4,067 matches
-
Marshall, unul dintre cei mai mari atacanți din istoria șahului, care știa să preia rapid ofensiva. Întîlnise un mare maestru care Îi dăduse lecția asta: „Politica de așteptare nu dăniciodată roade“. „Înțelegi?“ Își spuse el. „Politica de așteptare nu dă roade. Hai! Sus! Scoală-te, Îmbracă-te și treci la treabă!“ Era șase seara. Se ridicase, luase două fiole buvabile de magneziu și, fără să mănînce nimic, intrase În camera lui. Dăduse la o parte de pe masă cărțile care o Încărcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
înuntrul magaziei sale era ca și cum obiectele din viața sa se modelau singure în jurul faptului morții sale, în jurul absenței sale fizice. Era ca și cum acestea îi făceau loc printre ele, așteptându-i întoarcerea. Un scaun de lemn pătat de vopsea, cu șezătoarea roasă de nenumărate șederi, era aruncat lângă o masă de joc rabatabilă, acoperită cu o mușama deșirată și pătată. Samovarul de pe ea părea cuprins de o dezamăgire îndoliată, iar cănile ciobite erau împrăștiate împrejur fără scop. Fierăstrăul era aruncat pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
le spună tuturor. Așa Îl cunoscuse pe Roger Sayada, un tânăr cu o personalitate mai puternică decât viața Însăși și cu o viață mai bogată chiar decât personalitatea sa. — Ce s-a Întâmplat? A picat testul la pat? Întrebă Sam ros de curiozitate, dar fără să capete vreun răspuns. Ești nebună? continuă el. Ar fi trebuit să fii iubita lui. Sau chiar mai bine, să te măriți cu el. — Sam, am mai fost căsătorită. Dacă nu ești cu persoana potrivită te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
al meu gratis unui tip total necunoscut? Desert Rose se plimba Încoace și-ncolo prin rulotă, În timp ce Kitty Îi povestea ce se Întâmplase, jumătate de oră mai târziu. — Așa, pur și simplu? Ai Înnebunit? De ce? Îmi pare rău, zise Kitty roasă de remușcări. Pur și simplu nu i-am putut cere bani pe el. — Ar trebui să vând totul prin galeria lui Charlie, zise Desert Rose supărată. Charlie nu vânduse nici o lucrare de-a ei până acum, iar ea voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care se lăsa așteptat, o slujbă care ne-a fost refuzată, ne putem imagina cât a suferit acest creator în timp ce aștepta rezultatul celei de-a patra tentative, sudorile care probabil n-au fost înghețate numai din pricina apropierii de cuptor, unghiile roase până la carne, fiecare minut care trecea îi lua zece ani de viață, pentru prima oară în istoria diverselor creații ale lumii-univers însuși creatorul a cunoscut chinurile care ne așteaptă în viața eternă, pentru că e eternă, nu pentru că e viață. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trece ca pojarul fără să lase urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos obraznic. Din fericire, așa ceva nu mai e cu putință. Confuz, ros de semne de întrebare, dar sâcâitor și lipit de umerii mei ca o cocoașă, pe care o voi duce cu mine în mormânt, trecutul mă împiedică să scap cu jumătăți de măsură. 2 Unii sunt de părere că e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu timpul să mai joc acest joc nesăbuit și primejdios; dar tata nu s-a hotărât să fie indiferent decât atunci când s-a dezgustat cu totul de mine; când a fost prea târziu ca să se mai schimbe ceva. Uneori, părea ros de regrete. Atunci încerca să fie binevoitor cu mine. Dar de fiecare dată se întâmpla că făceam o gafă care strica totul și ne readucea pe poziția inițială de combatanți; el pentru a-și impune ideile cu forța, eu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu găsește un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele. În ciuda faptului că nu eram bun de nimic - sau din cauza asta? - am fost însetat de glorie și ros de ambiții tainice. Mă afundam în reverii nebunești din care reveneam, răsplătit, la o viață sălcie, cu care mă învățasem, așa cum te înveți să trăiești nespălat. Am mințit-o pe Emilia că începusem o sculptură care va revoluționa arta. