6,936 matches
-
colcăiesc, De o viață hrănești neamul lor șerpăresc. Vor scăpa din strâmtoare să știi, într-o zi, Și cărarea ce-o calci toate-o vor împânzi. Călătorule, stai, până nu e târziu, Până sufletul tău nu devine pustiu, Până-n groapa săpată de tine te-afunzi. Călătorule, stai, până nu te scufunzi! Citește mai mult (Lui T.S.)Călătorule, stai, ți-s cărările scrum,Parcă drumu-i pornit fără tine la drum,Și tot praful din el peste ochi ți s-a pus,Urma
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
colcăiesc,De o viață hrănești neamul lor șerpăresc.Vor scăpa din strâmtoare să știi, într-o zi,Și cărarea ce-o calci toate-o vor împânzi.Călătorule, stai, până nu e târziu,Până sufletul tău nu devine pustiu,Până-n groapa săpată de tine te-afunzi.Călătorule, stai, până nu te scufunzi!... XVIII. COPACII CARE STRIGĂ LA CER, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017. Copacii care strigă la cer Copacii care strigă la cer au ramurile
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
aragaz și cîte și mai cîte...,, ,,...De tine nu se leaga nici un băiat, nu-ți zice nimeni nimic, nu mi-ai spus-o niciodată, chiar așa de intangibilă ești. Of! Șunt tare uricios, dar sămînță care încolțit în mine mă sapă cu toata opoziția mea. Dragă ... te rog trimite-mi ceva timbre, șunt fălit, ți-am mai spus-o...,, ...22,02,1989... ,,...E multă jale la noi în clasa pe doi i-a trecut în rezervă - din cauza abaterilor - de fapt ce
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
părăsiseră pe împărăteasă. Cârtița devenise călăuza lui prin galerii iar bursucul îl apăra de pericolele din adâncuri. Învăță să se ascundă de alte viețuitoare, să își folosească mâinile și picioarele pentru a se cățăra pe pereții peșterilor și a-și săpa singur galerii astfel că, în curând, nu fu vietate mai ageră și mai sprintenă decât el în toată împărăția. Împărăteasa nu-i ascunsese adevărul despre nașterea lui, așa că, chiar dacă uneori se apropia de palatul tatălui său sperând să îl vadă
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
ploaie frământă o instituție, se cerne pe urmă nisipul. Noroiul? Ce mai contează? Rădăcinile de păpădie au proprietăți vindecătoare. Dacă vindecă cancerul societății? Societatea e bolnavă? Vedeți voi. Eu asta caut an de an, caut rădăcina care să vindece cancerul. (Sapă pământul cu lopata după o rădăcină de păpădie.) Oamenii mi-au pus numele Păpădie. Și pentru voi tot Păpădie sunt. Am început să mă obișnuiesc cu acest nume. Îmi place. Simt că face parte din mine. Ridică rădăcina de păpădie
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
pescuit. Zis și făcut. Stabilesc cu necunoscuta ora de întâlnire, îmi iau scula de pescuit, o fixă din carbon de 8 metri lungime și găletușa cu râme de mare. Mă chinuisem vreo două ore să le găsesc prin zona Limanu, săpând în apa canalului navigabil al portului Mangalia. Ajung la Constanța și întreb la telefon unde este cazată. Mi-a spus un nume de hotel despre care nu mai auzisem. Am crezut că este prin Mamaia, așa că m-am dus direct
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
habar n-are cât o iubesc eu pe ea Dunele din mâna dreaptă, văile vor să le-astupe numai stânga, înțeleaptă, le vrea cu-ndrăzneală cupe unde vina s-o adape, cu a lacrimilor sare ca în ochii mei să sape, neîntrebata întrebare: de ce oare nemurirea ni se pare că ne-mbracă într-un anotimp ce firea nu-l admite, da’-l provoacă? de ce omul nu e om, roade să dea cu iubire nu știe să fie pom, să-nflorească în
ÎNTREBĂRI RETORICE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374823_a_376152]
-
interpret, din miile de tineri pe care promotoarea Folclorului românesc i-a susținut și promovat cu o generozitate unică.O lume cu inima ruptă.O lume fără Mărioara.O lume săracă și plânsă.O lume care deține un Tezaur.... XXVI. SĂPÂND LA RĂDĂCINA FRUMOSULUI. RECENZIE: ZANFIR ILIE - "GALAȚIUL ÎN SPAȚIUL CULTURAL NAȚIONAL" - ED. CONVORBIRI LITERARE, IAȘI, 2013 (CEZARINĂ ADAMESCU), de Cezarină Adamescu, publicat în Ediția nr. 1128 din 01 februarie 2014. SĂPÂND LA RĂDĂCINA FRUMOSULUI ZANFIR ILIE, Galațiul în spațiul cultural
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
și plânsă.O lume care deține un Tezaur.... XXVI. SĂPÂND LA RĂDĂCINA FRUMOSULUI. RECENZIE: ZANFIR ILIE - "GALAȚIUL ÎN SPAȚIUL CULTURAL NAȚIONAL" - ED. CONVORBIRI LITERARE, IAȘI, 2013 (CEZARINĂ ADAMESCU), de Cezarină Adamescu, publicat în Ediția nr. 1128 din 01 februarie 2014. SĂPÂND LA RĂDĂCINA FRUMOSULUI ZANFIR ILIE, Galațiul în spațiul cultural național, Editura Convorbiri literare, Iași, 2013 O sinteză asupra fenomenului cultural gălățean. O vedere panoramica, rezultat al unei documentari minuțioase și a unei sintetizări judicioase a materialului că și o structurare
