6,157 matches
-
în latină și prezente numai în română, există unele care se găsesc atât în dacoromână, cât și în dialectele sud-dunărene (aromâna, meglenoromâna, istroromâna). În legătură cu acestea, putem presupune fie că au fost moștenite din latină, fie că au fost formate în româna comună înainte de secolele 10-12, deci înainte de separarea celor patru dialecte. Cu alte cuvinte, într-un caz ca fecior < lat. *fetiolus, prezent și în dialectele de la sud de Dunăre, se face apel la criteriul răspândirii geografice la nivelul limbii române. Lucrurile
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fel, mitică a ajuns să însemne „persoană neserioasă, superficială“ din cauza personajului cu acest nume din schițele lui Caragiale. De la numele orașului Brașov, s-a creat substantivul brașoave, care înseamnă „minciuni, palavre“, pentru că negustorii brașoveni își lăudau marfa în mod exagerat. Româna - exportator de cuvinte Românii se bucură când observă că în limbile vecine există cuvinte care le sunt bine cunoscute din limba lor. Dacă află că acele cuvinte sunt foarte vechi în română, fiind moștenite din latină (bășică, fecior, plăcintă, a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvintelor, cred că din colecția pe care am inițiat-o nu poate lipsi un volum cu titlul acestui capitol. Ca problematică generală (de ce, când și cum se împrumută cuvintele), lucrurile se prezintă la fel precum cele descrise în capitolul intitulat „Româna ― importator de cuvinte“. Altfel spus, în ambele situații cuvintele împrumutate sunt dovada că românii au fost în contact cu vorbitorii altor limbi, de la care au împrumutat sau cărora le-a dat cuvinte. Factorii care au favorizat „exportarea“ unor cuvinte diferă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
abonament, album, ambulanță, bulevard, vizită, vot). În limbi neînvecinate, împrumuturile românești sunt culte și livrești, au caracterul unor exotisme, folosite pentru a crea culoarea locală, uneori și istorică: este vorba despre cuvinte ca securitate, care a intrat în limbile occidentale. Româna a exportat cuvinte aproape în toate limbile slave (mai ales în bulgară, macedoneană, polonă, sârbă, slovacă, ucraineană, dar și în cehă, croată, slovacă, rusă și belarusă), în maghiară, neogreacă, turcă, albaneză și în limba țiganilor, numită romaní. Interesante sunt cuvintele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
limba țiganilor, numită romaní. Interesante sunt cuvintele pătrunse în idiomurile vorbite pe teritoriul României: dialectele germane sas și șvăbesc, idiș, iudeospaniola, friulana, armeana, la care se adaugă dialectele slave, maghiare, turcești și tătărești. Există, de asemenea, numeroase informații despre influența românei asupra slavonei, vechea limbă liturgică a cultului ortodox în Țara Românească, Moldova și Transilvania, precum și limbă de administrație internă în Țara Românească și Moldova. Multe cuvinte românești apar pentru prima dată în textele slavo-române. Demne de interes sunt și cazurile
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
slavo-române. Există, și în cazul cuvintelor exportate de română, categoria numită „allers et retours“ sau „(cuvinte cu) dus și întors“, menționată cu privire la franceză și engleză: unele cuvinte românești exportate ajung în limbile din care au fost ele însele împrumutate de română: grindă și hârleț, provenite la noi din bulgară, au fost ulterior exportate în bulgară. Pentru viața cuvintelor transmise altor limbi, este important de precizat când au avut loc aceste exporturi. Vechimea lor poate fi dovedită prin păstrarea unor sunete care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
noi din bulgară, au fost ulterior exportate în bulgară. Pentru viața cuvintelor transmise altor limbi, este important de precizat când au avut loc aceste exporturi. Vechimea lor poate fi dovedită prin păstrarea unor sunete care, între timp, au evoluat în română la altele (conservarea unor faze fonetice intermediare între româna primitivă sau veche și româna actuală). Astfel, vătui < lat. *vituleus este înregistrat cu l’ în alb. vëtulj (ë) și ucr. vatulja, iar grui < lat. gruneus apare cu ń în ucr. și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Pentru viața cuvintelor transmise altor limbi, este important de precizat când au avut loc aceste exporturi. Vechimea lor poate fi dovedită prin păstrarea unor sunete care, între timp, au evoluat în română la altele (conservarea unor faze fonetice intermediare între româna primitivă sau veche și româna actuală). Astfel, vătui < lat. *vituleus este înregistrat cu l’ în alb. vëtulj (ë) și ucr. vatulja, iar grui < lat. gruneus apare cu ń în ucr. și slov.: gruń; la fel, brândză (cu dz încă păstrat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
