2,512 matches
-
și a Peninsulei Sinai. În orice caz, în realitatea instituțională din Israel, nu armata ci guvernul civil este factorul care a luat deciziile politice și strategice. Israelul nu a efectuat mișcări de trupe în acest sens, dar mobilizarea forțelor de rezerviști putea fi efectuată în scurt timp. Totuși, la 13 mai 1967, Uniunea Sovietică își avertizează aliații de la Cairo și Damasc asupra iminenței unei invazii israeliene în Siria. Avertismentul se baza pe informațiile serviciilor secrete și își găsea o anumită justificare
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
soldații francezi au înaintat de-a lungul Liniei Maginot aproximativ 5 km în interiorul regiunii Saar într-o acțiune care avea să fie cunosctă drept „Ofensiva din Saar”. De partea franceză au participat 98 de divizii (70 dintre ele formate din rezerviști) și 2.500 de tancuri. Lor li s-au opus 43 de divizii (32 formate din rezerviști) și nicio unitate de tancuri. Francezii au înaintat până la fortificațiile cu încadrate cu efective scăzute la Liniei Siegfried. Armata franceză ar fi reușit
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
acțiune care avea să fie cunosctă drept „Ofensiva din Saar”. De partea franceză au participat 98 de divizii (70 dintre ele formate din rezerviști) și 2.500 de tancuri. Lor li s-au opus 43 de divizii (32 formate din rezerviști) și nicio unitate de tancuri. Francezii au înaintat până la fortificațiile cu încadrate cu efective scăzute la Liniei Siegfried. Armata franceză ar fi reușit fără eforturi prea mari să străpungă linia subțire defensivă germană, dar au așteptat până când germanii au organizat
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
tratament deosebit acestei armate, nici în ceea ce privește efectivele (5 divizii), nici în ceea privește armamentul antitanc sau antiaerian. Acestă armată urma să suporte atactul unei divizii blindate de elită germană la Sedan. Dintre cele cinci divizii franceze, două erau formate din rezerviști în vârstă, așa-numitele divizii „"Serie B"”, iar una era formată din senegalezi. Armata II trebuia să acopere un front mai larg decât ar fi fost normal, dat fiind echipamentul și pregătirea militară, și din acest motiv formau punctul cel
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
râului. Această zonă defensivă era întărită cu 103 bunchere, apărate de soldații regimentului 147 de infanterie. Pozițiile din adâncimea apărării erau ocupate de Divizia 55 de infanterie. Aceasta din urmă erau unda de „grad B”, fiind formată în principlal din rezerviști. Pe 13 mai, a sosit la este de Sedan și Divizia 71 de infanteriei, ceea ce a permis Diviziei 55 să își scurteze frontul și în schimb să își dezvolte apărarea în adâncime până la 10 km. Această divizie se bucura de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
-lea, comunitățile căzăcești se bucurau de privilegiul scutirii de taxe, având, în schimb, obligații militare pentru o perioadă de 20 de ani (18 ani din 1909). Doar cinci ani trebuiau petrecuți în unități militare regulate, restul timpului fiind petrecut ca rezerviști. La începutul secolului al XX-lea, peste 4,5 milioane de cazaci erau organizați în armate regionale separate. În 1914, organizarea militară a cazacilor era următoarea: Fiecare armată avea uniforma sa specială de culoare gri, albastru, roșu, purpuriu, galben sau
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Senatul SUA, Truman a fost transferat la Grupul de Însărcinări Generale, o unitate care înregimenta ofițerii mai puțin activi; nu a fost consultat sau notificat în avans. Truman a protestat împotriva acestui transfer, și a reprimit comanda regimentului. A rămas rezervist activ până la începutul anilor 1940. Truman s-a oferit voluntar pentru serviciul militar activ în timpul celui de al Doilea Război Mondial, dar nu a fost acceptat, în parte din cauza vârstei, și în parte pentru că președintele Franklin D. Roosevelt dorea ca
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
vârstei, și în parte pentru că președintele Franklin D. Roosevelt dorea ca senatorii și congressmanii care aparțineau trupelor de rezervă să susțină efortul de război prin activitatea în Congres, sau prin încheierea serviciului activ și reluarea posturilor din Congres. A rămas rezervist inactiv de la începutul anilor 1940 până la pensionarea sa la 20 ianuarie 1953. La sfârșitul războiului, Truman s-a întors la Independence, și s-a căsătorit cu Bess Wallace la 28 iunie 1919. Cei doi au avut un copil, Mary Margaret
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
