23,741 matches
-
își nota ceva într-o agendă și fotografia fiecare coamă stâncoasă și, mai ales, zmeurișul întins de-a lungul drumului. Urmau apoi pâraiele, coborând agale, trasându-și setea armoniei pe pietrele noi, rostogolite din când în când, ca niște perle sălbatice, dornice de aventură. După acel traseu magic, s-au lovit de șosele cu o mulțime de gropi, unde circulația se desfășura pe un singur sens, semn că aveau loc lucrări de întreținere. În sfârșit, odată ajunși acolo, au îmbrăcat din
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
avea el o boală, o boală divină, așa o considera de când l-a citit pe freud; spunea, acest nebun, că toate femeile cu nume de floare, în special de violete, visează în fiecare noapte să fie violate de un corsar sălbatic, ars de soare, bătut de mare și învăluit în acel mister al singurătății. acum, îl măcina un gând, oare asta să fie revelație? violetele derivă, cumva, de la viol? se îmbrăcă prelung, întârziind fiecare mișcare în oglindă. se va întâlni cu
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
zise ea săltându-mi în podul palmelor testiculele chircite de durere. Ceilalți se apropiaseră și mai mult. Cu privirile încețoșate și gurile întredeschise, așteptau urmarea unui joc ce părea a le fi cunoscut dinainte. - Deci suntem bărbat!, zise ea rânjind sălbatic spre convivii ce se grupaseră roată în jurul scândurii de care fusesem legat. - Bateți-vă joc de mine și veți vedea voi! O palmă rece și grea mi-a curmat rostirea. Mă lovise tot ea, neașteptat de dur pentru ceea ce știam
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
gâtului!, mai zise ea îndreptându-și trupul. N-am zis nimic. Unul dintre bărbați îi întinse o pereche de mănuși chirurgicale. Și le trase cu dexteritate pe mâini, după care își ridică mâinile deasupra capului, asemenea unui Buddha păgân și sălbatic. - Nu ne răspunzi, puișor?!, continuă ea zeflemitor, apucând un bisturiu din tăvița nichelată pe care unul dintre convivi i-o puse cu promptitudine la îndemână. M-am zvârcolit înspăimântat. Bănuiam ce mă așteaptă. Nebuna putea să mă scopească, numai așa
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
mă scopească, numai așa ca să se distreze. - Stai liniștit. S-ar putea să-ți tai podoaba fără de voie și să mori ca un nechibzuit. Nu știi să te comporți civilizat?, mă ironiză ea, în vreme ce grupul hohoti îndelung. Lama bisturiului sticlea sălbatic în penumbra încăperii. Fiori de groază mă străbătură din creștet și până-n tălpi. Părea că o nebunie generală îi cuprinsese pe toți. Iar victima urma să fiu eu. - Opriți!, am strigat mai mult decât mi-aș fi putut închipui c-
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
de tine în fine închizi și taci îndelung lăsând sentimentul de a fi supraviețuitor să-ți toarcă molcom la picioare dar dincolo de geam auzi cum timpul iarăși își mână mustangii ce-aleargă răsfirând coame de flăcări în vânt și mușcă sălbatic cu dinții lianele albe-ale ploii te- apropii ca să vezi miracolul mai bine dar geamul este aburit sau poate numai ochii. Referință Bibliografică: DINCOLO / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28 mai 2017. Drepturi de Autor
DINCOLO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362828_a_364157]
-
se antrenează. Unii dintre ei fac parte din Loturile Naționale de Atletlism ale României. Lacul este împrejmuit cu treistie . Sălciile pletoase se lasă purtate de vânt ca valurile mării aducând o briză de răcoare. Pe oglinda lacului plutesc: leșițe, rațe sălbatice, numeroase broaște țestoase și diferite specii de pești. Pe lângă diversitatea de pomi, mai întâlnim și o livadă de meri, în jurul căreia sunt plantați: pruni, nuci , corcoduși și aluni. Pe aleile grădinii sunt montate bănci, pe care omul de rând își
GRĂDINA BOTANICĂ-IZVOR DE INSPIRAȚIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362808_a_364137]
-
în scânteile dorului de a fi, mișcă răspântiile răscrucile până când, cuminți, se alătură, niciodată nu se aliniază decât încercărilor, reinventând arealul de viață firească al acelei ființe. Câte domenii poate reinventa un om pentru ca văile prin care gândurile se perindă sălbatice să-și întâlnească sensurile profunde într-un punct aflat anume între piatra de lună strânsă în pumnul sufletului și piatra filosofală strânsă în pumnii spiritului. Și aici îl voi întreba pe Victor, clovnul din mine, când vor răsări dintre ramurile
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
