3,312 matches
-
o expresie paralelă, fecunditatea umană și cea animală. 4. Figurează preotese. Cu toate că, la o mare parte din statuete, animația este nulă, statueta de la Sireuil sau una din statuetele de la Gagarino au brațele ridicate în sus în față, ca într-o rugă; aceleași poziții par să aibă unele reprezentări magdaleniene, precum cele gravate pe o baghetă de la Isturitz sau placheta numită „Femeia renului” de la Laugerie Basse. Amintim și vestita femeie de la Laussel, care, prin modalitatea de a ține în mână un obiect
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
altfel, universul liricii lui S. rămâne întinderea vastă, mărginită de „munții cu fruntea-n nouri”, „zugrăviți pe zare”, ritmată de „dealuri roșii”, pe care „podgoriile ard”, „câmpul simplu pe care-l ar cu boii”, „câmpul plin de mure și de rugi”, muzicalizat „de sprinten țârâit de greieri mulți”, săgetat de „iepuri ce-ți arată cum să fugi”. Acest univers include „lanuri verzi”, „livezi cu roade mari”, „lunca unde-au ieșit cirezi” , „crânguri negre”, măguri, pâraie zglobii, holde, ale căror spice sunt
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
era programată minuțios. Fiecare mănăstire era o unitate de sine stătătoare, adică „o garnizoană a soldaților lui Hristos”. Ea se întreținea și trăia singură, fără nici un contact exterior. Ziua era împărțită în perioade care stabileau riguros orele de închinăciune, de rugă, de muncă, de somn etc. Regulile de sărăcie, de castitate și de ascultare erau inviolabile și orice încălcare a lor exclusă, atrăgând pedepse cumplite. Regimul de hrană era, de asemenea, minuțios reglementat. Călugării benedictini mâncau zarzavaturi, fructe, ulei, unt și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
goetheană, poemele lui V. sunt ocazionale, inspirate de locuri și evenimente precise: satul natal, părinții, frații și surorile, prietenii, întâmplări biografice, iubiri, visuri, speranțe, gânduri, revelații, uneori datate exact, mai ales în sărbătorile creștine sau în orele de veghe și rugă ale nopții. Poetul își află matricea în anii copilăriei, lirica lui este un elogiu continuu al universului natal, imaginat rotund, ca întreaga țară, ca soarele și pâinea, un dialog tăinuit și inițiatic cu natura în curgerea ei ciclică, „de la strămoși
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
bradului de Crăciun și realizează o largă simbolistică a cailor - considerându-se, grav-ludic, „ultimul Pan” - ori excelează în câteva ritmuri de „folclor savant” pe tema iubirii (Tot aștept). Trecut printr-o experiență extremă, supraviețuind mulți ani exclusiv în meditație solitară, rugă și speranță, el a îmbogățit literatura română cu două locuri poetice originale: podul și grădina. Oarecum similar mansardei lui Mircea Eliade, podul devine un spațiu vital impus, închis și întunecat în plină zi, în care „timpul s-a oprit”. În
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
și grădina. Oarecum similar mansardei lui Mircea Eliade, podul devine un spațiu vital impus, închis și întunecat în plină zi, în care „timpul s-a oprit”. În schimb, grădina este locul sfânt unde noaptea tăinuiește libertatea, singurătatea omului, altar de rugă și pridvor al cerului. Binecuvântând anii de recluziune, V. se simte înălțat în eternitatea clipei, trăiește esențial și semnificativ, deși damnat la uitare. Cu volumul Călătorie de taină scriitorul recuperează alt tărâm care îi fusese interzis de timpul istoric: iubirea
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
București, 1915; O dragoste din ochi, București, 1915; Regina noastră Maria, București, 1919; Americana îndrăgostită, București, 1920; Cuceritorul de inimi, București, 1921; Vândută de propria-i mamă, București, 1922; Ce pățește omul bun, București, 1922; Sărutul de binefacere, București, [1922]; Ruga unei mame, București, 1923; Amice, ești un prost!, București, 1923; Din viața speluncelor, București, 1923; Înconjurul lumii fără voie, Ploiești, 1927; Eroii lui Mihai Viteazul, București, 1932. Repere bibliografice: V.A. Urechia, „Versuri”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIII
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
motivelor populare se impun în Cântece din fluier (1960), prima carte personală din exil, unde se instituie un dialog al singurătății pe plaiul veșnic invocat, înfrățit cu celestul („Revarsă-ți harul tău pe plaiuri,/ Pe coama munților, pe ape./ Aprinse rugi din mii de naiuri/ Mireasma inimii-n năstrape//[...]// Întâiul cântec, Doamne, iată-l.../ Ning flori de rai și clopoței./ Tu-mi cânți în fluier: Unul, Tatăl.../ Tot cerul cântă-n anii mei”). Se remarcă predilecția autorului pentru cântec. Plecând de la
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
