2,626 matches
-
mesiance. Anumite detalii ale vieții lui Isus, în particular copilăria lui, sunt relatate doar în Evanghelia după Matei. Este singura evanghelie care menționează Biserica sau "ecclesia". Matei pune accentul pe respectarea legii mozaice de către creștini. Deoarece această evanghelie are proza ritmică, aproape poetică, ea este foarte potrivită pentru citirea în public, fiind astfel o alegere foarte populară pentru liturghie. "Evanghelia după Matei" poate fi descompusă în cinci secțiuni distincte: Predica de pe munte (, , ), Poruncile de instruire a celor doisprezece (), Cele trei pilde
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
mult de techno. Dintre cei mai cunoscuți artiști DnB sunt Shy FX, Ed Rush & Optical, LTJ Bukem, Goldie și Roni Size. Acest gen muzical, având aproape în totalitate originea în Anglia, se bazează pe una dintre cele mai complexe forme ritmice ale muzicii de dans, compusă în special din breakbeat-uri și ritmuri rapide și foarte rapide. De obicei, fiecare melodie este complet instrumentala, axându-se pe ornamentații de tobe rapide și linii de baș. Recent, scenele mai mici din cadrul comunității
Drum and bass () [Corola-website/Science/302430_a_303759]
-
we crashed like a lead zeppelin" (ne-am prăbușit ca un dirijabil de plumb). În iunie 1966 Jimmy Page s-a alăturat formației The Yardbirds, înlocuindu-l pe Paul Samwell-Smith la chitară bas. În scurt timp a trecut la chitară ritmică și Chris Dreja a preluat basul. În luna octombrie a aceluiași an Jeff Beck părăsește grupul, iar Page încearcă să formeze o super-formație cu Keith Moon și John Entwistle de la The Who, cu Jeff Beck, iar pentru vocal s-a
Led Zeppelin () [Corola-website/Science/302456_a_303785]
-
adăugat foarte repede cultului Bisericii creștine primare, care a folosit inițial imne și rugăciuni de proveniență biblică. Deși au putut fi la începuturi sub formă de proză liberă de orice regulă, cu timpul s-au impus în compoziția troparelor reguli ritmice (pe baza accentului tonic) și melodice care le-au transformat în adevărate strofe poetice. Câteva din aceste compoziții poetice specifice, care se citesc sau se cântă în diferite momente ale cultului liturgic, sunt: condacul, icosul și stihirile. Prin dezvoltarea artei
Tropar () [Corola-website/Science/302995_a_304324]
-
cu dominantă, răspunsul va începe cu tonica. Există și excepții de la aceste reguli, justificate de conținut. Contrasubiectul este linia melodica, pe care o continuă o voce după expunerea subiectului sau a răspunsului. El este un contrapunct al oricărui profil melodic, ritmic și armonic; completează și reliefează tema pregătind apariția subiectului pentru a doua oară. Reguli în privința menținerii sau nu a contrasubiectelor nu există. De multe ori o fugă păstrează un contrasubiect în permanență, ceea ce poate da impresia unei fugi duble. Interludiul
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
Sexuality: Diversity in Contemporary America" de Strong, Devault și Sayad autori indică faptul că „un bebeluș de sex masculin poate râde în leagăn în timp ce se joacă cu penisul său umflat”. „Bebelușii de sex feminin își mișcă uneori corpurile în mod ritmic, aproape violent, părând că experimentează orgasmul.” Ginecologii italieni Giorgio Giorgi și Marco Siccardi au observat cu ultrasunete cum un fetus feminin părea că se masturba și părea să aibă un orgasm în uterul mamei sale. Credințele publicului larg consideră că
Masturbare () [Corola-website/Science/303498_a_304827]
-