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înaintat cu grijă, ca să evit urzicile, ocolind o barcă unsă cu catran care nu mai văzuse cu siguranță apa de multă vreme, și m-am trezit într-un fel de prispă putredă. Acolo am ezitat. În fața mea era o ușă roasă de carii și scorojită. Trebuia să mă decid să apăs pe zăvor și întârziam să iau această hotărâre. Și, probabil, dacă nu mi-ar fi fost teamă că Dinu va zâmbi aprobator, văzând că mă întorc atât de repede, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ochiul tuturor femeilor pe care le întâlnește”. Același halat vișiniu, ars la spălat, părea o haină de doliu pe umerii lui Dodo, un fost pianist, cu degete încă frumoase și cu gene lungi, de femeie. Dodo era sfios, blând și ros de o tristețe tăcută. Se vorbea despre el că avusese un talent ieșit din comun. I se prevăzuse o carieră artistică strălucită. O decepție sentimentală însă, luată prea în serios, stricase totul. Tânărul pianist îndrăgostit a vrut mai întâi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umpleau întreg orașul de o muzică amenințătoare și, totodată, funebră. Iarba devora sub ochii mei pietrele. Trunchiul unui arbust care crescuse lipit și, pe alocuri, chiar înfășurat ca o frânghie groasă de un gard metalic începuse să îndoaie și să roadă fierul. Am vrut să mă apropii, să privesc mai bine și am descoperit cu groază că nu mă mai puteam mișca. Gleznele mele erau cuprinse de iarba care creștea în jurul meu. 14 Mi se poate reproșa, bineînțeles, că sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
numai ca să le întrețină iluziile de care aveau nevoie. După plecarea Tuberculosului m-am simțit mai puțin indispus din pricina ploii. Încă nu mă apropiam de starea acelor bieți bătrâni cu privirea aburită de vârstă, eram încă relativ tânăr, nu mă rodea nici o boală vizibilă și încă puteam face dragoste! Comparația cu ei îmi dădea curaj. Asta fiindcă eram destul de orb ca să nu văd că aveam și motive să fiu mai puțin mândru de mine. Eu mă temeam de moarte, nu reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cei care îndeplineau verdictul. După care s-a îndreptat spre papa Ștefan, care-l aștepta în colțul cel mai întunecat al sălii. În aceeași zi, s-au descotorosit de mine. Nu numai că nu mi-au dat nici un os de ros, dar mi-au luat și veșmintele de cardinal, trimițându-mă la azilul ăsta unde nici mirosul de alcool nu e curat, e împuțit de alte mirosuri. Și Călugărul se întoarse spre Leon, care suferea de meteahna incontinenței, în timp ce Mopsul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
astfel într-un conflict surd pe care l-am ascuns cu grijă, dar care a avut urmări. Într-o după-amiază, de cum am văzut norii bulucindu-se deasupra mării și fulgerele spintecându-i, am luat barca și am plecat în cătun. Ros de gelozie, mă răzbunam ducându-mă la Marta care nu-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar pe baltă, dar n-am dat înapoi. Am vâslit mai departe, în timp ce vântul șuiera sinistru printre trestii și o salcie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
piardă timpul, s-au îndepărtat. Și au surâs continuu până nu s-au mai zărit. Zâmbește ca ei, mi-am zis. Și am continuat să merg, atent mereu la apa pe care o beam, ca să n-o termin, cu umerii roși de curelele rucsacului, îndurând suferințele piciorului bolnav și frigul nopților din deșert. Într-o zi, mi-am recunoscut sacul de dormit de departe, după culoarea lui portocalie. Necunoscutul care mi-l furase se afla lângă el. Era mort. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Bătrânul? Ele nu erau altceva decât visele mele, pe care mi le notam în caiet, sau scene pe care mi le imaginam. Și totuși mă făceau să mă simt între ei ca într-o altă sală cu oglinzi. Nici halatele roase în coate nu le mai observam. Azilul se transformase într-un fel de palat al Șeherezadei, adevărată ironie a destinului! Nici diferența dintre clădirea azilului și palatul Șeherezadei nu era atât de mare cât prăpastia dintre mine și un artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am întors și am vrut s-o pornesc pe coridorul ce ducea la administrație. Dar ghinion. Arhivarul stătea ca o momâie în dreptul unei ferestre așteptând parcă pe cineva. Nu puteam trece fără să mă vadă. Se găsise, idiotul, să-și roadă unghiile, tocmai acolo sau poate o făcea intenționat. În orice caz, din pricina lui, fiindcă nu vroiam să vadă că mă temeam, am lăsat pentru a doua zi scuzele pe care intenționam să i le cer Moașei, iar „a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătându-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă observase. Nu avea ochi decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții ascunse să se vadă în atâtea oglinzi, m-am gândit. Nu cumva visa să ajungă el stăpânul azilului? Mama lui de porc. Asta ar fi însemnat o adevărată nenorocire. Sfârșitul. Nu mi-ar fi rămas decât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
