4,629 matches
-
nu dormise În pat. Trecu În biroul fratelui ei. Ușa provocînd un curent de aer, fereastra se deschise brusc, toate hîrtiile puse pa masa de lucru zburară. Nu văzu plicul cu pecete de ceară și fragmentele unei foi de hîrtie rupte alunecînd sub masiva mobilă bretonă ce ocupa o bună parte din Încăpere. Involuntar, tocmai Îndepărtase cu o mișcare a piciorului o sticlă goală. O luă de pe jos oftînd, apoi atenția Îi fu atrasă de un sertar Întredeschis În care văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dădu ordin să se continuie operațiunea de degajare a trupurilor și recuperă niște foi marcate de umezeală care se părea că fuseseră aruncate acolo Împreună cu cele două victime. Deși cerneala era decolorată, iar scrisul aproape ilizibil, recunoscu pe dată marginile rupte, care dovedeau că era vorba de paginile lipsă din registrul personal al bătrînului Pérec. Cu veșmintele și părul turtite de suflul palelor, numeroși localnici veniseră să asiste la decolarea elicopterului care o lua pe Marie, tot inconștientă, ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Le Bihan? - Păi... Nimic. A dispărut, răspunse tînărul jandarm făcînd eforturi lăudabile de a pretinde că nu vede patul răvășit. Mașina ei a fost găsită În apropierea castelului. Plicul era pus la vedere pe scaunul șoferului. Gol. Pecetea de ceară ruptă În două arăta trei liniuțe verticale și paralele avînd deasupra un oval. O meduză. O formă vag omenească pe o plajă... Nisipuri mișcătoare... Meduze... Un telefon mobil Împrumutat... - Capcana de la Argoz era iarăși un mod de a te lua drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spus: de n-ar fi fost Yvonne Le Bihan, poate că aș fi murit acolo... El dădu din umeri. - Nu poți renunța nici o clipă să fii polițistă? Ea e cea care m-a eliberat a doua zi, aveam două coaste rupte. Bătrînul dormea după beție Într-un colț. Ea m-a dus la bătrînul Pérec s ămă Îngrijească și m-a pus să jur că n-am să vorbesc niciodată despre cele Întîmplate pe faleză. - În schimbul a ce? Al lingourilor? Maxilarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
purtătoare a informației genetice să aibă o topologie compactă - aceea de bandă a lui Moebius, de pildă, sau de toroidă. Copil fiind, nu putea suporta degradarea naturală a obiectelor, distrugerea, uzura lor. Astfel, păstră ani de zile cele două bucăți rupte ale unei rigle din plastic alb, reparându-le la nesfârșit, lipindu-le cu scotch. Îngroșată din cauza straturilor succesive de bandă adezivă, rigla nu mai era dreaptă, nici măcar linii nu putea trage cu ea, nu mai era bună la nimic; el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu departe de telefon. Nimic nu-l obliga să Îngrijească o infirmă, așa Îi spusese, și Bruno știa că murise fără resentimente. Scaunul cu rotile, făcut bucăți, fusese găsit lângă primele trepte ale scării. Christiane avea obrazul tumefiat și gâtul rupt. Bruno figura la rubrica „persoană de anunțat În caz de accident”; Christiane murise În drum spre spital. Complexul funerar era situat aproape de Noyon, pe drumul spre Chauny, imediat după Babœuf. Doi angajați În salopete Îl așteptau Într-o baracă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și simt că mă ia cu amețeală. Cum de s-a putut întâmpla așa ceva ? Oare l-am văzut măcar ? L-am pus deoparte, cu intenția de a mă ocupa de el mai târziu ? Nu-mi amintesc. Nu-mi amintesc în ruptul capului. Ce mă fac acum ? În clipa în care încep să estimez consecințele, mă inundă un val de panică. Third Union Bank le-a împrumutat celor de la Glazerbrooks cincizeci de milioane de lire. Cererea de împrumut nefiind înregistrată, acest împrumut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și aproape îmi stă inima. În ușa bucătăriei se află un bărbat. E înalt, lat în umeri și foarte bronzat, și are ochi albaștri intenși. Are părul ondulat blond-castaniu, cu vârfuri decolorate. E îmbrăcat în jeanși vechi și un tricou rupt și are cele mai pline de pământ cizme pe care le-am văzut vreodată. Privirea îi zăbovește curioasă asupra celor zece codri de pâine ce zac printre firimituri, după care se mută la paharul meu de vin. — Bună, zice într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e mai bine. Și, fiindcă din păcate eu n-am să-ți pot răspunde la eventualele întrebări, o va face Nathaniel ! Face un semn spre ușă. V-ați cunoscut, nu ? — A, zic în clipa în care intră îmbrăcat în blugi rupți și părul în dezordine. Ăă... da. Bună din nou. E un pic ciudat să-l văd în dimineața asta, după toate dramele de aseară. În momentul în care privirile ni se întâlnesc, colțul gurii i se ridică într-un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
