unei decizii. Dorise de mult să evadeze, de atât de multă vreme încât acest țel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cincisprezece unități monetare și fă-l să creadă că este un împrumut pe care i-l acorzi dumneata personal. Nu-i oferi nici un fel de altă protecție. Este absolut pe contul lui. Mai ai vreo problemă? - Nu, mulțumesc. - Atunci, la revedere. CAPITOLUL VI PRIMA SEARĂ petrecută de Cayle în Orașul imperial fusese îngrozitoare. După o masă costisitoare, la un bufet automat, se întoarse în camera pe care o închinase. Simțindu-se teribil de stânjenit, dormi doar pe furate și a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
asistase vreodată la ceremoniile de aniversare - totuși atât de diferit acum, când i se adresa lui: - Cum te numești tinere? Medlon interveni repede, cu vocea încordată, dar calmă. - E o cunoștință de-a mea, Maiestate. (Se întoarse spre Cayle.) La revedere, domnule Clark. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu dumneata. - Am întrebat care-i numele tău... (Împărăteasa nu luă în seamă întreruperea). I se vorbise atât de direct încât Cayle răspunse crispat. - ... Și de ce te afli în biroul lui Medlon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
zâmbetul pe buze. Colonelul îi spuse franc: - Mi-a făcut plăcere să te cunosc, tinere. Dar acum sunt tare ocupat. Firește, nădăjduiesc că voi avea vești de la tine în următoarele două săptămâni, împreună cu cele cinci mii de unități monetare. La revedere. Cayle nu se mișcă imediat, dar deja îl cuprinsese amărăciunea înfrângerii. Din bezna gândurilor sale prinse contur conștiința faptului că i se oferise un prilej incredibil, iar el îl ratase prin slăbiciune. Se uită cum colonelul, cu o înfățișare perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și imagini remanente, creierul era abrutizat, capacitatea vitală a trupului era redusă temporar la cel mai scăzut nivel, nu rămânea pic de energie disponibilă pentru memorie. Lucy vorbi din nou: - Cred că ar fi mai bine să mă pregătesc. La revedere, domnule Hedrock. - Îți urez șansă maximă, Lucy. Dar nu ne chema în ajutor decât dacă e absolut necesar. Hedrock nu părăsi teleecranul imediat ce se întrerupse legătura. În perioada de alarmă locuia într-un apartament vecin cu biroul de coordonare. Munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
strânse în ciorapi de mătase. Dar dacă nu era ea? Omar nu o văzuse decât cu cizme și în pantaloni cu vipușcă sau în jeanșii mulați ca a doua piele. Și dacă era chiar Veterinara, de ce nu îi spusese la revedere lui Max, iar pe el se făcuse că nu-l cunoștea? Sigur pentru că Max îl jignise cu martori sau pentru că ei doi aveau un secret. Chestiunea deveni însă mai complicată a doua zi, către prânz, când doi polițiști se opriră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe care și-o închipuia în dezordine, plină de ziare și reviste, cu haine agățate pe scaune și poate fotografia unei fete înfiptă în vitrina șifonierului. ― Mda... ― Domnul Raul Ionescu? ― Greșeală! ― Încă o greșeală