cândva, în alt anotimp, în preajma femeii iubite și cu dorul secătuitor după copii. Toiagul marchează drumul știut al întoarcerii, al coborârii din veac, iar baciul care „culege steaua” - intrarea în atemporal, descifrând sensurile unei viețuiri ritualice. Poetul născocește doine și rugi, căci despărțit de orice putință a comunicării obișnuite, el își apropie înaltul, într-o continuă veghe, dar și cu o stranie regăsire de sine sub „cer albastru de baladă/ Și cuvântul lui Hristos...”. În viziunea lui P., prezentă și în
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
asumată față de un trecut răvășit de o istorie bolnavă: „Mă cheamă, mamă, glas din pământ,/ Mă cheamă mormintele, fagii;/ Mă dor anii pribegi, m-apleacă desagii./ Aș vrea să mă-ntorc cu iuțeală de vânt”. Întregul poem, conceput ca o rugă într-o biserică a Bucovinei dintotdeauna, se încheie aproape apoteotic, dincolo de discursivitatea în care alunecă pe alocuri glasul liric: „Și curând vor vedea vânzătorii de Ialte,/ Caiafa cu vițelul de aur și comisarul ateu,/ Cum se ridică din morți neamul
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
explicația unor termeni precum: „Internet, Internel, Interneți, Internetat” ș.a., ce devin, nu întâmplător, „fondul principal de cuvinte” al textului. În alt registru se înscrie Carte de rugăciunițe (2000; Premiul Filialei Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor), o culegere adresată tot copiilor, cuprinzând rugi (Tatălui, Maicii, Îngerului), dar și poeme precum Ruga părintească către ai săi, Cum mă închin, Titanic ș.a. Expresia sentimentelor candide în dialogul cu divinitatea se oglindește într-o scriere naivă, de aparentă sorginte folclorică. Romanul parodic Cărțile cu Alfonz. Dintre
RAŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289145_a_290474]
-
direct, în absența unei expresii poetice suficient cristalizate: „Zidarul de poeme, prin apele destinului/ Trece cu fruntea umbrită de minuni” (Destinul meșterului de poeme). În câteva poeme transpar vagi note argheziene: „În sânge, oricând e freamătul vremii,/ În mine e rugă de seară, tăinuitele denii” (Neîmplinire). Versurile din Echinocțiu liric (1969), volum publicat la un interval de douăzeci și cinci de ani față de cel de-al treilea (Moine, 1944), pun în lumină o maturizare a expresiei poetice, într-o transcriere sugestivă a tablourilor
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
streinilor ce au derăpănat-o, apărută în 1825, la Buda, fără semnătură (ceea ce a dat naștere la controverse privind paternitatea ei), este o elegie exprimând durerea și mânia țării în haosul provocat de Eterie. Prin alegorie și prin tonul liric (de rugă și blestem), Plângerea și tânguirea Valahiei... precedă Cântarea României. Reprodusă de Aron Pumnul în Lepturariu rumânesc..., a fost cunoscută de Mihai Eminescu, în Epigonii M. fiind evocat ca un „glas de durere”. Sub influența unor lecturi din Gray, Young, Joseph
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
în numele cauzei naționale și este reprodus discursul ținut de Octavian Goga cu acest prilej. Colaborează scriitori din gruparea revistei „Gândirea” sau simpatizanți ai acesteia și alți autori cu orientare tradiționalistă. Semnează proză Gib I. Mihăescu, Dragoș Protopopescu, versuri - Nichifor Crainic (Rugă de toamnă), Ion Sân-Giorgiu, I. U. Soricu, Radu Gyr (Temniță cu doină), Ana Niculescu-Codreanu, iar articole - Toma Vlădescu (Poezia lui Nichifor Crainic), N. Crevedia, Alex. Topliceanu, A. C. Cuza, Mihail Polihroniade (Omagiu lui Nichifor Crainic), E. C. Decusară, Dan Botta. C.A
NAŢIUNEA POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288362_a_289691]
-
fecioarei se încarcă de semnificații mai adânci, purtând nostalgia unei purități inaccesibile și aproape inumane: frumosul absolut („Pe când deasupra aplecată, / În semn de veșnică iertare, / Va coborî înseninată / Privirea albelor fecioare”). Domină, fascinant, albul lilial (și fantomatic), gestul hieratizat al rugii, într-o idealizare ce nu e străină de influențe prerafaelite și de surse mistice. Refrenele ritmează plângerea țintei aflate prea sus, prea departe și omeneasca zbatere între neprihană și păcat: „Ah! floarea dorului ce moare”; „Vai, blândul, tristul prinț vestit
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
la definirea unor sensuri pentru care exemplaritatea canonizată propusă drept model era numai un îndepărtat punct de plecare. Tot din Panegiricul... lui Eftimie al Târnovei (mai precis din Rugăciunea latină a lui Constantin și a lui Licinius) și probabil din ruga înălțată de Ezechia la împresurarea Ierusalimului de către asirieni, s-a inspirat cărturarul român în Rugăciune pentru ridicarea armelor: „Stăpâne, făcătoriul tuturor și Dumnezeul cel bun, noi sântem robii tăi și n-am iubit lucrul acesta. Că tu ești singur știutoriul
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
