4,307 matches
-
după primele zile de lucru. Către sfârșitul cărții, munca devenea strivitoare. Nu mai simțeam nicio bucurie în fața manuscrisului, și clipa când trebuia să mă așez la masă mă deprima. Dar, în același timp, farmecul nu mai putea fi rupt; eram robul propriei mele închipuiri și, cu toată rezistența ființei mele - care se împotrivea acestei extenuări fără glorie - mă supuneam, în cele din urmă. Rămâneam atunci, cât puteam mai mult, gârbovit asupra foilor de hârtie; rămâneam până la istovirea finală. Căci singura mea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
după primele zile de lucru. Către sfârșitul cărții, munca devenea strivitoare. Nu mai simțeam nicio bucurie în fața manuscrisului, și clipa când trebuia să mă așez la masă mă deprima. Dar, în același timp, farmecul nu mai putea fi rupt; eram robul propriei mele închipuiri și, cu toată rezistența ființei mele - care se împotrivea acestei extenuări fără glorie - mă supuneam, în cele din urmă. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Scrie un text de tip argumentativ de 150-300 de cuvinte (15-30 de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
creator). 9. Secvența citată reprezintă un „decupaj“ din lunga confesiune a personajului narator. Acesta apare în ipostază auctorială, evocând toate etapele creației. Având experiența câtorva cărți scrise deja, eroul recunoaște neliniștea inițială, urmată de frenezia creatoare, de conștiința că devine robul propriei lumi ficționale și de epuizarea strivitoare din final. Întreaga secvență dezvăluie nu numai treptele actului creator, ci și personalitatea unui artist care își „radiografiază“ cu luciditate trăirile, pentru a le converti apoi în scriitură. SUBIECTUL al IIlea (30 de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pregătesc să primească Taina Botezului. Critica acordă, pe baza unor manuscrise și pe baza studiilor comparative, paternitatea lui Niceta și asupra următoarelor lucrări: De diversis appellationibus (Despre diferitele numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos), De vigiliis servorum Dei (Despre privegherea robilor lui Dumnezeu), De psalmodiae bono (Despre folosul cântării de psalmi) și celebrul imn Te Deum laudamus (Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm). După conținut și după scopul cu care și-a elaborat Sfântul Niceta lucrările sale teologice, ele pot fi împărțite
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
priveghind și să rămâi în sfințenie. Dacă ești păcătos, cu atât mai mult silește-te, ca priveghind și rugându-te, să te curățești, strigând mereu cu umilință: «De cele nevăzute ale mele, curățește-mă, Doamne, și de vrăjmași apără pe robul tău» (Psalmul 18, 13, 14)”. Slujba privegherii leagă, prin vechimea și foloasele sale, pe creștinii care sunt în Biserică cu proorocii și sfinții, cu slujitorii Legii și ai Evangheliei, dar mai ales cu Mântuitorul Iisus Hristos, Care a învățat pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ca pe o desfătare, cuvintele dumnezeiești. De obicei natura oamenilor fuge de cele aspre și le respinge, deși sunt sănătoase (folositoare), și cu greu le primește de afară de cazul când i se pare că prezintă farmec. Dumnezeu a pregătit prin robul său David această băutură care este dulce la gust, prin cântare, și este în stare să vindece rănile păcatelor prin puterea sa. Căci psalmul se ascultă cu plăcere când se cântă și pătrunde sufletul în timp ce-l desfată. Se reține mai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a libertății față de mânie”, iar în Convorbirea duhovnicească a XVI-a accentuează efectele negative ale irascibilității și nevoia cultivării răbdării. În Convorbirea duhovnicească XVIII și XIX el pune accentul pe liniștea, delicatețea, calmul și blândețea monahului ce nu mai este robul irascibilității. Chinovia devine terenul de antrenament unde monahul își dezvoltă ,,statornicia unei minți netulburate și tăria neclintită a răbdării” (Convorbirea duhovnicească XIX), căutând s-o unească cu Hristos în limita îngăduită de slăbiciunea omenească. Ascetismul și contemplația se întâlnesc în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în trup”. (Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al II-lea împotriva arienilor, LV, în PSB, vol. 15, p. 291) „Pentru noi și mântuirea noastră, Cel Ce este în sânul Tatălui a primit să ia chip de rob, să îndure toate celelalte suferințe trupești, să se nască din femeie, să se nască din Fecioară, să stea nouă luni în pântece, să fie înfășat, să fie socotit Iosif, logodnicul Mariei, tată al Său, să crească trupește puțin câte puțin