cântăreții de operă. Revista "Rolling Stone" spunea în 1992, că "Carey are un dar vocal remarcabil, dar până în prezent, din păcate, cântatul ei a venit prea puțin în casele oamenilor și s-a aplatizat într-un singur gen muzical a-ritmic, iar plaja toată este atât de plată încât fiecare notă roade credibilitatea versurilor pe care le miaună." Ziarul New York Daily News a scris despre cântatul acesteia ca despre "mieunatul este ultima grijă înainte de completarea de versurilor pe rimă. Pentru Carey
Mariah Carey () [Corola-website/Science/304319_a_305648]
-
devenit centrul în care s-a cristalizat un stil muzical practicat în toate localitățile din bazinul fluviului, constând dintr-un amestec de "Worksongs", "Spirituals" și "Blues". Ca instrumente melodice se foloseau trompeta, clarinetul și trombonul, cărora li se opuneau instrumentele ritmice, bassul, bateria, banjo, eventual pianul. Existau grupuri de creoli, mai cultivați, și de afro-americani, mai apropiați de formele primitive ale muzicii. Aici a apărut pentru prima dată forma "hot" de interpretare, în care instrumentul mai mult vorbește decât sună.BUDDY
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
trombon), Eddie Condon (banjo), Gene Krupa (baterie). Mulți s-au mutat mai târziu la New York, care în anii succesivi avea să devină centrul muzicii de jazz. Cuvântul ""swing"" este folosit în două sensuri. Pe de o parte indică un element ritmic, din care se obține o tensiune caracteristică jazzului, pe de altă parte desemnează stilul de jazz al anilor treizeci, cu apariția marilor orchestre ("Big Bands"), în frunte cu cea a clarinetistului Benny Goodman, ""The King of Jazz"". Benny Goodman a
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
morții sale, în 1974. Duke Ellington compunea bucățile din repertoriul propriu, cu o durată de la câteva minute ("Sollitude", "Sophisticated Lady"), până la aproape o oră ("Black, Brown and Beige"). În Kansas City a apărut orchestra pianistului Count Basie, caracterizată printr-o interacțiune ritmică a diferitelor secțiuni, alternând cu improvizările libere ale soliștilor, ca saxofonistul tenor Lester Young.Anii treizeci au reprezentat în același timp epoca marilor soliști, saxofoniștii Coleman Hawkins și Johnny Horges, bateristul Gene Krupa, trompetistul Rex Stewart, pianistul Teddy Wilson și
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
conservator al orchestrei și de stilul "swing" și, reuniți în grupuri mici, lăsau frâu liber virtuozității pe ritmuri foarte susținute. Așa s-a născut stilul ""Bebop"", care marchează o evoluție importantă axată pe abilitatea tehnică a interpreților și pe complexitatea ritmică și armonică, datorat în primul rând pianistului Thelonius Monk, saxofonistului Charlie "Bird" Parker și trompetistului Dizzy Gillespie. Acest stil a însemnat o schimbare radicală în jazz: din muzică "dancing" a devenit o artă intelectuală de prim rang, fără concesii făcute
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
adică Mark Sneddon (voce, chitară), Jon Stevens (chitară bas), Trevor James (percuție) și desigur, la chitară. Avea doar 18 ani când el și fratele său, Malcolm au format AC/DC în 1973, cu Angus la chitară lead, Malcolm la chitară ritmică, Colin Burgess la tobe, Larry Van Kriedt la chitară bas și Dave Evans la voce. „Can I Sit Next to You Girl”, primul lor single, a fost mai târziu reînregistrat cu Bon Scott ca și vocalist. Se presupune numele de
Angus Young () [Corola-website/Science/312122_a_313451]
-
începutului său timpuriu, compoziția lui Mozart de simfonii se întinde pe o perioaă de 25 de ani. Datorită contactului prietenos pe care l-a avut în Anglia cu J.C. Bach și Abel, Mozart abordează un stil componistic „italian”, având mișcări ritmice grațioase peste care fundalul său austro-german a adăugat profunzime armonică, subtilitate de frazare și virtuozitate orchestrală. Simfoniile timpurii ale lui Mozart se confruntă cu numeroase probleme de autenticitate și cronologie. Lucrările timpurii scrise în Londra și în Țările de Jos