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
un titlu edificator care vine să acopere un gol existent în această privință. O lucrare amplă, care-l situează pe autor în primele rânduri ale cercetării și istoriei literare contemporane, dar și al memorialisticii locale, cu alonja ... Citește mai mult SĂPÂND LA RĂDĂCINA FRUMOSULUIZANFIR ILIE, Galațiul în spațiul cultural național, Editura Convorbiri literare, Iași, 2013O sinteză asupra fenomenului cultural gălățean.O vedere panoramica, rezultat al unei documentari minuțioase și a unei sintetizări judicioase a materialului că și o structurare clară asupra
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
căsuței sale rotunde, cu multe ferestre în formă de cerc și cu acoperiș roșu, lung, de pe care își putea lua zborul ca un avion. Apoi furnicuțele roșcate se mutaseră în minunatul bloc cu sute de camere și zeci de lifturi, săpat în pământ într-o spirală perfectă, de la care porneau o mulțime de galerii întinse prin toată livada, iar fluturașii începuseră să își odihnească aripioarele în pavilioanele suspendate între tulpinile înalte de cicoare. Ce mai, orășelul lui Hărnicel se anima pe
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
suferea Viorel. Nu mai putea cânta nici măcar o notă fără să fie auzit de Limax, Helix și spionii lor. Nu mai avea nici căsuță, cu toate că furnicuța Ruța se oferise să îl primească în odaia ei mică din mușuroiul cel proaspăt săpat lângă un prun pitic. Era atât de amărât, încât, într-o seară, se hotărî să se ascundă departe, lângă mormanul de bălegar acoperit cu folie, să încerce măcar să vadă dacă nu uitase cumva să cânte. Se strecură pe lângă florile de
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
Hannah. Ce nume... Cu acest nume a rămas în minte! Se uita la semințele aflate în ulcică. La ce i-ar fi bune? Deodată îi veni o idee: să sădească acele semințe chiar lângă piatra de lângă drum, din fața casei sale. Săpă o groapă destul de adâncă, aduse pământul cel mai roditor, afânat, îl îngrășă și-l îl udă, apoi sădi acele semințe, cu nădejdea că vor răsări. Nici în zilele care urmară, nici în lunile următoare, semințele răsădite nu dădeau vreun semn
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
univers, gravitația, magnetismul, atracția universală, vânturile cosmice încărcate cu diferite sarcini electrice, dar și ce îi este specific lui ca entitate spațio-teporală ce s-a încadrat într-o anumită forță centrifuga susținută constat de forțele centripete. Omul însă, vine și sapă o mină mutând o cantitate de materie dintr-o poziție ințială, în altă poziție, fără a pune nimic în loc, că doar nu este el înzestrat cu o forță universală să inventeze altă materie spre compensarea forțelor ( doar în basmele și
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374879_a_376208]
-
și răsturnată plângea după apa risipită, care băltea, dizolvând găinațul consistent din jur. După un dulap cu geamuri sparte și polițe căzute, observă o ușă scundă, încuiată cu lacăt. Nu știa de ușa asta. Probabil că taică-său și Ghiță săpaseră un beci secret cu intrarea pe aici. Chestia asta îi stârni curiozitatea. Cine știe ce ascunseseră acolo răposatul hoțoman și cu cel de la pârnaie. Cheia, gândi Mărășteanu, trebuie să fie la hoașca bătrână. Las’ că o iau cu binșorul și trebuie să
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
la tâmpla serii, Șoapta-mi timidă tainic să te-alinte, Seve țâșnind din trupul primăverii Să umple golul dragostea fierbinte. Sunt prizoniera viselor, dorinței, Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte, Când setea-mi sting cu lacrima credinței Simt răni săpate-n lut de-al fricii dinte. De-ți pasă sau de nu, n-am încă știre. Misterios și-nvăluit în ceață, Arcaș destoinic, săgetând iubire, Avea-vom, oare, și noi drept la viață? CE-I VIAȚA NOASTRĂ FĂRĂ DE IUBIRE? Ce-i
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
povară nu este repetabilă, ca și clipa. Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști. Natura nu are nici o datorie față de noi. În junglă este mai mult disciplină decât ne închipuim noi. Legătura dintre iarbă și o stea este omul. Sapi grădina, apoi sapi mormântul. Nu poți urca mai sus decât muntele visat. Petalele cad fără zgomot, ca unele morți neobservate. Când zidurile plâng, omenirea este în pericol. Pe cât este de puțin cunoscută, istoria evreilor este cea mai comentată, adeseori fals