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nici o putere, nici patriarhii, nici profeții, nici minunile acelea nemaiîntâlnite, nici pedepsele, nici îndemnurile adresate fiecărui om, nici acele repetate robii; de aceea, îndurându-se de neamul nostru, a rânduit, să se nască din Fecioară și să ia chip de rob (Filip. 2, 7), Doctorul trupurilor și al sufletelor, Fiul Lui Cel Unul Născut, sculându-L ca să spun așa, din sânurile părintești, a rânduit să petreacă împreună cu noi și să sufere toate slăbiciunile noastre, pentru ca să poată ridica de la pământ la cer
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nici o putere, nici patriarhii, nici profeții, nici minunile acelea nemaiîntâlnite, nici pedepsele, nici îndemnurile adresate fiecărui om, nici acele repetate robii; de aceea, îndurându-se de neamul nostru, a rânduit, să se nască din Fecioară și să ia chip de rob (Filip. 2, 7), Doctorul trupurilor și al sufletelor, Fiul Lui Cel Unul Născut, sculându-L ca să spun așa, din sânurile părintești, a rânduit să petreacă împreună cu noi și să sufere toate slăbiciunile noastre, pentru ca să poată ridica de la pământ la cer
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și S-a arătat ca noi, nu ca să pătimească ceva din ale celor ce s au obișnuit să facă nedreptăți, deci nu renunțând să fie Dumnezeu și Fiu cu adevărat, ci ca să ridice pe cel ce era în stare de rob și de creatură, adică pe noi, la slava care se află în mod propriu numai la El singur, făcându-ne fii ai lui Dumnezeu. Deci când e pus între noi, fiindcă S-a numit Întâiul Născut, nu-L forțăm să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
e Întâiul dintre oameni, la o viață mai presus de firea noastră omenească. (n. s. 206, p. 153) 47 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Îl admirăm pe Fiul lui Dumnezeu pentru că renunță pentru o vreme la strălucirea Lui supremă, luând chip de rob pentru a umple acest chip al nostru de strălucirea Lui dumnezeiască ... Dumnezeul credinței creștine este într-adevăr Dumnezeul supremei iubiri. El dă un sens pozitiv culminant existenței. Sensul acesta e formulat în trei învățături: a) un Dumnezeu al Treimii; b
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cartea a Douăsprezecea, Cap. 1, în PSB, vol. 41, p. 1149-1150) „... Dumnezeu care a făcut firea, iar când s-a îmbolnăvit de patimi a tămăduit-o cu înțelepciune din iubirea cea către noi. S-a deșertat pe Sine chip de rob luând (Filip. 2, 7), unind-o pe aceasta cu Sine după ipostas. Astfel S-a făcut întreg ca noi, din noi, pentru noi, făcându-Se atât de mult om, cât să pară celor necredincioși că nu e Dumnezeu; dar a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
adevărat și Cel prin fire din Dumnezeu, Care S-a făcut și om”. (Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al III-lea, XXXII, în PSB, vol. 15, p. 361-362) „Dar când a binevoit să ia chip de rob, să primească pârga noastră, n-a luat închipuire de trup, nici aparență de trup, ci trup adevărat. De aceea a primit să vină cu toate cele ale noastre; să se nască din femeie, să fie prunc, să fie înfășat, să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și Stăpâniilor (Efes. 3, 10). Căci întorcându-Se la Tatăl, deși Acesta este înțeles mai mare ca El prin aceea că a rămas în cele ce era pururea, iar Fiul a suportat deșertarea deoarece S-a pogorât la chipul de rob, S-a întors iarăși la slava proprie, auzind: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale (Ps. 109, 1). Deci, ca să nu pară că își atribuie o cinste mai mare și că Tatăl și Dumnezeu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ilie. Dar pentru că S-a înălțat cu adevărat la ceruri, de aceea îngerii au spus: Cel ce S-a înălțat de la voi la cer. Îngerii n-au adăugat aceste cuvinte fără rost. Ilie s-a înălțat la cer, deși era rob; Iisus S-a înălțat la cer, căci era Stăpân. Ilie în căruță de foc; Iisus pe un nor. Când trebuia să cheme pe rob, a fost trimis tron împărătesc. Dar nu numai tron împărătesc, ci chiar tronul cel părintesc. Că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Îngerii n-au adăugat aceste cuvinte fără rost. Ilie s-a înălțat la cer, deși era rob; Iisus S-a înălțat la cer, căci era Stăpân. Ilie în căruță de foc; Iisus pe un nor. Când trebuia să cheme pe rob, a fost trimis tron împărătesc. Dar nu numai tron împărătesc, ci chiar tronul cel părintesc. Că și despre Tatăl a spus Isaia: Iată, Domnul stă pe nor ușor (Is. 19, 1). Așadar, pentru că Tatăl stă pe nor, pentru aceea a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