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
semnificative, a făcut ca anumiți critici să considere dezvoltările mozartiene mai puțin substanțiale și „serioase” decât cele ale lui Haydn. Două caracteristici finale ale stilului simfonic matur mozartian sunt demne de remarcat. În primul rând, unele aspecte ale controlului său ritmic, deși sunt mult mai puțin vizibile decât conducerile motivice ale lui Haydn, care contribuie în mod semnificativ pentru fundamentarea mișcării. Iar un al doilea punct în general trecut cu vederea, se referă la modul în care Mozart dezvoltă finalurile părților
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
să o selecteze pentru concertul susținut la Expoziția Internațională de la New York din 1939. Continuînd să exploreze linia deschisă de dipticul "Înmormăntare la Pătrunjel" și "Paparudele (Două schițe simfonice)" prin noua abordare tehnică a valorificării filonului folcloric, cu accent pe diversitatea ritmică, suprapunerile politonale și un colorit armonic inedit, compune, două decenii mai tărziu, în 1950, suita simfonică "Trei dansuri romănești", ce constituie un reper al creației școlii românești din epocă. Cele două decenii, 1930-1950, în care compoziția a rămas în plan
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
devenind „Mielle” Bibescu. Repertoriul abordat de Bibescu cuprinde piese de muzică lăutărească în stil românesc (hore - există și "Hora lui Mieluță", brâuri și sârbe), maghiar, grecesc, rusesc etc., interpretări în stil gypsy jazz (cu orchestrația specifică, care include acordeonul; chitara ritmică, însă, este aproape exclusiv înlocuită sau mult mai rar dublată de țambal) a unor standarde de jazz swing și latin ("Fly Me to the Moon", "Blue Moon", "My Little Suede Shoes" ș.a.), dar și a unor piese celebre din creația
Mieluță Bibescu () [Corola-website/Science/311724_a_313053]
-
coexista. Ele se îmbină în creații polifonice din ce în ce mai elaborate, astfel că perioada sec. XIV- XVII este cunoscută în muzică drept ”Epoca de aur” a polifoniei vocale sau a contrapunctului sever (se evidențiază prin caracter bine determinat al normelor intonaționale și ritmice). În paralel cu polifonismul vocal, în planul muzicii instrumentale, are loc o evoluție în ceea ce privește perfecționarea instrumentelor și a formațiilor orchestrale, astfel se creează premisele apariției unui nou stil, acela al contrapunctului liber, întrucât rigoarea contrapunctului sever nu mai corespunde enormelor
Polifonie () [Corola-website/Science/311206_a_312535]
-
catalogate de Yves Gérard muzicolog francez (născut în 1932) în catalogul Gerard publicat în Londra de aici numărul G pentru rezultatele sale. Stlilul Boccherini este caracterizat de farmecul tipic rococoului, strălucire, optimism și inventarea unei expuneri mult mai melodice și ritmice, cuplata cu frecvente influențe de chitară tradițională din țară să de adopție, Spania. Neglijat după moartea sa, poreclit soția lui Haydn, datata din secolul 19, munca să adună mai multă recunoștință târzie, în tipăritura, înregistrări și concerte. Faimoasa lui “Musica
Luigi Boccherini () [Corola-website/Science/311312_a_312641]
-
atât ale folclorului, cât și din muzica ușoară la modă) și muzica de jazz. Acesta din urmă a fost decisiv pentru aducerea de noi instrumente (taragotul, adică saxofonul sopran și alte saxofoane, clarinetul, contrabasul ș.a.) și pentru stabilirea structurii secției ritmice (în mod deosebit „mersul” contrabasului din muzica swing a inspirat dezvoltarea unui nou stil la contrabas). Interesant este de remarcat cum aceste trăsături sunt redate muzicii de jazz în ultimele decenii, o dată cu renașterea gypsy jazz-ului (en. „jazz țigănesc”), tot