limbi, este important de precizat când au avut loc aceste exporturi. Vechimea lor poate fi dovedită prin păstrarea unor sunete care, între timp, au evoluat în română la altele (conservarea unor faze fonetice intermediare între româna primitivă sau veche și româna actuală). Astfel, vătui < lat. *vituleus este înregistrat cu l’ în alb. vëtulj (ë) și ucr. vatulja, iar grui < lat. gruneus apare cu ń în ucr. și slov.: gruń; la fel, brândză (cu dz încă păstrat în unele graiuri românești) apare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
generațiile următoare nu mai vorbeau unii latina și alții traca. Ele au început să vorbească o limbă nouă sub toate aspectele: fonetic, derivativ, morfologic, sintactic. În această limbă ambele limbi de bază s-au contopit încetându-și existența, astfel că româna nu mai are în ea nimic pur latin și nimic pur tracic. Originalitatea limbii române impune reconsiderarea aprecierii conform căreia ea ar conține o cincime de cuvinte latine, împreună cu câteva zeci de cuvinte autohtone latinizate în antichitate și confirmate ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cincime de cuvinte latine, împreună cu câteva zeci de cuvinte autohtone latinizate în antichitate și confirmate ca atare de limba albaneză, și patru cincimi împrumutate mult mai târziu din slavă (2/5), maghiară (1/5) și turcică (1/5). Iluzia că româna ar fi doar latina adusă de romani în est a fost generată de faptul că există o latină clasică larg atestată documentar, pe când limba autohtonilor, neatestată în scris, nu are un reper istoric care să o confirme. În consecință istoricii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
documentar, pe când limba autohtonilor, neatestată în scris, nu are un reper istoric care să o confirme. În consecință istoricii caută mărturii despre limba autohtonilor în limba albaneză, considerată singurul dialect tracic perpetuat din antichitate până în prezent. Toate limbile nenormate evoluează. Româna nu este latina populară mai mult decât italiana, franceza sau spaniola. Latina nu mai există niciunde ca limbă vie. Atunci de ce să presupunem că albaneza este limba ilirilor atestați de Herodot și că ea ar fi singura mărturie despre traci
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sistemul fonetic al limbilor. Sistemul de sunete - vocale, consoane, silabe - diferă de la o limbă la alta în sfera aceleiași formule structurale. A se vedea în această privință deosebirea aspectului sonor între limbile flexionare precum rusa și polona, germana și engleza, româna și albaneza etc. Deosebirile există și în sfera limbilor aglutinante (finlandeză și estonă, turcă și tătară), precum și a celor silabice (chineză și coreeană). Dar, oricât de diferențiată ar fi pronunția și sistemul de sunete, segmentul sonor ca mijloc de stocare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui Schleicher ar fi următoarea cerință: comparând sunetele și formele limbilor înrudite trebuie să le reduci pe acestea la stadiul inițial, ceea ce înseamnă reconstituirea a câte o limbă de bază pentru familiile de dialecte și de limbi, cum ar fi româna comună, slava comună, germana comună etc. Cerința este nefirească întrucât asemenea reconstituiri duc la imaginarea în stil hegelian a unor limbi de bază ireale, încărcate cu sisteme stufoase de sunete și forme care nu au existat nicicând. Însușire nativă a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
zone unde au evoluat doar în sine și prin sine. La conceperea acestui mod de evoluție a limbii a contribuit decisiv lipsa atestărilor în scris pentru limbile din spațiile unde au apărut limbile fiice. De aceea pentru fenomene imaginare precum româna comună și slava comună se caută locuri restrânse pentru constituire, de unde apoi să poată fi dedusă răspândirea dialectelor lor; în aceeași idee maghiara este adusă, ca ramură ugro-finică, din zona golfului Finic, iar pentru elementele turcice din română sunt invocate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
imaginare precum româna comună și slava comună se caută locuri restrânse pentru constituire, de unde apoi să poată fi dedusă răspândirea dialectelor lor; în aceeași idee maghiara este adusă, ca ramură ugro-finică, din zona golfului Finic, iar pentru elementele turcice din română sunt invocate dialecte turcice din nordul Mării Negre și chiar limba turcă de mai târziu. Deficiențele etimologiei tradiționale pot fi constatate dacă se analizează modul în care autorii de dicționare etimologice își definesc obiectul. Astfel A. Meillet, care a elaborat partea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de la cea flexionară la cea aglutinantă este imposibilă. Actualul peisaj etnolingvistic din jumătatea de est a Europei, de la Marea Tracică până la Marea Baltică, este relativ nou și unitar în profunzimea sa. Unitatea profundă a acestui spațiu, constatabilă la nivel lexical între română, albaneză, slavă, maghiară, dialectele turco-tătare și ugro-finice, este dată în primul rând de continuitatea pe întreg acest spațiu a materialului lingvistic autohton prelatin de factură aglutinantă. În al doilea rând, pentru înțelegerea globală a fenomenului trebuie avută în vedere continuitatea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