-te la cele ce se petrec în casa ta și vei vedea cât de absurd este acest gând! De ai fi neomenos și crud și mai sălbatic decât fiarele, n-ai vrea la moartea ta să lași nerăsplătit pe un rob credincios, ci îi vei da și bani și 77 libertate. Și pentru că atunci când pleci din lume, nu mai poți să-i faci vreun bine, îl recomanzi moștenitorilor tăi, îi rogi, faci totul ca să nu rămână robul nerăsplătit. Dacă tu, un
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lași nerăsplătit pe un rob credincios, ci îi vei da și bani și 77 libertate. Și pentru că atunci când pleci din lume, nu mai poți să-i faci vreun bine, îl recomanzi moștenitorilor tăi, îi rogi, faci totul ca să nu rămână robul nerăsplătit. Dacă tu, un rău, ești atât de bun și milostiv cu sluga ta, oare Dumnezeu, bunătatea nemărginită, iubirea nespusă de oameni, blândețea cea nemăsurată, va lăsa neîncununați și nerăsplătiți pe slujitorii Săi, pe Petru, pe Pavel, pe Iacov și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și dovadă și judecător. El le știe bine pe toate, că toate sunt goale și descoperite înaintea ochilor Lui (Evr. 4, 13). Nu se va vedea atunci nici bogat, nici sărac, nici puternic, nici slab, nici înțelept, nici neînțelept, nici rob, nici liber, ci toate aceste măști vor dispărea și se vor cerceta numai faptele fiecăruia. Dacă la tribunalele acestea de pe pământ, când este judecat cineva pentru împilare sau crimă, oricine ar fi, fie el prefect, consul, orice, i se iau
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prudentă sau discernământ. Când va judeca pe fiecare, va cere roadele virtuții și va răsplăti faptele fiecăruia după dreptate. Cei puternici amarnic se vor pedepsi, iar cei mici vor avea parte de milă (Pilde 6, 6 și 8). Domnul zice: Robul care a cunoscut voia stăpânului său și nu s-a pregătit, nici n-a făcut voia Lui, mult se va bate; pe când cel care n-a cunoscut-o dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătut puțin și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și dovadă și judecător. El le știe bine pe toate, că toate sunt goale și descoperite înaintea ochilor Lui (Evr. 4, 13). Nu se va vedea atunci nici bogat, nici sărac, nici puternic, nici slab, nici înțelept, nici neînțelept, nici rob, nici liber, ci toate aceste măști vor dispărea și se vor cerceta numai faptele fiecăruia. Dacă la tribunalele acestea de pe pământ, când este judecat cineva pentru împilare sau crimă, oricine ar fi, fie el prefect, consul, orice, i se iau
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu este făcut de mână − cu slava luminii cerești, devenind fii ai luminii (In. 12, 36); ei nu vor mai privi unul la altul cu ochi viclean, pentru că viclenia va fi îndepărtată. Nu va mai fi atunci bărbat sau femeie, rob sau slobod (Gal. 3, 28), toți se vor transforma în natură divină, vor deveni Hristoși dumnezei, și fii ai lui Dumnezeu. Atunci fratele va adresa cuvânt de pace unei surori, fără să se rușineze, pentru că toți vor fi una în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
sigură și nemișcată. Cel ce a făgăduit acele bunuri ființează în veci, și noi, care ne vom bucura de acele bunuri, chiar de murim, vom învia iarăși, și nimic nu este care să ne rușineze în toate, ca și cum am fi robii unor speranțe deșarte”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia IX, p. 154-155) „Nici un bine nu întinerește sufletul și nu-l face așa de luminat ca nădejdea cea bună a acelor viitoare
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Vezi, dar, cât este de mare primejdia de a micșora slava Mângâietorului? Fiul nu primește slava dată Lui, dacă este înlăturat Duhul. Că Domnul spune: Acela pe Mine Mă va slăvi (In. 16, 14); nu -L va slăvi, însă, ca rob împreună cu făptura; că, dacă L-ar fi slăvit împreună cu celelalte făpturi, n-ar fi spus Acela. În cuvintele de mai sus, Domnul, referindu-se la o singură persoană, înfățișează slava adusă de Duhul ca fiind cu totul superioară celorlalte slave
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]