17,843 matches
-
ce-ți trebuie aici sirenă și girofaruri, nu pricep. Cine ți-ar putea încurca drumul în pustietatea asta? Pohoață dădu din nou din cap și opri ascultător sirena. O liniște plăcută se așternu imediat în pădure, netulburată decât de zgomotul roților hârșâind pe macadam. Ieșiră dintr-un viraj ușor și în față, la câteva zeci de metri văzură camionul. Lângă acesta, un grup de oameni își făcea de lucru în jurul său. Roțile mașinii de poliție scrâșniră pe drumul de munte când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se așternu imediat în pădure, netulburată decât de zgomotul roților hârșâind pe macadam. Ieșiră dintr-un viraj ușor și în față, la câteva zeci de metri văzură camionul. Lângă acesta, un grup de oameni își făcea de lucru în jurul său. Roțile mașinii de poliție scrâșniră pe drumul de munte când Pohoață opri la câțiva metri în fața camionului. Cei patru coborâră și se apropiară de bărbații care se aflau acolo. Pop dădu mâna cu unul dintre ei și îi salută scurt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din toate pozițiile. Cristi examina mai departe urma ciudată de frânare așteptând răbdător ca acesta să ajungă lângă el. Se lăsă pe vine și privi mai de aproape. Nu reușea să descopere nimic în plus, doar adâncitura ușoară lăsată de roțile mari în pietrișul de pe drum. Domnule inspector, auzi el vocea lui Vasilică, îmi veni o idee! Ia zi-i! Ce idee ți-a venit? întoarse Cristi capul spre agentul care se afla lângă el, fără să se ridice. Ah, gemu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de iritare, agentul răspunse tot el repede: Băgați într-o viteză inferioară și ridicați piciorul de pe pedala de ambreiaj, nu-i așa? De fapt așa trebuie procedat din prima, fără să umblați la contact. Așa se recomandă. În momentul acela roțile învârt motorul mai bine și mai rapid decât ar face-o demarorul mașinii. Abia dacă se încăpățânează și nu pornește din nou ori mașina se oprește pe loc, dați la automat. Cristi ridică din umeri. Pohoață avea dreptate. Desigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și demară. Conducea foarte aproape de marginea drumului, făcând manevre ample ca să ocolească denivelările pe care le întâlneau în cale. Ținea morțiș să-i arate că era în stare să conducă și altfel decât cu viteză și viraje luate pe două roți. Acum că văzurăm că mașina nu avu nici o defecțiune la motor, suntem în mare încurcătură. Ce părere aveți, domnule inspector? Și cam ce părere ai vrea tu să am? mormăi morocănos Cristian. N-am nici cea mai vagă idee deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
păcălit. Pentru o clipă își puse întrebarea cum de se lăsase amăgit până atunci? Alungă repede gândul acela, nu avea rost să piardă vremea cu asemenea lucruri, acum trebuia să se concentreze la altceva. Mai avea o problemă mare cât roata carului. În toată alergarea lui nebună prin pădure, se dezorientase. Nu mai știa unde este tabăra țiganilor zlătari. Bănuia vag direcția în care ar fi trebuit să meargă, dar nu era de loc sigur. Nici nu era de mirare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se gândea la dezvoltarea afacerii. Nu îl deranja nimeni, oamenii lui din adminis trație aveau grijă să țină necazurile departe de el. E drept că liniștea aceasta îl costa suficient de mult, dar merita să plătească. Totul mergea ca pe roate, de acum chiar putea să spună că intrase într-o rutină. Clienții soseau, se cazau și apoi noaptea își cheltuiau banii la mesele de joc. Avusese grijă să aranjeze roata ruletelor de așa natură încât bila să se oprească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de mult, dar merita să plătească. Totul mergea ca pe roate, de acum chiar putea să spună că intrase într-o rutină. Clienții soseau, se cazau și apoi noaptea își cheltuiau banii la mesele de joc. Avusese grijă să aranjeze roata ruletelor de așa natură încât bila să se oprească în căsuța unde voia crupierul, ori de câte ori era nevoie. Nu forța lucrurile, își instruise oamenii să lase clienții să câștige sume mici și să nu acționeze dispozitivul decât atunci când miza era ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de jetoane pe care îl așeza în cutie era salutat cu urale, iar picolițele se grăbiră să umple cu șampanie cupele jucătorilor ca să acopere perioada cât jocul era întrerupt. Faites vos jeux! rosti într-un târziu crupierul punând în mișcare roata ruletei. În afară de norocosul jucător, nimeni nu schița nici un gest. Acesta sorbi îndelung din pahar, după care plescăi satisfăcut din buze. Așeză încet cupa pe marginea mesei după care privi concen trat la postavul verde acoperit cu pătrățele din fața sa. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
buze. Așeză încet cupa pe marginea mesei după care privi concen trat la postavul verde acoperit cu pătrățele din fața sa. Se clătina ușor, amețit de alcool. Bila de fildeș alerga deja în sens invers rotirii acesteia pe șanțul de pe marginea roții de ruletă. La rândul său, crupierul îl privea nerăbdător așteptând să vadă ce face. În sfârșit, bărbatul se aplecă peste masă și împinse toate jetoanele pe doispre zece roșu. Întârziase cât putuse de mult să parieze, nu-i plăcea faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spatele gol, tot angajate ale cazinoului, se lipeau lasciv de acesta. Așezau jetoanele în fișicuri și îl îndemnau să bea, șoptindu-i la ureche cuvinte dulci. Bărbatul era generos, dăruindu-le câte o fisă de o sută după fiecare câștig. Roata ruletei se învârtea din nou și toată lumea urmărea cu sufletul la gură ce se întâmplă. Tipul nu mai părea interesat de joc, își privea ceasul de la mână în timp ce se clătina amețit de băutură. Crupierul îi privea țintă, întrebându-l din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu părea în neregulă acolo. Atât cât putea străbate cu privirea, din negură nu pândea nici o amenințare, așa încât se îndreptă spre capătul podului. Trecu imediat dincolo. Se afla pe un tăpșan înverzit, două făgașe de pe care iarba dispăruse călcată de roțile grele se întindeau mai departe. Își continuă drumul până ce ajunse lângă un perete stâncos. Îl ocoli și trecu dincolo de pintenul de piatră din fața sa. De undeva, din dreapta, se auzea un susur slab de apă, semn că pe acolo curgea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ce-o mai fi și drăcovenia aceea? întrebă Pop mirat. N-am mai văzut așa ceva până acum. Inspectorul ridică din umeri fără să răspundă. Boris se urcase pe platformă, făcându-și de lucru pe lângă utilaj. Cu ambele mâini învârtea o roată mare cu clichet, aflată undeva pe lateral. Ai idee ce fac ăștia? întrebă din nou Pop, care privea îl privea cu interes pe Godunov. Pe măsură ce acesta manevra roata, partea din spate a cilindrului începea să se ridice încet, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
