12,281 matches
-
despre sublim, Franz von Baader, teoretician, în sens etimologic, al etapei romantice, întemeindu-se pe facultatea pneumatică a "simțului lăuntric"/"simțului universal" asocia indestructibil calitatea de poet/artist cu predispoziția vizionară. Exacerbînd, în manieră dualistă, complementaritatea firească minte/ inimă, tendința romantică a culturii, constant distribuită în spațiu și timp pretinde o fertilă depășire a materiei constrîngătoare, iar unul dintre instrumentele preferate îl constituie tocmai viziunea poetică. Prin captarea sinergică a potențelor creatoare ale Logosului, dar și prin exhibarea, generatoare de catharsis
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
unde-a ta cîntare cu ei nu însoțești;/ Încă trăind, tu viața o petreceai mai multă/ Sorbind în armonia a cetelor cerești,/ Unde, ostaș, d-aicea acol-ai și grăbit". Fragmentul selectat conține două motive cu o frecvență semnificativă în lirica romantică: 1. motivul neînțelegerii și/ sau ingratitudinii contemporanilor/filistinilor față de poet; 2. motivul apartenenței poetului la patria celestă. Primul motiv confirmă structura dualistă, contradictorie a insului romantic, oscilînd perpetuu între a fi solitar și a fi solidar. Evocîndu-l pe Cîrlova, Heliade
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
acol-ai și grăbit". Fragmentul selectat conține două motive cu o frecvență semnificativă în lirica romantică: 1. motivul neînțelegerii și/ sau ingratitudinii contemporanilor/filistinilor față de poet; 2. motivul apartenenței poetului la patria celestă. Primul motiv confirmă structura dualistă, contradictorie a insului romantic, oscilînd perpetuu între a fi solitar și a fi solidar. Evocîndu-l pe Cîrlova, Heliade scrie, de fapt, despre sine, anticipînd profetic, în 1831, și propriul destin, de ființă condamnată la exil, în circumstanțele unei lumi ieșite din țîțîni, a cărei
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
studiu despre modernitatea poetică românească: "Stimulați de ideile cărții, mărturisește Simuț, ne cufundăm într-o fertilă reverie intelectuală, cu întrebări pentru noi înșine. Sunt reductibile, în ultimă instanță, mutațiile operate de Eminescu, Ion Barbu și Nichita Stănescu la diferențele dintre romantic, modern și postmodern? Nu ar putea fi detaliate și în cazul lui Arghezi, mai devreme decât la Nichita Stănescu, o poezie a rupturii și o nostalgie a totalității? Sau poate că revoluția lui poetică, dacă e o revoluție, este sintetizabilă
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
de una sau mai multe săptămîni, nu intră în contact cu nimeni altcineva (decît dacă țin morțiș să viziteze cluburile vecine). în club ai orice: cazare, mîncare, plajă, bar, fast-food, minimarket, piscină, jocuri, discotecă, teren de tenis, alei pentru plimbări romantice, scenă de spectacole. Pe aceasta din urmă, seara, pe la opt, sunt suiți mai întîi copiii, sub grija unor tinere care-i antrenează în jocuri, lăsîndu-i pe părinți să savureze liniștiți un pahar de ceva pe marginea piscinei. Apoi, tot aici
Turcia pe care n-ați văzut-o by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Imaginative/15401_a_16726]
-
Adolescența mea s-a dezvoltat sub zodia împlinirii visului transilvan. De atunci drumul meu ascuns în viitor s-a prefigurat. România Mare s-a zidit și viitorul strălucea pentru adolescența mea, pentru tinerețea mea. Năzuirile mă îndreptau spre căi atrăgătoare, romantice, care duceau la împlinirea mea pe un tărîm, care îmi rămînea necunoscut, dar tulburător. Creșteau muguri noi în copacul desăvîrșirii mele. Mă adăpam la literatura vremii cu nesaț, descopeream bucuria de a mă cultiva. Îndeletnicirea mea era lectura și bineînțeles
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
dezvoltată, însă, cu fervoare, la limita abstracțiunii") sau contextul tipologic în care se situează poezia lui Nichita Danilov ("Tradiția de la care se poate revendica este, în chipul cel mai evident, a unui anume expresionism ce mai păstrează ceva din scenografia romantică, trecut prin angoasele imageriei de coșmar suprarealist, cu dislocările și recombinările-i insolite, dar conservînd un număr de repere mitice constante, cu precădere din teritoriul simbolic biblic"). Observații la fel de pătrunzătoare, demne de reținut, despre întreaga generație ca și despre cîteva
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
profundă a poeziei. Acest mare sceptic, marcat de sentimentul precarității tuturor lucrurilor, este un revoltat, care înfruntă cu vehemență lumea, "sfidîn- d-o și cu un fel de eleganță de dandy deprins cu plăcerile estetizante practicate de descendenții "decadenți" ai romanticilor, cu sensibilitatea lor crepusculară, de "fin de siècle"". De exemplu, criticul reține la un moment dat această interogație a poetului, situabilă dincolo de limitele suprarealismului: "Utilitate, frumos, bun, valoros, la ce pot servi?". Interogația aceasta amintește de apelurile lui Cristian Popescu