Foarte greu. Psihologul: Cu frunzele ce ai avut? Afin: M-am jucat. Psihologul: Te-ai jucat cu focul? Afin: Nu ar fi fost prima dată. Psihologul: Tot la sălaș locuiești? Afin: Tot. Psihologul: Iarna nu ți-e teamă de animalele sălbatice? Afin: Le cunosc toate obiceiurile. Mai bine reușești să cunoști un animal decât un om. Oamenii sunt foarte schimbători. Sunt foarte puțini aceia care sunt ca o adiere caldă de primăvară. Majoritatea te ard sau îți îngheață sufletul. Psihologul: Ai
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
război mondial, în impresionante imagini: „Seceta a ucis orice boare de vânt. / Soarele s-a topit și a curs pe pământ. / A rămas cerul fierbinte și gol. / Ciuturile scot din fântână nămol. / Peste păduri tot mai des focuri, focuri, / Dansează sălbatice, satanice jocuri”. Strofele următoare sunt scene ale vânătorii, prin care se trece de la evocarea faptelor la reverberarea lor în străfundurile conștiinței copilului. Gradația evenimentelor și a trăirilor corespunzătoare este ascendentă, poetul punând accentul pe paralelismul stabilit între natură, pe care
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
săpa și l-am lua cu sânul, de-ar zbura în cer am lungi privirea și-am coborî-o cu ochii plânși, pentru că pe toate le făptuiește omul, numai ceea ce moartea devastează nu mai poate învia. Frumoasă ca un bujor sălbatic pe o câmpie cu cimbrișor, caldă și omenoasă ca o moșiereasă basarabeană bună, cu glas de liră sfințită cu umbra săruturilor nesărutate, ținute pentru când n-au să mai aibă gură, cântăreața de muzică populară, romanță, de estradă, Ana Barbu
ANA BARBU SUFLET LUPTAT DE CRUZIMILE BOLII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362984_a_364313]
-
pădure sperând că va găsi o colibă unde să te crească. Dar sărmana a fost devorată de lupi într-o noapte întunecoasă când alega cu tine în brațe, printre copaci, după un adăpost. Tocmai am auzit urletele fioroase ale fiarelor sălbatice și te-am zărit neputincios în fața lor cum îți adulmecau frăgezimea cărnii. O ură nebună m-a cuprins, căci era o luptă nedreaptă, și plin de furie am sfârtecat haita de lupi, hrănindu-mă cu sângele lor... Tânărul îl privește
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
în Norocul tău, dacă ai uitat toți prietenii pe care i-ai ajutat și care te vor ajuta în orice împrejurare. - Ia, stai! Știi că ai dreptate? A fost suficient să mă gândesc la râușorul meu și el a stins sălbaticele flăcări din încinsul cuptor. Norocel insistă: - Adu-ți aminte că cizmele tale sunt fermecate, ca și cămașa pe care o porți. Te apără de orice lovituri. - Iar tu, drăguțule, ai mantaua care te face nevăzut. - Ai uitat de caseta cu
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
și de vreo 8 m lățime a corpului principal, dar și cu o extindere laterală. În capătul ei se afla un parc cu statui din oțel ce reprezentau animale, un cerb, o căprioară, și un lac mic plin cu rațe sălbatice, o lebădă albă și mulți porumbei și pescăruși. Porumbeii erau blânzi, veneau lângă tine și-ți cugulegeau pâinea din mână. Când le aruncam mâncarea în apă era o întreagă nebunie, zbura toată păsărimea care mai de care să prindă ceva
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
Bucuria scrierii, a consemnării faptului divers, trecut prin filtrul personal, îi dă puterea să spună: „Sunt în pace cu mine / Aici, sub cupola de sticlă a menajeriei / În care tigri adulmecă carnea vie / Ca pe o floare matură de hibiscus sălbatic” (Cufărul cu nituri de aramă). Monologuri, dialoguri fictive cu o persoană, de bună seamă inexistentă, un fel de alter-ego care-i stârnește închipuirea. De fapt, tot scrisul pe hârtie rămâne: „Și tot ceea ce îți spuneam la micul dejun / Este poezia
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
de pe față și piept, rotunjimile, coapsele strunjite după tiparul unei zeițe a fertilității, urechile mici, dar puțin ascuțite și cu lobii lipiți, iar ochii... nu le fie de deochi! Am văzut nările lor fremătând de dorință, am simțit impulsul acela sălbatic ce nu poate fi oprit, i-am făcut să-mi promită mai mult decât puteau oferi. Ceaiul. Poate crede că era un chin, că mă simțeam cumva obligată să-l prepar în fiecare dimineață și să-l aud cum soarbe
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
iubire pasională. Cu frenezia specifică celor două vârste, cei doi se împreunară trupește, pendula lui Condurache bucurându-se să se afle în pragul peșterii misterioase care se deschidea din ce în ce mai mult pentru a fi cât mai amănunțit cercetată. Fata răvășită, mușcă sălbatic tot ce nimerea, fără pic de noimă. Profesorul o apucă de umeri și pătrunzând-o cu toată puterea sa, își începu explorarea tainicei peșteri, aflată pentru prima dată într-o asemenea cercetare a unui inițiat, printr-un du-te-vino continuu, lovind