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
artistic (există adevărați „virtuozi” în această tehnică). Instrumentiștii sunt organizați în tarafuri, ansambluri sau orchestre; improvizația se produce la mai multe niveluri (de exemplu, gradul de spontaneitate al execuției la țambal este foarte mare, rolul fiind delimitat similar cu susținerea ritmică în orchestra barocă de către basul continuu), între care improvizația solistică are o pondere variabilă în funcție de prezența unui cântăreț (situația este similară cu cea din jazz). Secția ritmică din muzica populară cuprinde cel mai adesea un contrabas și un țambal (înlocuit
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
al execuției la țambal este foarte mare, rolul fiind delimitat similar cu susținerea ritmică în orchestra barocă de către basul continuu), între care improvizația solistică are o pondere variabilă în funcție de prezența unui cântăreț (situația este similară cu cea din jazz). Secția ritmică din muzica populară cuprinde cel mai adesea un contrabas și un țambal (înlocuit mai rar cu un pian), cărora se pot adăuga un acordeon, o chitară acustică ș.a. Există o tendință recentă de a înlocui contrabasul cu o chitară bas
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
instrumentelor acustice în altele electroacustice (chitară electroacustică) sau chiar electrice (chitară bas electrică în locul contrabasului), împrumutul de sonorități din muzica pop (efecte sonore specifice, tobele electronice, bateristul electronic, numeroase sintetizatoare), înlocuirea solistului cu un grup de soliști, folosirea unei secții ritmice mult mai pronunțate și a unui tempo mai mișcat. De multe ori, versurile sunt creații contemporane, dar sunt și reluate piese de renume din muzica populară sau folclorică. Dat fiind că muzica etno se îndepărtează de folclor (cu atât mai
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
figurează pe discul "Club A", 1981 - piesa „Focuri vii”). Nu este cunoscută nicio înregistrare a piesei. La începutul anilor 1970, reprezenta un moment emblematic în cadrul concertelor Sfinx: bateristul Toroimac susținea un îndelungat solo de pian, suplinind necunoașterea instrumentului prin simțul ritmic. În 1971, piesa este interpretată la a doua ediție a Festivalului Club A. Pianistul de jazz Richard Oschanitzky, membru al juriului, îl roagă pe Dan Aldea să renunțe la soloul de pian al bateristului, motivând că un astfel de moment
Indicele cântecelor needitate ale formației Sfinx () [Corola-website/Science/312879_a_314208]
-
născut John Graham Mellor; 21 august 1952 - 22 decembrie 2002) a fost un muzician și actor britanic, cunoscut drept co-fondator al trupei englezești de punk rock The Clash, pentru care a fost vocalist, autor de versuri și instrumentist la chitară ritmică. Strummer a mai fost de asemenea membru al trupei The Mescaleros, și, pentru o scurtă perioadă, înlocuitorul lui Shane MacGowan la The Pogues. Născut la Ankara, în Turcia, ca fiu al unui diplomat britanic, Mellor și-a petrecut anii copilăriei
Joe Strummer () [Corola-website/Science/310859_a_312188]
-
Made" („cel mai bun album scos vreodată”). Rourke a fost dat afară la începutul lui 1986 datorită dependenței sale de heroină. A fost înlocuit temporar de către Craig Gannon, dar a fost reprimit după două săptămâni. Gannon a trecut la chitară ritmica. Acești 5 membrii au înregistrat „Panic” și "Ask" (cu Kirsty MacColl că vocalistă de fundal). În octombrie 1986 Gannon a fost dat afară din formație. 1987 a început pe o notă bună. Single-ul „Shoplifters of the World Unite” s-
The Smiths () [Corola-website/Science/309748_a_311077]