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
Alexandru Dohi Vedeam tuturor de mâncare grație afară ningea amenințător și romantic era o perfectă transpunere a lui mahler pentru surzi era una din acele nopți rotunjite de insomnie cu fum de țigară și vin și visare în fața hărților pătate cu ceai verde prin febre gălăgioase rătăceam agățat de gânduri abrupte dorințe
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
la care pod din cele multe, apare, umbră, ce ne scapă. O, tânărul venit din rece Albion, precum Bălcescu dintr-un Principat, bolnavi setoși de soarele curat, ce intră în chilie, cu sacrele-i puteri, și vindecă, puțin câte puțin, romantica ftizie, spleen și chin. Valahul e în cimitirul capucin, printre săracii sudului, celalt, aici, ca-ntr-un salon aristocrat, în aer liber, în aerul eternei primăveri. Lui Keats îi stă fidel Severn și-n moarte ca-n viață, tot alături
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
putea ghici la lumina unui scăpărat de brichetă masca unui surâs bovaric Poate doar căzuse în ea însăși (de frica tăcerii) acolo pe terasă și-acum domnișora poetă trăgea cu coada ochilor la ploaia albă ce răpăia ca o mitralieră romantică vizavi peste pădurea de brazi în urmă cu douăzeci de ani 1984 prietenilor mei Când treceam pe strada cu lumină tăcută și îți povesteam în șoaptă despre eul meu din timpuri interbelice ba chiar imperiale tu priveai cu teamă jur
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
Adrian Alui Gheorghe nu-i cîntă chiar pe ,acești îngeri pervertiți și seduși de fecioare ori contaminați de uman". Deși nu e neglijabilă, paradigma lor apare într-o altă variantă: ,Simbolul îngerului căzut vine la el din mai îndepărtata omologie romantică. El apare aici ca o ultimă ipostază a emfaticei candori a poetului, ca o ultimă degenerescență a inocenței". Oarecum excentrică - ce zic: excentrică de-a binelea! - e ascendența altui poet: ,Nicolae Coande e un homerid nu atît pentru că profită de
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
Tudorel Urian Destinul lui Ion Hadârcă este emblematic pentru soarta multor intelectuali din Europa de Est. La fel ca Vaclav Havel, Adam Michnik, Nicolae Manolescu sau Mircea Dinescu, poetul basarabean s-a implicat activ în viața politică, în anii romantici și frenetici ai începutului demantelării regimului comunist, la sfârșitul deceniului nouă. A participat la marile adunări populare, s-a îmbătat de spirit civic, a trăit din plin bucuria naivă a podurilor de flori și a prosoapelor din satele moldovene, pentru
Tranziția dincolo de Prut by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11088_a_12413]
-
-l pe ,junele Titulescu": idolii săi mărturisiți sunt vânători plini de sălbăticie: de iepurași și căprioare maestrul local, Năstase, de anticomuniști asasinați cu sânge rece prin Africa și America de Sud, desperado-ul Che Guevara. Culmea e că viciosul argentinian - a cărui fotografie romantică din perioada cubană nu seamănă deloc cu aceea de după capturare, când întreg primitivismul i se citește pe chip - era mare iubitor nu doar de comunism, ci și de ceasuri Rolex! Sună al naibii de cunoscut în sânul social-democrației bolșevici internaționale, nu-i
Iarna înrăirii noastre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11087_a_12412]
-
Ana-Stanca Tabarasi ,Să desenezi un spiriduș cu pălăria care-l face invizibil" În luna noiembrie s-au împlinit 150 de ani de la moartea lui Sřren Kierkegaard (n. 1813, m.1855 la Copenhaga), criticul lui Hegel și al romanticilor germani, cel care a dăruit filosofiei moderne concepte-cheie imposibil de ocolit. Prilej de a rememora marea sa forță în a transcende granițele filosofiei, teologiei, psihologiei, criticii literare, literaturii? și de a prezenta cititorilor români un fragment dintr-o scriere de
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
ca și cum ai vrea ,să desenezi un spiriduș cu pălăria care îl face invizibil". Dificultățile au fost însă în parte înlăturate prin personificarea ironiei ca punct de vedere al lui Socrate și folosirea lui Socrate ca etalon pentru judecarea ironiștilor moderni: romanticii. Acestora, Kierkegaard le reproșează distanțarea de lume prin ironie, indiferența față de normele morale și sociale și închiderea în sine, o formă de libertate negativă, abstractă. Consideră însă că ironia e calea spre adevăr când reprezintă o clipă în viața omului
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
aranja" autorii, anticipează neînțelegerile lui Kierkegaard cu Ludvig Heiberg (1791-1860), arbitrul gustului literar al epocii. Descrierea rolului ironiei în legăturile de dragoste duce cu gândul la Jurnalul seducătorului din Sau-sau (1843), unde seducătorul Johannes trăiește, la fel ca ironiștii romantici, într-o permanentă reflecție a reflecției, analizându-și, cu distanțare calmă, sentimentele. Pasajul ar putea fi considerat și un semn al despărțirii lui Kierkegaard de Regine Olsen, care avea să aibă loc în octombrie 1841. Dintre scriitori se remarcă simpatia
