5,379 matches
-
Megieșu zise cu un glas gros, care în mintea lui cică ar fi fost o șoaptă: „O fi vreun vagabond, cum au mai fost și alții pe aici.” Noul venit nici nu se întoarse spre locul de unde se auzise vorba săteanului pe care toți îl cunoșteau de om gospodar, însă cu minte ceva mai puțină. Străinul aranjă cu grijă frunzele florii aceleia într-o ordine firească, apoi făcu un semn lui Murgoci ca și cum ar fi chemat chelnerul într-un mare restaurant
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
probleme, spărgea lemne, aducea apă, mătura prin curte ajuta la cosit și la prășit în țarină... Cu asta își agonisea blidul zilnic de mâncare și invariabil băutura. Bea vinul ca pe apă. Avea dinainte ca un fel de listă cu sătenii care au nevoie de ajutor în gospodărie și spre seară trecea pe la ei. Muncea din greu pe la oameni, dar se pare că pentru el asta era ceva obișnuit. Seara târziu ieșea din sat pe câmpul tivit de stele, stătea cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
rusești. Unul din avioanele rusești fusese doborât iar celălalt lăsându-se la nivelul copacilor a dispărut fugind peste dealul Fâstâcilor. Oamenii au alergat să vadă avionul doborât care parțial arsese. Pilotul era aproape carbonizat dar cizmele îi rămăseseră intacte. Un sătean din Cursești, Vasile Cristea, i-a tras cizmele mortului și le-a luat pentru sine. Imaginea aceasta m-a urmărit întreaga mea copilărie și parcă simt și acum un nod în gât când mă gândesc la acel nefericit de rus
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
rămas de pomină și așa i-a rămas numele în sat, Suta Kili. Mic, foarte puțintel la trup, uscat ca un țâr sărat, cu o vârstă nedefinită, pe care nici el nu o știa de fapt, era veșnicul comisionar al sătenilor pentru a cumpăra unele produse de la Pungești, în general petrol lampant sau sare. Prețul pentru cei șase kilometri dus și întors peste dealuri cu bidonul de gaz în cârcă îl costa pe comanditar în mod invariabil, un pachet de țigări
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la culoare te-ai născut tu. Acolo totul este mai alb decât în alte localități datorită calcarului din sol. Există și un sat "Albeni" unde și praful de pe ulițe e mai alb ca în alte sate. Un adevărat paradis pentru săteni. Numai struguri și vinuri de cea mai bună calitate. Când intram în gospodăria unui om, nu aveam voie să mă plâng de sete. Mai lesne eram servit cu o cană de vin rece, natural, plăcut mirositor decât cu un pahar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o mare cutie paralelipipedică sau, mai bine spus, cu lada în care își ținea jucăriile fiica uriașului și în care a fost ținut, ca o stranie curiozitate, Guliver. Un interior cu puțină lumină naturală din cauza ferestrelor prea mici, plin de săteni așezați pe scaune și bănci improvizate, în fața cărora se contura o foarte mare și impunătoare scenă. Pe respectiva scenă, cu cortina trasă în lături, trona un prezidiu format din personalități de mare prestigiu și cu multă autoritate. Printre aceste personalități
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
participanți la adunare. În realitate, personalitățile de sus reprezentau puterea sub toate aspectele ei, iar oamenii serioși și raționali îi priveau cu respect, resemnare și teamă. Ele au proiectat și organizat această adunare cu scopul de a aduce la cunoștință sătenilor anumite "Hotărâri ale Organelor Superioare de Partid și de Stat", printre care și cea referitoare la schimbarea din funcție și înlocuirea primarului pentru "abateri grave de la linia partidului". Toți erau curioși să afle deznodământul. Primarul, deși bărbat harnic și pus
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o sumă foarte mare, douăzeci și cinci de mii, pentru construcția bisericii, iar pentru căminul cultural nici măcar un singur leu. Bidaru, neavând ce face și ca să se afle în treabă, neștiind că scopul ascuns al acelei adunări era de ai intimida pe săteni și de a opri cu orice preț construirea noii biserici, văzându-și fostul coleg și camaradul de oaste la loc de cinste în prezidiu, iritat că nimeni nu se înscrie la cuvânt și din dorința de a ieși cât mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