Missouri. În , Truman a învins doi congressmeni în funcție, și , cu susținerea solidă a comitatului Jackson, care a fost esențială pentru candidatura sa, la fel ca și relațiile pe care și le făcuse în tot statul ca oficial local, mason, rezervist al armatei și membru al Legiunii Americane.. Truman l-a învins apoi în alegeri pe candidatul republican, senator în funcție, , la o distanță de aproape 20 de puncte procentuale. Truman a preluat funcția cu reputația de „senatorul lui Pendergast”. Deși
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
indivizii găsiți vinovați, dar și întregi popoare sau minorități etnice. Milioane de polonezi, letoni, georgieni, ucrainieni, tătari și ceceni au fost deportați în Gulagurile din Siberia. (Mai înainte, imediat după anexarea Poloniei răsăritene, mii de ofițeri polonezi de carieră sau rezerviști au fost executați în primăvara anului 1940 în ceea ce avea să devină cunoscut ca Masacrul de la Katyn). Stalin a hotărât de asemenea ca toți soldații sovietici căzuți prizonieri la germani să fie trimiși în lagăre izolate de muncă din cele
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
100.000 de spectatori, reconstituirea a devenit unul dintre „cele mai cunoscute” evenimente ale Revoluției Ruse. În mod ironic, Garda Roșie a intrat, de fapt, în palat printr-o ușă din spate, care fusese lăsată deschisă, fiind păzită doar de rezerviști răniți și invalizi. Acest lucru a înlesnit preluarea puterii și nașterea statului sovietic. Nikolai Podvoiski, unul dintre membrii troicii care a condus asaltul, a fost atât de impresionat de reconstituire încât i-a comandat regizorului Serghei Eisenstein să realizeze filmul
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
Deputaților a Statelor Unite, respectiv ambasador al țării la North Atlantic Treaty Organization (NATO) (1973 - 1974). Donald Rumsefeld este absolvent al Universității Princeton (1954). Între anii 1954 și 1957, a fost aviator în United States Navy, după care a devenit un rezervist. A servit în numeroase comisii, comitete și consilii federale.
Donald Rumsfeld () [Corola-website/Science/304534_a_305863]
-
pe picior de luptă 280.000 de oameni, pe care i-a împărțit în câteva armate. La cei 90.000 de militari care se aflau deja în serviciul activ, el a rechemat în armată peste un sfert de milion de rezerviști și a dat un decret pentru o viitoare mobilizare a aproximativ 2,5 milioane de soldați în nou refăcuta armată franceză. Napoleon trebuia să facă față atacului a cam 700.000 de soldați aliați, în condițiile în care planurile acestora
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
politic Likud („Unitatea”). La începutul Războiului de Iom Kipur, pe 6 octombrie 1973, Sharon a fost chemat înapoi la datorie, împreună cu divizia sa de blindate de rezervă pe care o comanda. La ferma lui, înainte de a pleca pe front, comandantul rezerviștilor, Zeev Amit, l-a întrebat: „Cum vom ieși din situația asta?" Sharon i-a răspuns: „Nu știi? Vom traversa Canalul Suez și războiul se va termina acolo." Sharon a ajuns pe front pentru a participa la cel de-al patrulea
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
liceale la Școala Reală din Haifa, iar în 1965 s-a înrolat într-o unitate militară agricolă (de tip Nahal = Tineretul Pioner Combatant) cu baza în kibuțul Revivim în deșertul Negev. Ca parașutist în serviciul militar regulat, și apoi ca rezervist, a luat parte la Războiul de Șase Zile din iunie 1967, la Războiul de Uzură din 1967 - 1970, la Războiul de Yom Kippur din octombrie 1973 și la Războiul din Liban din 1982. Dupa terminarea serviciului militar regulat, Emil Grünzweig
Emil Grünzweig () [Corola-website/Science/312779_a_314108]
-
asasinarea președintelui ales al Libanului, liderul falangist Bashir Jemayel. Mișcarea Shalom Ahshav a organizat în zilele următoare o demonstrație de protest ce urma să se încheie în fața domiciliului primului ministru israelian Menachem Beghin. Demonstranții, între care se numărau și mulți rezerviști care s-au întors din războiul din Liban, cereau in primul rând demisia ministrului apărării Ariel Sharon. În ziua demonstrației, la 10 februarie 1983 un extremist de dreapta, Yona Avrushmi, a aruncat o grenadă de mână în grupul de demonstranți
Emil Grünzweig () [Corola-website/Science/312779_a_314108]
-
lucrat 12 ani la Biblioteca Universității din Tel-Aviv. În această calitate, a tipărit cărți și a fost redactor-șef al unor publicații în limba română. Până în anul 1989, el și-a satisfăcut stagiul obligatoriu în serviciul militar israelian (activ și rezervist) și a lucrat ca redactor-șef al unor publicații israeliene. In anii '70-'80 a servit ca impresar cu o activitate bogată, a companiei de teatru în limbile română și idiș, condusă de Natan Ghilboa. În anul 1991, devine fondatorul
Teșu Solomovici () [Corola-website/Science/311189_a_312518]