SCURT, CONCIS ȘI MULT PROFUND de BORIS MEHR în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374872_a_376201]
-
repetabilă, ca și clipa. Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști. Natura nu are nici o datorie față de noi. În junglă este mai mult disciplină decât ne închipuim noi. Legătura dintre iarbă și o stea este omul. Sapi grădina, apoi sapi mormântul. Nu poți urca mai sus decât muntele visat. Petalele cad fără zgomot, ca unele morți neobservate. Când zidurile plâng, omenirea este în pericol. Pe cât este de puțin cunoscută, istoria evreilor este cea mai comentată, adeseori fals. Am avut mitologie
SCURT, CONCIS ȘI MULT PROFUND de BORIS MEHR în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374872_a_376201]
-
sub vântul părăsit prea lesne de fiecare anotimp orgolios. Desculță, m-a întâmpinat, plângând, pădurea, iar pașii mei prin lacrimile ei s-au rătăcit, căci au plecat demult, cu zvon de aripi, acele călăuze care vara mi-au uimit. Scrisorile săpate-n trunchiurile nude păstrează amintirea amorului duios ce soarele-l purtase pădurii despletite în mângâierea blândă a vântului sfios. Când ziua își pierdu măsura, citind și ea povestea cu un final misterios, m-ajunse ruginita tânguire a ramurilor sfârtecate nemilos
DE TOAMNĂ... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374924_a_376253]
-
și privea cu lumină sperioasă, mirată, la odaia unde negurile se piteau prin colțuri și la două chipuri ce așteptau cu înfrigurare dezlegarea unui chin ce își făcea voia de prea multă vreme și amenința cu fiecare ceas trecut să sape o nouă groapă în temeteu. Din zorii celeilalte zile simțea nevasta că venise cu adevărat vremea să aducă pe pământ o nouă viață, dar ea se încăpățâna să se arate, întârzia mereu și femeile de lângă ea, cu privire îmblânzită de
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
clavecinului sângeriu. Cum să mai hrănesc neamurile, Ce se adunară la nunta Din cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantat Și unul câte unul Flămânzi și însetați, Smulgem spinii de sub unghia Cu care Sunt gata să sap în humusul gras. În măslini crește mirul Negru că sortul Ce se înfoaie peste pântecul femeii. Palmele Mariei din Magdala miros A cerneluri noi de tipar. SPINE M'avete acconciato Come fiore rubato al giardino Getsemani. E un vaso di
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
recunoști că este Din carne și sânge Și totuși, este mai albă Decât laptele adus de adierea sânului Femeii Voi nu puteți să o vedeți Dar el nu este orb Déjà a intrat în pupila ochiului Iată mormântul ei, parcă săpat în mine Steaua mea mormântul meu Bun. COPACII DIN GRĂDINĂ (Dialog cu Herbert) “Acolo unde am crescut nu erau mulți pomi fructiferi Acolo unde eram noi i-am smuls Împotriva dușmanilor i-am folosit” Din crengile trunchiului am ridicat stive
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
-nceput Implorând la cer - căința. Rădăcina deznădejdii Prinde viață atunci când omul Are sufletu-n primejdii Și păcate cu duimul. Vindecarea - stă în tine, Taina e-n mărturisire, Convertirea ta devine Drumul către mântuire. Când dușmanii cu-ndârjire Zid de vrajbă sapă-n tine, Tu fii bun, făr' de mâhnire Surpă soclul ce-l susține. Nu lăsa lăstarii urii Să-ți înăbușe ființa, Pune stavilă arsurii Ce-ar încinge suferința. Rugul flăcării divine Ține-l pururea aprins, Fii ca soarele ce ține
PRIMENIT PRIN RUGĂCIUNE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375049_a_376378]
-
PLOAIA Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ploaia mâzgălește cerul cu tristeți amețitoare Cum, în mine, adevărul răsucește-un dor de soare Porumbeii-și ascund pana în a frigului-ngrială Ochiul lor sapă capcana orelor de răfuială Inima... de gheață fuge, răstignită între coaste Frica tremură fâșneață în mânia cu-aripi vaste Și-mi doresc să ningi în mne sub căldura de-ntuneric Fremătând cu nori pricine de sărut lins și feeric Felinându-mi
PLOAIA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373867_a_375196]
-
Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Nu era nimic rotund și clar, se întrezărea doar o undă de lumină căzută pe fața oglinzii în care liniile aspre se estompau. Se săpa o fântâna adâncă și pură prin care iubirea urcă înaltul spre buzele setoase și moi. Totul capătă forme și se atinge conturul cu mere coapte sub lună până la sânii unei femei. Eram într-un snop de îmbrățișări în tandre dimineți
CU MERE COAPTE SUB LUNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374069_a_375398]