discutat și a da un ajutor organizatorilor pentru ca adunarea să-și atingă scopul propus. Are cuvântul tovarășul profesor Bidaru Costică! se auzi vocea celui care conducea adunarea. În sală se făcu o liniște perfectă. Nu era pentru prima oară când sătenii îl ascultau pe profesor vorbind în public, în special la ședințele cu părinții, precum și la numeroasele activități cu caracter științific și cultural, ce se organizau periodic. Din câte am înțeles, tovarășul ex. primar a donat bisericii economiile făcute cu mare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
om, învățătorul Costache Buraga a agonisit, în Dăneștii Vasluiului, un muzeu sătesc de o bogăție uluitoare”, apărut în revista „Flacăra” din 28 aprilie 1978 și în care făcea o descrie plastică a locului . Intrând în sat îi aflai adresa de la săteanul Constantin P. Tăbăcaru, care îi spunea : Apoi aveți ce vedea acolo, nu vă spun eu că și așa ați ajuns. E bucuros de oaspeți că de când i s-a prăpădit soția stă singur numai cu lucrurile pe care le-a
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
pe care le urcăm cere răbdarea vitezei întîi. Curînd după ce intrăm în sat, îl întîlnim pe Constantin P. Tăbăcaru, care ne îndrumă spre casa învățătorului pensionar Costache Buraga. Au fost colegi de bancă la școala primară, ne spune bătrînul septuagenar. Sătenii s-au obișnuit ca fostu învățător să fie tot mai des căutat în ultima vreme. ,, Apoi aveți ce vedea acolo, nu vă spun eu, că și așa, ați ajuns. Să nu vă mirați de singurătatea lui, lăsați-l să vă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
natal și marele nostru savant Emil Racoviță - Șorănești, care azi îi poartă numele... Vizitezi, pe îndelete, casa memorială, devenită elocventă prin truda și iscusința unui tînăr profesor de matematică, Ioan Chiriță, muzeograf ca a doua pasiune, apoi ești îndrumat de săteni spre locuința unui fel de ,,rival postum “ al ilustrului biolog, aflată ,, peste deal “, în satul Dănești, care dă numele comunei. Urci doi kilometri și ceva, cobori cam tot pe atîta și ajungi să afli, de la prima întrebare, unde stă ,,ciudatul
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
la păscut mă încînta să strîng hîrburi de pe malul gîrlei. Atunci nu știam ce sunt, însă mai tîrziu mi-am dat seama și am început să le cercetez “. Pe lîngă colecțiile de unelte populare, vase și îmbrăcăminte folosite de străbunii sătenilor din regiune, în casa-muzeu, moș Buraga are și obiecte unicat din diferite ere. La Dănești, moș Buraga are în muzeul său un frontal și un femur de hominid. Aici se găsesc: vase de Cucuteni întregi, arme de piatră, (imitație a
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
speciali (în lipsa cărora abia de vedea la doi pași) fără a fi oprit de grănicerii statului fost dușman. După doi ani de insistențe, în sfârșit i s-a dat voie și miracol! și-a recuperat minunații săi ochelari de la un sătean care i-a găsit și n-a reușit să-i vândă nici măcar la un preț modic. (Ochelarii aceia erau atât de speciali încât toți cărora a vrut să le vândă țăranul se mirau cum de se pot fabrica niște lentile
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
se întoarcă în sat și să tragă de sapă. Școala Normală, concepută și statuată ca o școală a muncii, pregătea pe viitorii învățători nu numai ca oameni ai cărții, ca intelectuali ai satelor, dar și ca viitori gospodari - exemple pentru sătenii în mijlocul cărora trăiau. Iată cum evoca Mihail Sadoveanu, în amintirile despre Domnu’ Trandafir, această latură a personalității învățătorului său: Într-o bună zi, iată că intră pe poarta ogrăzii doi străini. Băieții din clasă erau cu monitorii. Domnu’, în grădină
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
acea zonă. Împreună cu colegul Ionică Onofrei, am plecat pe jos, urmărind calea ferată până în satul meu, situat la 5 kilometri de gara Vorniceni. Călătoria a durat vreo trei zile, mergând pe un frig de februarie-martie, și dormind pe la casele unor săteni cu mila lui Dumnezeu. Clasa a III-a, începută la Craiova, am terminat-o la școala noastră dragă, în condiții extrem de grele, determinate de războiul devastator. *** Pe toată durata anilor de școală, dar mai ales când copiii erau în cursul
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