-
apelat la Marcus pentru a-i găsi un ofițer superior american care să organizeze și eventual, să conducă noua armată evreiască aflată în pregătire. Deoarece Marcus nu a găsit pe nimeni corespunzător, a decis să preia această sarcină și, ca rezervist, a cerut aprobarea Pentagonului de a acționa ca voluntar într-o țară străină. În 1948 Departamentul Apărării din SUA i-a acordat aprobarea, cu condiția de a o face incognito, pentru a nu leza alianța cu britanicii. În luna ianuarie
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
marii majorități ai conaționalilor-coreligionarilor săi, Moshe Idel și familia lui au emigrat în Israel. A locuit la Kiryat Ata, aproape de Haifa, și a continuat acolo studiile liceale. Apoi a servit în armată, în trupele de geniu. Ulterior a servit ca rezervist de asemenea în forțele de geniu, și mai târziu în corpul educativ al armatei. Între anii 1967-1970 a învățat literatura ebraică și engleză la Universitatea din Haifa, luând licența în aceste domenii. Până la obținerea deplinei consacrări Moshe Idel a cunoscut
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
a apărării pentru fapte deosebite care au ridicat prestigiul Armatei Române, pentru fapte de eroism, pentru îndeplinirea ireproșabilă a misiunilor sau pentru obținerea de rezultate deosebite în procesul de instruire. Acestea sunt oferite personalului militar și civil, structurilor Armatei României, rezerviștilor, veteranilor de război sau militarilor străini și structurilor militare. Emblemele de merit pot fi oferite de către ministrul apărării, șeful Statului Major General, de secretarii de stat și șefii structurilor centrale și de către șefii statelor majore ale categoriilor de forțe ale
Listă de distincții militare din armata României () [Corola-website/Science/311977_a_313306]
-
doar 40 din total), precum și de răspândirea acesteia pe un front de peste 30 de kilometri. Calitativ, trupele române din garnizoana Turtucaia aparțineau unor divizii nou înființate. În Divizia a 17-a intra un singur regiment activ, restul fiind format din rezerviști. La 31 august 1916, noaptea, bulgarii au atacat pichetele române de pe frontieră, trupele române de pază retrăgându-se pe linia pichetelor mici. Operațiile propriu-zise împotriva Turtucaiei au început în noaptea de 1 spre 2 septembrie, printr-un atac concentric. Dinspre
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
moare lovit de un glonț. La ora 12, centrele 6-8 sunt în totalitate în mâna inamicului. Centrul 11, aflat pe direcția atacului secundar, dat de cele două regimente din Divizia 1 Sofia, rezistă încă o oră și jumătate, până ce locotenentul rezervist Titus Axente, comandantul apărătorilor și sufletul rezistenței acestui sector este lovit mortal. Mâna de supraviețuitori se retrage, dar cade sub focul celor din Regimentul 80, care veneau din spate în ajutor. Apărătorii centrelor 9-10, amenințați cu încercuirea, se retrag; doar
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
de o uriașă muncă depusă în operațiunile de recunoaștere din perioada de dinaintea invaziei. Pușcașii batalionului 1 american debarcați la est de Oran au capturat rapid bateria de coastă de la [[Arzew]]. Infanteria americană a încercat un atac direct asupra portului („Operațiunea Rezervistul”), pentru a împiedica distrugerea instalațiilor portuare și [[Sabordare|sabordarea]] vaselor din [[radă]]. Atacul a fost un eșec. După ce au scufundat două distrugătoare aliate, navele de război franceze au reușit însă să iasă din radă și au atacat flota aliată de
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
s-a distins că comandant de companie și că sergent de pluton în 1971, s-a eliberat din serviciul militar regulat cu gradul de sergent major. La izbucnirea Războiului de Iom Kipur în octombrie 1973 Yaalon a fost înrolat că rezervist în Brigadă de parașutiști 55 de sub comanda lui Dani Matt, care s-a luptat în condiții grele pe frontul egiptean și a fost, în cele din urmă. cea dintâi care a trecut Canalul de Suez în cadrul Operației „Abirey Lev” („Cavaleri
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]
-
formă alterată a expresiei germane ""mit Sack und Pack""), cu sensul de "cu totul", respectiv cu întregul echipament de război, pe această perioadă familiile celor plecați pe câmpul de luptă fiind scutite de dările obișnuite. Paza graniței rămânea în grija rezerviștilor și a invalizilor, iar economia în cea a femeilor, bătrânilor și copiilor. Prevederile de mai sus au fost completate în 12 noiembrie 1766, o dată cu apariția unui nou "Regulament al graniței militare" care cu mici modificări a rămas în vigoare până la
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]