viața de râpă... Serios acum, intervine iritat Arnold, întorcându-se spre ceilalți. A întrecut deja orice măsură. — Nu vreau decât să-mi răspunzi la întrebare ! urlu la el. Când mi-ai pus memo-ul ăla pe birou ? Fiindcă nu cred în ruptul capului că a fost acolo înainte de deadline. Firește că a fost acolo. Arnold se întoarce spre mine preț de o secundă, plictisit și cu aerul că face o concesie ca să potolească nebuna. Am venit cu el la tine în birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
are ochi albaștri superbi și, atunci cînd zîmbește, are o gropiță de te topești. Pe de altă parte, Jack Harper arată cam obosit și neîngrijit. Are cearcăne sub ochi și părul Îi stă În toate direcțiile. Și-are și blugii rupți ! Dar chiar și așa. Mă atrage ca un magnet. Oricît aș Încerca să mă concentrez asupra căruciorului pe care se află ceaiul, nu reușeșc deloc să-mi iau ochii de la el. E din cauza avionului, Îmi spun Întruna. E doar din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
trece brațul ăsta de apă cu luntrele mele, are să-mi dea ceva În schimb. M-am uitat la el. Ce să-i dau? Vânat de prisos n-aveam. Ierburile de leac le știau și ei. Blănurile noastre erau roase și rupte. Sulițe aveau și ei, iar arcul Runei... - Dă-ne un nume, Krog, zise Vindecătorul atunci. Pune-ne un nume! Să fim noi primii care primim nume de la toiagul Tatălui, de la fratele de sânge al lui Moru, de la cel ce duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
poveste așa cum trebuie dacă Învingem, după cum tot treaba ta e să lași o poveste ca să ne slujească și dacă om pierde. Că, parcă n-ar fi bine să se găsească după aia vreun prost cu capul spart și cu picioarele rupte care să spună că am fi dat bir cu fugiții, că ne-ar fi fost teamă, că ne-am fi supus lui Scept, sau mai știu eu ce. Oricum o ieși, Însă, totul e să vadă și alții lupta noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de ani n‑am să mi‑l pot Închipui pe Rakhmiel năpustindu‑se asupra cuiva. - Înseamnă că ți s‑a spălat creierul, a ripostat Ravelstein. Pentru el, nimic legat de acest domeniu nu era imposibil, dar eu nu reușeam În ruptul capului să‑l vizualizez pe Rakhmiel sărutând pe cineva. Nu‑l puteam vedea sărutând‑o nici măcar pe bătrâna lui mamă. Ar fi fost În stare mai curând să răcnească la ea fără milă, și pe urmă să se scuze: „E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vorbească direct cu mine. Bine, da, l‑am asigurat că mă simt bine acolo unde mă găsesc, adică În propriul meu pat, dar ca să‑i fac gustul soției mele am să accept să mă las examinat de medici. Însă În ruptul capului n‑am să accept să fiu transportat pe o brancardă. După ce‑am negociat prostește, am căzut de acord să călătoresc ca pasager În ambulanță. - S‑a făcut! a exclamat doctorul Andras. Dar acum avem nevoie urgentă de dumneavoastră aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu atenție! Sunt unul dintre puținii oameni care vă vrea binele. Se vede că n-ați mai fost niciodată osândit. Se vede că sunteți neajutorat. Aici, dacă nu știi să te porți, o sfârșești urât de tot. ARTUR: Nu! în ruptul capului, nu! GARDIANUL: Chiar despre asta e vorba. Pregătiți ceva pentru călău... ARTUR: Eu? Să-l plătesc pe călău? Niciodată! GARDIANUL: Veți regreta cumplit! ARTUR (Rânjind.): N-o să mai am timp. GARDIANUL: Ba da, o s-aveți. Nu prea mult, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vechi.) Și cu ăsta... (Un ceaun.) Na-o și pe asta... (O ramă veche.) Na! (Un târnăcop.) Dă în mine! Crapă-mi capul! Dă, mă, M-auzi? MACABEUS (Cu ultimele resurse, intră în joc; lovește ca o păpușă cu încheieturile rupte.) PARASCHIV: Așa, așa... Îi aruncă mereu, în față, obiecte peste care MACABEUS este obligat să calce și să se rostogolească; MACABEUS va fi târât prin toată încăperea și va fi umilit în toate felurile.) Asta e! Așa! Gata! Scoală-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce gură spurcată are... IOANA: Tata n-are gură spurcată... Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia sunt nebuni! (Își fac apariția în scenă Grubi și Bruno, ținându-l de umeri pe ȘEFUL GĂRII; CASIERUL și ȘEFUL GĂRII sunt rupți; zdrențuiți, plini de vânătăi și de sânge; ȘEFUL GĂRII geme, se vaietă, face pe martirul; cei doi îl depun pe ȘEFUL GĂRII pe bancă, încet, căutând să-l menajeze.) ȘEFUL GĂRII: Ah, ah, încet, dobitocilor! Nespălaților! Ah! IOANA: Tată! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să zguduie sufletul omenesc, să dărâme și să înalțe, să scoată apă din piatră seacă, să arunce în aer munții, să foreze tunele, să... Doamne! Rochia verde, merge cu pulovărul gri? Unde-s ciorapii? Uite-i, bine că nu-s rupți. Pantofii? E cam frig. Da, dar ghetele sunt așa de urâte. Acum la pieptănat. Și coșul ăsta de unde-a mai apărut? Fi-r-ar să fie! Eh, asta e. Repede, geanta, haina, cheile, banii. La revedere, doamna Garofița! La revedere, domnu Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de Carabas, Cenușăreasă care n-ar fi recunoscut în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că trăsura e un dovleac și rochia de bal o zdreanță, pierdu și puținul rămas de pe urma cățărătorului în cireș. Tacâmurile de alpaca se duseră odată cu ultima fată de gazdă, cu numeroasele ei verișoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce treabă aveam de făcut, nu era decât o treabă ca oricare alta, nici mai bună nici mai rea. După ce am isprăvit cu spânzurarea lui Hoess, a continuat Mengel, mi-am împachetat hainele să plec acasă. Geamantanul meu avea închizătoarea ruptă, așa că l-am legat cu o curea lungă de piele. De două ori într-o singură oră făceam exact aceeași treabă - o dată cu Hoess și o dată cu geamantanul. De ambele dăți am avut cam aceeași senzație. CAPITOLUL CINCI „ULTIMA MĂSURĂ ÎNTREAGĂ...“ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
gunoi unde a fost găsit în dimineața următoare de un gunoier pe nume Lazlo Szombathy. Szombathy chiar s-a spânzurat cu ștreangul acela - dar asta-i altă poveste. Cât despre povestea mea... Mi-am recăpătat cunoștința pe o canapea toată ruptă, într-o cameră umedă, supraîncălzită, cu pereții plini de drapele naziste mucegăite. Se mai afla acolo un cămin din mucava, după părerea magazinelor de duzină un mijloc de a-ți petrece un Crăciun fericit. În el erau butuci de mucava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mi-am recăpătat cunoștința în apartamentul lui Epstein. Jones ne-a luat pe Resi și pe mine în limuzina lui, m-a dus la un spital unde mi s-au făcut niște radiografii. Mi-au fixat cu bandaj trei coaste rupte. După aceea am fost dus în pivnița lui Jones și pus la pat. — De ce aici? am întrebat — Aici ești la adăpost, a răspuns Resi. — La adăpost de cine? m-am mirat eu. — De evrei, a zis ea. Fuehrer-ul negru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
coridor al cărui capăt opus era plin până sus cu saci de nisip. Fixată de saci era o țintă în formă de om. Ținta era caricatura unui evreu cu un trabuc în gură. Evreul stătea în picioare pe niște cruci rupte și niște mici femei goale. Într-o mână evreul ținea o pungă cu bani pe care scria „Tranzacții bancare internaționale“. În cealaltă mână ținea un steag rusesc. Din buzunarele costumului strigau cerșind îndurare mici tați, mame și copii, făcuți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
voia Lui. Goncea ridică din umeri. Îl privi iar pe acela. Sta acum pe prichiciul ferestrei. Picior peste picior, se juca cu lanțul gherdanului. Din când în când strângea între degete fălcile craniului acela mititel și ele trosneau ca vreascurile rupte. Nervos îi făcea semne maiorului să-i scoată pe cei doi din încăpere. Goncea se ridică, ajutat de Nisip. Apăsă pe un alt buton, undeva la colțul mesei. Sergentul Pungă apăru pe altă ușă. Goncea îi făcu semn să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]