ești pe cale să comiți dumneata! ― La revedere. Melania Lupu formă încă o dată numărul. ― Te avertizez, domnule inginer, că la a doua mojicie... ― Cum îți permiți?! ― Pentru un individ care a furat un bloc de 12 etaje și este căutat intens de Miliție, întrebarea mi se parc ridicolă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acum, te rog să reții! Nu-mi plac cacealmalele. Știu că ai destui bani ca să nu te mai tenteze spargerea de la muzeu. Numai că fără surâsul Femeii cu evantai nu vei părăsi niciodată țara! Amintește-ți de treaba asta. La revedere. ― Un moment, domnișoară. De unde mă cunoașteți? " Ce prostuț! zâmbi bătrâna. Când o să-i spun lui Mirciulică o să moară de râs. Dar desigur, draga mea, amănunte n-ai să-i dai niciodată. Doar știi cât intrigă misterul, iar soluțiile prea simple
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
SĂ VINĂ! NU TE LUPTA ÎMPOTRIVA LOR, CI DEVANSEAZĂ-LE! ADAUGĂ NOI LAURI PRESTIGIULUI ȘI FAIMEI NUMELUI ISHER. \ ÎȚI MULȚUMESC PENTRU SFAT, RĂSPUNSE EA CU RĂCEALĂ. HEDROCK SE ÎNCLINĂ ȘI ZISE: \ AȘTEPT VEȘTI DE LA DUMNEATA PÎNĂ-N DOUĂ LUNI. LA REVEDERE. ZUMZETUL CONVERSAȚIILOR RELUATE ACUM CREȘTEA ÎN URMA LUI ÎN TIMP CE SE ÎNDREPTA SPRE SUITA DE UȘI BOGAT ORNATE DIN CAPĂTUL CELĂLALT AL ÎNCĂPERII. IEȘI, IAR APOI, CÎND NU-L MAI VEDEA NIMENI, GRĂBI PASUL. AJUNSE LA LIFTURI, PĂȘI GRĂBIT ÎN UNUL DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
A INVITAT MARINA. CRED CĂ AU NEVOIO DE UN MARTOR RESPONSABIL AL EFORTURILOR PE CARE LE ÎNTREPRIND EI PENTRU A NU LI SE ADUCE MAI TÎRZIU ACUZAȚII CĂ N-AU FĂCUT TOT CE LE STĂ ÎN PUTINȚĂ. SE ÎNTRERUPSE: LA REVEDERE. \ LA REVEDERE, ZISE INNELDA ȘI ÎNCHISE APARATUL. ÎȘI PETRECU DIMINEAȚA DICTÎND SCRISORI. LA PRÎNZ, ÎN SALONUL PRINCIPAL, SE ÎNTOARSERĂ CĂTRE EA ATÎTEA PRIVIRI. ÎNGRIJORATE ÎNCÎT, CÎND REVENI ÎN APARTAMENTUL EI, DESCHISE IMEDIAT TELEECRANUL ȘI SE UITĂ LA URIAȘ. ÎNTÎI ÎL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
MARINA. CRED CĂ AU NEVOIO DE UN MARTOR RESPONSABIL AL EFORTURILOR PE CARE LE ÎNTREPRIND EI PENTRU A NU LI SE ADUCE MAI TÎRZIU ACUZAȚII CĂ N-AU FĂCUT TOT CE LE STĂ ÎN PUTINȚĂ. SE ÎNTRERUPSE: LA REVEDERE. \ LA REVEDERE, ZISE INNELDA ȘI ÎNCHISE APARATUL. ÎȘI PETRECU DIMINEAȚA DICTÎND SCRISORI. LA PRÎNZ, ÎN SALONUL PRINCIPAL, SE ÎNTOARSERĂ CĂTRE EA ATÎTEA PRIVIRI. ÎNGRIJORATE ÎNCÎT, CÎND REVENI ÎN APARTAMENTUL EI, DESCHISE IMEDIAT TELEECRANUL ȘI SE UITĂ LA URIAȘ. ÎNTÎI ÎL VĂZU DEVASTÎND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și un taxi. Surpriza care îl aștepta merita însă toate politețurile împricinatului. Debutul interogatorului l-a făcut maior Ioan Iacob, șșșeful judiciarului, cel căruia D.N. îi era ,,recunoscător’’ pentru o condamnare anterioară, și în numele căruia fusese invitat. După saluturile de bună revedere și întrebările reciproce despre ce a mai făcut fiecare, a intrat în birou și maiorul Irimia, însoțit de procurorul criminalist. Se fac prezentările de rigoare, cu strângeri călduroase de mâini, dar și cu brusca dispariție a jovialității pe care D.N.