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
nevăzută, noapte de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani în urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna întinsă într-o gară pustie; și un vânt sălbatic îmi biciuiește năprasnic tâmpla albită de așteptare... Vino, doamne, să vezi! Referință Bibliografică: Vino, Doamne, să vezi... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 898, Anul III, 16 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]
-
MEA ... Autor: Marius Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ce-aș face eu , pentru fetița mea ? În viața asta mult prea scurtă, Din lumea asta mult prea mare, Mă simt ca o sălbatică , străină vietate, Prieten doar cu sine , iubit de cei pe care Cu sufletul , cu mintea și cu brațul , Îi apar de-ntuneric , le-aștern pat moale’n noapte Și somnul li-l veghez cu-ncrâncenare. Că nici un râu să nu-i
PENTRU FETIȚA MEA ... de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363576_a_364905]
-
SĂRUT Autor: Marius Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Decât nor, Ce se topește pe cer, Mai bine floare ... Pe buzele tale, Sau sărutare. Decât țărm, Depărtat și pustiu, Mai bine mare, Sălbatică mare, Nestatornica mare... Decât om, Departe de tine, Mai bine sărut... Mai bine floare! Referință Bibliografica: SĂRUT / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marius Mircea Ganea
SARUT de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363580_a_364909]
-
să asculte și să se inspire, Din ce-și șoptesc statuile prin cimitire. Să-i fie sufletul și jar și scrum și moarte, Să moară și să-nvie iar. Si iar .... In fiecare carte. Albastru-adânc cum e oceanul în taifun, Sălbatic și fantastic și nebun. Poetul nici măcar n-ar trebui sa fie, Să zboare trecător pe cer, spre altă galaxie. Și să-i rămână-n urmă doar, Frumos, frumos, frumos. Și poezie. Referință Bibliografică: POESIA / Marius Mircea Ganea : Confluențe Literare, ISSN
POESIA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363588_a_364917]
-
să-i aducă și mieluți frumoși care să-i sporească turma. Ajuns acasă cu mioarele, le închise în saivan unde aveau umplută ieslea cu fânul cosit de pe loturile sale, sau de prin zonele necultivate, unde creștea într-o floră spontană sălbatică. Oile zbierau în țarc neobișnuite să fie închise într-un spațiu așa de mic. Se învățase să trăiască într-o turmă mare și libere, nu câteva ca acum. Moș Constantin dorea să dea o petrecere odată cu aducerea oilor acasă, mai
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
sol românesc. El a îmbogățit natură poeziei românești cu un peisaj nou și peisajul simbolismului cu un colț de natură indigena. El persiflează simbolismul. Peisajele minulesciene sunt baroce nu numai prin parcurile cu statui și nimfe, ci chiar în ipostazele sălbatice, cum ar fi tablourile marine. Ideea lumii că teatru, cu care el se joacă pe o scenă imaginara, face carieră în epoca barocului. În versurile lui se întrețes: nostalgicul, melancolia, enigmaticul, sentimental evadării, si, uneori, si poză cu declamatoriul. Romanțele
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
sănii, de-atâta dor, Eram sfioasă dar, mă credeai regină Păstrându-mă, ca sens al unui zbor... Simțeam că sunt un fulg care plutește în rai. Când umbra-ți m-atingea mă topeam ca zapada în soare Sângele alerga ca sălbaticii cai Puși la sanie în sărbătoare. Zurgălăii cântau dulce,..ceva răsuna : -O doină de iarnă înghețată, de tăcută nea-, În care sufletul, ușor, își revărsa Peste iarnă toată fericirea sa... Referință Bibliografică: PRINTRE FULGI DE ZAPADĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare
PRINTRE FULGI DE ZAPADĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362421_a_363750]
-
expresie, trecute prin diferite nivele până la o finalitate estetică se compun ludic într-un laser-bisturiu cotrobăind prin măruntaiele cangrenate ale societății contemporane. Strigoi lihniți de foame, adulmecând misterele Copoului, se nălucesc spre locuri în care trăsnetul soarbe sângele unui dor sălbatic de normalitate. Nu știu sincer, câte colțuri are inima lui M.B.B. - știu doar că e imensă, sub formă de stea de Crăciun agățată de cornul lunii pentru a alunga vârcolacii. Cățărător prin aer hialin spre cerul rapsodiilor albastre duhnind constelații
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]