munte“ cronicarul sugerează etimologia toponimului: „Derept aceea îi zic Țara peste munte, căci iaste încongiurată de toate părțile cu munți și cu păduri, cum ar fi îngrădită“ (p. 130). Într-adevăr, partea a doua a cuvântului Ar deal denumește în româna contemporană forma de relief dintre munte și colină, iar din expresia la deal „în sus“ rezultă că sensul de bază, cel de „parte, latură, bucată“, a evoluat la cel de „coastă, pantă“: românescul delniță denumea în evul mediu partea din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vàs, ceh. ves, pol. wieś, luss. wjes, lusj. wjas, vind. viç(localitate, așezare), magh. vásár (târg), alb. fshat „sat”, fără urmă de miez lichid între consoanele rădăcinii, iar rom. sat, cu suprimarea părții introductive a cuvântului. De la forma contrasă vicus româna are denumiri precum Bacău, Bacova, Băcani, Băcel, Bâcu, Bic, Bica, Bicău, Bocicoiu, Bucea, Buceava, Bucești, Bucov, Bucu, Bucura, București, Bucuru, Buicani, Ocea, Ucea, Ucuriș, Văcăști, Văculești, Veaca, Viacu, Vica, Vicovu, Vucova, Vucșor etc. De la forma contrasă vesĭ provin: Asău, Asan
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Misica, Mișca, Moisei, Moișa, Moșia, Moșici, Moșna, Moșneni, Moșteni, Moșuni, Mușa, Mușata, Mușca, Oasele, Oaș, Osica, Osoi, Oșești, Uiasca, Uiești, Vasca, Vaslui, Vașcău, Văsoaia, Văsui, Veza, Visca, Visuia, Vișani, Vișeu, Vișina, Vișinari, Vișoi etc. Din etimonul latin a rezultat în română a (se) bucura, iar din cel tracic a (se) veseli. Hunii și ungurii, denumiri supraetnice Istoria constituirii limbilor în spațiul est european ne obligă să ținem seama de evoluția etnolingvistică traci > maghiari, în contextul comun al devenirilor traci > români, traci
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin numele său, precum și de virtuțile și calitățile lui antice” (p. 227 urm.). 2. Limba română a apărut direct și nestrămutat din latină, ca și italiana. Ambele popoare, român și italian, sunt vlohi, vlahi, romani. Aceste identități justifică aprecierea că româna are lexic atât latin cât și italian: „Limba ieste dovada că în graiul nostru până astăzi sânt cuvintele, unile letinești, iar altele italienești. Să miră un historic anume Cavație, dzicând: «De mirat lucru ieste că limba moldovénilorŭ și a munténilorŭ
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
stremutat și graiul” (p. 271). Explicând evoluțiile latinei către o altă limbă, Costin zice: „care acéstea în limba letinească, adică râmlenească, acum nu încape, ce cură fără acéstea în măsurile sale” (p. 248). Se poate deduce de aici că și româna a avut o epocă scurtă, înaintea descălecatului, când a fost „italiană”, adică „a curs în măsurile sale”, cum este în firea lucrurilor: „Dar oare romanii de azi (= italienii) sânt aceiași ca cei din veacurile trecute? Sau macedonenii sau atenienii sau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Opuși latiniștilor, cei care susțin filiera italiană a limbii române citează cuvinte precum șchiop și cerc, care există în italiană (scipio, cerco), de unde ar fi fost luate, ele „fiind total necunoscute limbii latine”. Tot adepții filierei italiene arată latiniștilor că româna are din italiană verbul auxiliar: am, ai, are și articolele numelor, la care Cantemir dă, în numele latiniștilor, replica cuvenită: „Moldovenii se folosesc într adevăr de verbe auxiliare, dar acestea nu sânt italiene, ci proprii ale lor. Tot așa, dacă este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lucrătoare, cărora li se atribuie romanizarea Daciei, și 2) faptul că limba română este, grosso modo, atât latină stricată cât și dacă stricată. Și fiindcă istoricii poloni considerau că slava, respectiv polona, are același substrat sarmatic (= scitic, tracic, dacic) cu româna, Cantemir îl acuză pe Sarnicki că „a dorit ca românii să fie de neamul său, adică de-o limbă cu dacii cei vechi, prea cutezant stricând tradițiunile vechilor autori, pe care le întoarce după gustul său” (HVR, p. 211). „Din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să infirme teoria devenirii limbii române prin filieră italiană. A începe nu provine, cum susțin unii, din italiană, care deține cuvântul „barbar” comincio, ci din latină, care are pe incipio, formă alterată doar fonetic târziu, la momentul transformării latinei în română. Suntem aici în prezența unei erori etimologice preluate de Cantemir din epocă. Istoricii italieni susțin și în prezent pentru cominciare „a începe” forma latină reconstituită *cominitiare, pe care o justifică prin it. iniziare „a începe, a introduce” (DEI), iar francezii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]