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
uita din cele ale vieții de zi cu zi. În plus, am avut și plăcuta ocazie de a ne întălni cu o familie ce ne era apropiată, accea a medicului Melescu, renumit pentru capacitatea sa profesională. Bucuros și el de revedere, ne-a propus să -i facem o scurta vizită, pentru a încheia seara cu un pahar de tărie străină, care, pe atunci, nu se găsea chiar pe oriunde. Am acceptat cu plăcere și ne-am îndreptat spre locuița sa, situată
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
judecata inclementă a despărțirii. Ofițerului de aviație nu îi mai rămâne decât promisiunea unui câmp de luptă care să însemne sfârșitul. În acest Rhodos ce cunoaște încă eleganța rafinată a păcii, trăind, inerțial, sub semnul unei Europe care a murit, revederea dintre Pietro Bronzi și Melrose se consumă în acea tonalitate elegiacă irepresibilă, pe care sentimentul intrării în vârsta de fier a războiului o imprimă spațiului mediteranean. Este, poate, ultima întrevedere înainte ca patriile lor să îi separe, pentru totdeauna. Dar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
i-am dat un răspuns de o stupiditate care o întrecea pe cea a zâmbetului de care nu mă puteam despărți: A, nu, eu suport căldura". "Eu, în schimb, nu, râse Laura, așa că mă duc să fac o baie. La revedere." Și m-a lăsat să mă dau singur cu capul de ziduri, ca să ies din ridicol. A doua zi m-am plimbat ceasuri întregi pe coridoarele din jurul laboratorului, care se afla într-o altă aripă a clădirii, unde în mod
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lupta, erau prost răsplătite. În același timp în care evitau o prăbușire de care se fereau cu spaimă, ei se lipseau într-adevăr de aceste momente, la urma urmelor destul de dese, când puteau să uite de ciumă, prinși de imaginile revederii lor viitoare. Și astfel, eșuați la jumătatea drumului între aceste prăpăstii și aceste vârfuri, mai mult pluteau decât trăiau, lăsându-se în voia unor zile fără noimă și a unor amintiri sterile, umbre rătăcitoare care n-ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dorință a unei inimi neliniștite este să posede la nesfârșit ființa pe care o iubește sau să poată să scufunde aceasta ființă, când timpul despărțirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu se sfârșească decât în ziua revederii. La scurtă vreme după predică, au început căldurile. Venea sfârșitul lunii iunie. A doua zi de la ploile întârziate care marcaseră duminica predicii, vara izbucni deodată în înaltul cerului si pe deasupra caselor. Întâi se pornise un vânt puternic și fierbinte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ZILE I S-AU PĂRUT FĂRĂ SFÂRȘIT LUI RAMBERT. S-A DUS LA RIEUX ȘI I-A POVESTIT AMĂNUNȚIT TOATE DEMERSURILE PE CARE LE FĂCUSE. APOI L-A ÎNSOȚIT PE DOCTOR ÎNTR-UNA DIN VIZITELE ACESTUIA. I-A SPUS LA REVEDERE LA UȘA CASEI ÎN CARE SE AFLA UN BOLNAV SUSPECT. PE CULOAR UN ZGOMOT DE ALERGĂTURI ȘI DE VOCI: SE ÎNȘTIINȚA FAMILIA DE SOSIREA DOCTORULUI. ― Sper că Tarrou n-are să întârzie, murmură Rieux. Avea un aer obosit. Se întinde prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
incendiilor și al fișelor, al teroarei și al formalităților, sortiți unei morți infame, dar trecute într-un registru, printre valurile de fum înspăimântătoare și clopoțelul liniștit al ambulanțelor, ne hrăneam cu aceeași pâine de exil, așteptând fără să știm aceeași revedere și aceeași pace răscolitoare. Iubirea noastră fără îndoială era mereu prezentă, dar era pur și simplu inutilizabilă, grea de dus, inertă în noi, sterilă ca și crima sau condamnarea. Nu mai era decât o răbdare lipsită de viitor și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un cuvânt prea mare pentru mine. Nu merg atât de departe. Ceea ce mă interesează, este sănătatea lui înainte de toate. Paneloux șovăia. Doctore, spune el. Dar s-a oprit. Pe fruntea lui, începuseră să curgă șiroaie de sudoare. A murmurat: "la revedere" și ochii săi străluceau când s-a ridicat. Era gata să plece când Rieux, care căzuse pe gânduri, s-a ridicat și a făcut un pas spre el. \ Încă o dată, iertați-mă, a spus el. Această ieșire n-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
razele lui intrau lateral în tribune, aurind chipurile celor trei. Nu, a spus Tarrou, nu, într-adevăr, n-a suferit. După ce s-au retras, judecătorul continua să privească înspre partea unde lucea soarele. S-au dus să-i spună la revedere lui Gonzales care studia un tabel de supraveghere prin schimburi. Jucătorul a râs strângându-le mâinile. Am regăsit cel puțin vestiarele, spunea el, e și asta ceva. Puțin după aceea, administratorul îi petrecea pe Tarrou si pe Rambert, când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pentru noapte. În același timp, trenurile începuseră să fumege în gară, în timp ce, venite din mări îndepărtate, vapoare ancorau acum în portul nostru, arătând în felul lor că această zi era, pentru toți cei care gemeau că sunt despărțiți, ziua marii revederi. E lesne de închipuit aici ce a putut să devină sentimentul despărțirii care fusese trăit de atât de mulți dintre concetățenii noștri. Trenurile, care în timpul zilei au intrat în orașul nostru nu erau mai puțin încărcate decât acelea care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]