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
veghează mareșalul I. Antonescu cu titlul de conducător al Statului 11". Chiar dacă autorul sau avusese legături cu Mișcarea Legionara 12, stilul manualului era tributar istoriei critice. Iată, spre exemplu, felul în care era tratat Vlad Țepeș, unul dintre simbolurile naționalismului romantic: "Unii scriitori, între câri și mare nostru poet Eminescu, au văzut în figură lui Vlad Țepeș un făcător de dreptate, un domn care a fost crud numai pentru a stârpi hoția și nedreptatea din țară. În realitate însă el a
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
at the Department of Political Science from the Faculty of Political Science, Philosophy and Communication Sciences, Western University Timișoara. He is the author of several scientific articles published în Romanian political science journals. He also published the book Geneză leninismului romantic. O perspectivă teoretică asupra orientării internaționale a comunismului românesc, 1948-1989 (Editură Institutul European, Iași, 2013). His areas of interest are theory of internațional relations, political ideologies, political history and theories of totalitarianism. Mădălina Virginia ANTONESCUholds a Ph. D. în European
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
desigur, de faptul că ,noutatea" absolută în creație n-ar putea fi decît o himeră, și una nu tocmai inofensivă, deoarece riscă o capotare în artificiu, drept care nu ezită a recicla cîteva ,poze" omologate. Una din ele e o ,poză" romantică. Chiar dacă e, cu mai mult ori mai puțină discreție, un căutător al surprizei, poetul se dovedește, în fond, nu altcineva decît tradiționalul visător solitar, cu regim nocturn, încîlcit în firele inextricabile ale cunoașterii de sine: ,O casă pustie iarna,/ o
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
acest lucru în mod surprinzător, și în pofida tuturor aparențelor, deși nici poziția excentrică a locului și nici contextul general nu constituiau, la data inițierii Salonului internațional de gravură mică, premise încurajatoare. Tenacitatea, abilitățile manageriale și un anumit tip de reverie romantică, pe care le ilustrează foarte bine Mircea Bochiș, alături de curajul investiției, romantic și el, și de încrederea instinctivă în trăinicia formelor culturale, cu care Victor Florean a alimentat construcția proiectului, au reușit să înfrîngă adversitățile și să propună nu doar
Muzeul Florean în 2005 (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11193_a_12518]
-
excentrică a locului și nici contextul general nu constituiau, la data inițierii Salonului internațional de gravură mică, premise încurajatoare. Tenacitatea, abilitățile manageriale și un anumit tip de reverie romantică, pe care le ilustrează foarte bine Mircea Bochiș, alături de curajul investiției, romantic și el, și de încrederea instinctivă în trăinicia formelor culturale, cu care Victor Florean a alimentat construcția proiectului, au reușit să înfrîngă adversitățile și să propună nu doar o acțiune culturală, ci și un mic model, poate utopic la rîndul
Muzeul Florean în 2005 (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11193_a_12518]
-
și aventurile cărnii, care a suferit de plictiseală victoriană și de dezgust de sine, probleme specific burgheze diagnosticate de Sigmund Freud, analizate de Karl Marx și devenite atotprezente în presa populară sub diferite nume : alienare și anomie, între acestea. Geniul romantic consacrat ieșise din scenă anterior, la începutul secolului al XIX-lea, o dată cu John Keats, lăsând în urmă un nor de frumusețe lirică, o fetișizare a inocenței, viselor și viziunilor, precum și o îndoială radicală în ceea ce privește rațiunea. Baudelaire a sorbit toate aceste
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
doar în picturile vizionare sau în scrierile realizate sub efectul opiumului. Cu toate acestea, Baudelaire a rămas pesimist și a ales, pentru a da un singur exemplu, să se alieze cu Edgar Allan Poe, poetul cel mai reacționar și pervers romantic al Americii, țara cea mai științific optimistă și progresistă din lume. Pentru Baudelaire și Poe, natura geniului a devenit aceea de a sta în centrul misterului profund al pădurii de semne și simboluri care ascundeau Realitatea, și chiar să producă
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
se înrobește convenției de îndată ce trece în imaginarea situațiilor, în compoziția stărilor sufletești: "Spirit clasic, el este un adept al convenției ce nu imaginează subiecte, ci le rescrie. Clasicul repetă în chip original, dacă se poate spune așa, supunîndu-se canoanelor, în vreme ce romanticul, măcar în principiu, eliberează fantezia și descătușează creația. Alecsandri receptează însă modelele romantice la suprafață și într-un mod canonic, specific culturii sale clasice. De aici provine impresia de artificialitate în aproape tot ce ține în opera sa de ficțiune
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]