răstignite, amărăciunea unei despărțiri ce pare definitivă, ca în poemul liminar: „Iată,/ tinerețea mea zbuciumată!// Anii mei/ de trei ori în necazuri trăiți,/ dar în bucurii niciodată,/ odihnesc aici”. Cu acul pe săpun este o carte de poezie densă, mărturie, rugă, blestem și litanie, rod al unor ani de încercări inimaginabile. Versul se menține expresiv și în celelalte secțiuni ale volumului, cu precădere în cea numită Cadrilater, care înmănunchează un șir de poeme cu parfum oriental, indicibil: „Merg pe drum de
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
limita sfîșierea cuvintelor, cu care vrea să sperie moartea, păstrându-și vigoarea și tinerețea. Are conștiința destinului („tigrii albi”) și a artei sale, ca o pedeapsă pe altarul unui „poem sacrificial”, de unde nu există cale de întoarcere, și își întoarce ruga către Dumnezeu, „principiul principiilor”, știind că va fi primită în grădina unde bat zilnic la poartă poeme însângerate. În placheta Ecoul clipei (2003) este experimentat și laconismul poeziei haiku. Câteva cărți de versuri pentru copii vin să întregească profilul unei
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
obstacolele pe care le-a întâmpinat în inițiativa personală de a înființa un cor bisericesc: „Chiar am încercat să fac un cor la biserică, dar n-am reușit, n-am cu cine”. Sărbătoarea cea mai populară în sat este considerată Ruga satului care are loc de Sfântul Ilie, în data de 20 iulie, organizată în clădirea căminului cultural. Deși avea inițial o influență religioasă, ruga s-a transformat într-o sărbătoare mai mult laică, prilej de întâlnire a rudelor la masă
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
dar n-am reușit, n-am cu cine”. Sărbătoarea cea mai populară în sat este considerată Ruga satului care are loc de Sfântul Ilie, în data de 20 iulie, organizată în clădirea căminului cultural. Deși avea inițial o influență religioasă, ruga s-a transformat într-o sărbătoare mai mult laică, prilej de întâlnire a rudelor la masă, de distracție și relaxare prin muzica asigurată de mai multe formații: „Duminica, când se ține Ruga, se merge la biserică, seara la căminu’ cultural
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
masă, de distracție și relaxare prin muzica asigurată de mai multe formații: „Duminica, când se ține Ruga, se merge la biserică, seara la căminu’ cultural, la dans” (elev, 16 ani); „...destul de important. Noi ieșim cu prietenii, la hram ne face Rugă. Îi bine că te mai întâlnești cu oamenii, familii cu care ai trăit bine ște-ai înțeles bine - n.n.ț” (agricultor, 36 de ani). Sprijinul sătenilor față de această sărbătoare se manifestă în implicarea lor financiară: „Oamenii plătesc o sumă. Care-i
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
a asculta formațiile pentru care au plătit (suma de bani strânsă este numai pentru a asigura muzica de către un voluntar sau de către preot și, după cum am menționat, depinde de situația materială a familiei și de numărul de persoane participante la Rugă). Fiecare organizează o masă festivă în familie la care sunt invitate de regulă rudele și, eventual, vecinii cei mai apropiați. Sunt amintite duminicile (ca zile în care nu se lucrează), sărbătorile cu cruce roșie în calendar, Crăciunul (cu obiceiul colindului
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
cu exercițiile fizice, cu o alimentație echilibrată și cu metodele reflexologiei, pot să scadă considerabil rata deceselor cauzate de problemele cardiace. Reflexologia ajută un grup de prieteni din Caraibe Dragă doamnă Carter, Vă scriu câteva rânduri ca să vă spun că rugile mi-au fost ascultate când am primit cartea dumneavoastră de reflexologie. Am 65 de ani și aveam dureri peste tot. De când folosesc metoda reflexologiei, mă simt alt om, mulțumită dumneavoastră. Mi-am tratat și prietenii și le-am recomandat cartea
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
Bentoiu, pref. Petr Král, Paris, 2003 Poèmes primitifs, București, 2003.. Antologii: Poezia română după proletcultism, I-II, pref. Eugen Negrici, București, 2000. Traduceri: Wallace Stevens, Lumea ca meditație, București, 1970 (în colaborare cu Șt. Stoenescu); Dylan Marlais Thomas, Viziune și rugă, București, 1970 (în colaborare cu Șt. Stoenescu); Edward Lear, Rime fără noimă, București, 1973 (în colaborare cu Șt. Stoenescu); Theodore Roethke, Vorbe pentru vânt, București, 1973 (în colaborare cu Șt. Stoenescu); Serge Fauchereau, Introducere în poezia americană modernă, București, 1974
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
fost împușcați cu sutele în fiecare zi. De dincolo, din Rusia, fug în România toți acei care nu au o bucățică de pâine, toți acei care nu mai au o așchie de lemn, toți acei care nu se mai pot ruga lui Dumnezeu în biserici, toți acei care nu mai au adăpost, toți acei care s-au săturat de raiul bolșevic. Dacă legăturile diplomatice, între mai toate statele Europei și Rusia sunt rupte dacă totuși la conferința Păcii vorbesc reprezentanți de-
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]