joc pentru că, În ceea ce-l privea, asta era ca o rugă. Cât despre Jacopo Belbo, am crezut că el se distrează, ca și mine. Abia acum Înțeleg că nu avea parte de o bucurie adevărată. Participa ca unul care-și roade unghiile. Altfel spus, juca pentru a găsi măcar una dintre adresele acelea false, sau acea scenă fără rampă, despre care vorbește În unul dintre fișierele lui, numit „Vis“. Niște teologii de substituție pentru un Înger care n-avea să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
studiază araba, Într-un cuvânt reproduce itinerarul lui Christian Rosencreutz. Și, nu Întâmplător, semnează unele scrieri cu numele Rosispergius, cel ce Împrăștie roua. Iar Gassendi, În al său Examen Philosophiae Fluddanae, zice că Rosencreutz nu vine de la rosa, ci de la ros, rouă. Într-un manuscris al său vorbește de un secret ce trebuie păstrat până ce vor veni timpurile și zice: „Pentru ca mărgăritarele să nu fie azvârlite la porci“. Și știți unde apare acest citat evanghelic? Pe frontispiciul Nupțiilor Chimice. Și părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca să Înțeleg ce se petrece În corpul meu. Noi, rabinii, așa facem. Te-ai gândit vreodată că termenul retoric „metateză“ e asemănător cu termenul oncologic „metastază“? Ce anume e metateza? În loc de „lună“ zici „nulă“. Și În loc de „soare“ poți să zici „roase“. Asta-i Temurah. Vocabularul spune că metathesis Înseamnă „dislocare“, „mutare“. Iar metastasis Înseamnă „mutare și dislocare“. Ce stupide sunt dicționarele. Rădăcina e aceeași, fie că-i verbul metatithemi, fie că-i verbul methistemi. Dar metatithemi vrea să spună „pun În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Paradoxal, s-ar putea să aibă nevoie de Dumnezeu ca să se lupte cu toți prefăcuții ăștia care operează În numele Lui. Asta dacă Lui Îi mai pasă de maimuța pe care a trimis-o cîndva, Învîrtindu-se, către lumină. Malignitatea Sa Își roade gînditor o copită: tare bine i-ar prinde acum o nimfă. Susan Încearcă să-i explice, măcar În parte, misterioasa poveste a mamei sale. — Fiecare moschee, biserică sau pod din vechea noastră țară are, se pare, pe cineva zidit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
noștri. Ei trăiesc În niște munți misterioși, căminul zeilor mayași și ea zîmbește tot timpul. Soțul rîde și amîndoi parcă au șapte ani. Și după aia știi ce mai spune ea? — SÎnt singur că o să-mi spui tu. Wakefield este ros de invidie. Sună paradisiac; s-ar muta și el cu cuplul de mexicani. — Ea spune, chestia care ți-ar plăcea este că avem În casă la noi toți poeții ruși În limba rusă și Îi citim tot timpul, pentru că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
otrăvitor penetrează În fiecare crăpătură. Specialistul nu este deloc optimist. Insectele colectate pînă În prezent se află În studiu la Biroul pentru Termite al municipalității. Caracteristica particulară a acestei termite este că nu poate fi detectată pe suprafața lemnului; Îl roade dinăuntru pînă cînd grinda sau scîndura devine un fel de tifon subțire sau, după cum spune specialistul, „o dantelă“. CÎnd cineva calcă pe, să spunem, o treaptă care arată solid, piciorul Îi trece direct prin lemn. — Numai cinci bucăți de astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
reușise acest lucru fiind un model de amabilitate. Jack era recunoscut pe scară largă drept singurul rival serios al lui Nelson, dar nu asta îl făcea pe bărbatul mai în vârstă să fie atât de dur cu el. Ceea ce îl rodea cel mai mult pe Nelson în privința lui Jack era faptul că toată lumea, de la curierii pe scutere la personalul de serviciu și până la cotoroanța de la recepție, îl plăcea. Acest lucru era, pentru Nelson, de neiertat. — Bine. Nelson se uită la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]