platformă, făcându-și de lucru pe lângă utilaj. Cu ambele mâini învârtea o roată mare cu clichet, aflată undeva pe lateral. Ai idee ce fac ăștia? întrebă din nou Pop, care privea îl privea cu interes pe Godunov. Pe măsură ce acesta manevra roata, partea din spate a cilindrului începea să se ridice încet, ca un capac. Odată ajunsă în poziție orizontală, Boris se opri câteva clipe. Trase apoi de un cablu subțire aflat lângă el și capacul se închise cu zgomot la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pustiu. Ușa gheretei de la poartă era dată de perete. Pistolul celui care era de pază zăcea la nici un metru de bariera ridicată. Pe jos se vedeau și alte arme zăcând abandonate care încotro. Le ocoli, atent să nu calce cu roțile peste ele. Bestia nu se vedea nicăieri. Își făcuse mendrele și acum plecase în căutarea altor suflete. Boris opri în mijlocul curții privind la prăpădul din jurul lui. Nu oprise motorul, se simțea mai în siguranță așa. Nu pentru că ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai bună, deși poate că ar fi putut încerca ceva. Corpul cilindric îl proteja de privirile mercenarului. Dacă se strecura pe lângă peretele metalic, putea ieși pe platforma remorcii neobservat. Apoi trebuia să coboare pe platou, având grijă să rămână în dreptul roții din spate. Cu puțin noroc și, având în vedere că Boris nu se aștepta să-l vadă acolo, poate că ar fi putut să o rupă la fugă spre podul ce trecea peste Râpa Dracului, înainte ca acesta să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mergea cât putea de repede pe drumul forestier. De data asta nu mai era nimeni lângă el care să-i spună s-o lase mai încet. Scotea tot ce se putea din mașina de teren, luând curbele strânse pe două roți, gata să se răstoarne. Nu știa unde trebuia să ajungă, nu mai fusese niciodată pe acolo, însă din discuția la care asistase, înțelesese că platoul acela nu era departe. Spera numai să nu fie prea târziu. I se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iar ceva mai În jos, În planul al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al cîinilor. Tot aici apare și o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gîlgîitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat cîte un paragraf, iar fiecare moment era evocat cu un anume lirism, transpus În metafore, cronologia nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de un oarecare Ante Dutina, de la brutăria căruia Își cumpăra chifle. PRIVATE La Belgrad se va ajunge abia În Îndepărtatul 1929, peste podul de pe Sava, desigur În același mod ca și azi, cu aceeași bucurie a Întîlnirii. Se aude zdrăngănitul roților de tren peste construcția de fier a podului, Sava curge tulbure-verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutînd În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca-ntr-o corabie, deslușind scîrțîitul molcom al roților amestecat cu cîntări și gemete. Vrînd să-și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stînga și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bine răgetul leilor, chipul tînărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr-odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sîcÎitoarele bocete și cîntări ale mulțimii; Încetase și scîrțîitul, smucitura roților prin hîrtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care-i făcea atît de bine sufletului său după atîta vînzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scîrțîitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum pînă atunci moțăise ca-ntr-un leagăn, scuturat de scîncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea-i veștejită se lăsa acum În voia sfîrșelii, Într-o suflare lină, simțindu-se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În macadam, care se curma brusc la cărămidărie, de unde Începea un drum de țară, vara prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într-o noroială aurie vîrtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca-n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și pînă și trăsura domnului subprefect lăsau urme adînci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de -, să zicem -, neatrăgătoare, ca să nu se fi găsit și pentru ea un evreu cinstit care s-o facă fericită. Probabil că la toate astea reflecta domnul Brener (pentru că așa se numea), săltînd În șareta sa ori de cîte ori roțile o dădeau pe arătură. PÎnă la Seghedin mai era Încă mult, cel puțin două-trei ore, el Însă nu se zorea. Nu se mai folosea deloc de bici și slăbise și hățurile. Caii știau drumul pentru că trăgeau deseori la șareta asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Fruntești, la punctul numit „Valea Dragului” a fost descoperită o așezare carpică, pe o suprafață de un hectar, bogată în resturi arheologice. La suprafață au fost găsite mari cantități de ceramică, chirpici, oase de animale, precum și ceramică superioară, lucrată la roată (căni, oale, fructiere, vase de provizii, amfore romane) sau lucrată, mai puțin fin, de mân (vase, borcane, cești). Au fost descoperite și monede de argint - probabil denari romani imperiali - care atestă că populația din Moldova - carpii - întrețineau legături cu civilizația
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]