asigura cele necesare multelor guri ce le aveau de hrănit. Fiecare bob, fiecare spic sau știulete avea încorporat în el transpirație și de aceea era adunat cu grija și migala culegătorului de mărgăritare. Nu mi amintesc să fi văzut vreun sătean, adult sau vârstnic, care să treacă nepăsător pe lângă un mănunchi de spice, un știulete sau un cocean, un cartof sau o sfeclă, aflate pe drum, fără să le ridice. După ce își potolea foamea („cu ce da Dumnezeu"), ceea ce mai rămânea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de probă, pregătite minuțios după îndrumările învățătoarei, ale profesorului metodist și ale profesorului de pedagogie... Când la primul început de septembrie după absolvire s-a prezentat la post, școala, o construcție modestă ce nu se deosebea prea mult de casele sătenilor din mica localitate, a întâmpinat-o cu lacătul pe ușă, cu împrejmuirea dărăpănată, iar curtea plină de bălării oferea vecinilor loc de păscut gâștele și cârlanii. Îngrijitoarea, cu plată forfetară, era plecată la câmp și, până la întoarcerea ei, tânăra învățătoare
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și un hol, necesita multe îmbunătățiri. Pregătirile pentru începerea cursurilor au continuat într-un ritm alert în toate zilele până la 15 septembrie, astfel că în ziua inaugurală a anului de învățământ, școala și împrejurimile ei arătau mulțumitor. În scurtă vreme sătenii au început să o aprecieze și să o îndrăgească pe noua lor învățătoare care era calificată și venise cu gânduri de stabilitate, spre deosebire de suplinitoarele de până atunci care se schimbau în fiecare an. Mulți dintre ei nici nu știau cum
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
profesiei de învățător, ne atrăgea deseori atenția asupra faptului că învățătorul nu este un simplu funcționar, el este o personalitate cu înalte răspunderi sociale și morale, și nu-i este permis să se compromită sprijinind pereții cârciumilor sau rezemând gardurile sătenilor care au fete frumoase și sprințare. ARIPI FRÂNTE Învățătorul emerit Gheorghe Sireteanu (fie-i țărâna ușoară) mi-a povestit, în obișnuitele noastre întâlniri, un caz tipic privind dificultățile cu care se confruntă tinerii absolvenți de facultăți și de școli normale
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
care le puteai străbate doar cu cizme în anotimpurile ploioase, cu o școală veche, neîncăpătoare și șubredă, durată puțin după anul 1900. Tânărul absolvent despre care îmi vorbea era al doilea cadru didactic calificat pentru clasele de gimnaziu, spre bucuria sătenilor care aveau copii elevi, și a autorităților școlare, mai puțin pentru cel în cauză, care a ales postul pe baza informațiilor oferite de o hartă a județului. Decepționat și necăjit, a fost îndrumat să locuiască la o familie de bătrâni
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Școala Normală „Vasile Lupu" din Iași în două dintre momentele cruciale ale existenței ei: prima oară de la 1 iulie 1966, când într-un timp record a trebuit să pregătesc lansarea ei la apă, atunci când și-a redeschis porțile pentru copiii sătenilor din comunele județului Iași, până în 1971. Era anul când am sărbătorit prima promoție de absolvenți, când greutățile începutului se cam încheiaseră iar activitatea școlii intrase oarecum pe făgaș normal. În acel an au început șicanele și presiunile pentru aducerea la
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Și totuși, Dorobanții se număra printre satele cu un mare număr de liceeni, față de altele, ai căror locuitori erau poate mai înstăriți. Era, cred, meritul cadrelor didactice care, muncind cu tragere de inimă, pregăteau bine copiii și îi îndemnau pe săteni să-i dea la învățătură mai departe. Acest context favorabil a făcut ca la un moment dat să existe într-un sat relativ mic, cum era Dorobanții, un număr de peste 30 de elevi la licee teoretice, la liceul comercial și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
care, în acea vreme, dădea un număr atât de mare de intelectuali. Pe atunci, principalul drum de legătură a satului Dorobanți cu orașul era desfundat în anotimpurile cu ploi și căruțele intrau în glod până la butuci, ceea ce făcea ca deplasarea sătenilor la oraș să se facă mai mult pe jos. Dacă plecai cu unu, două ceasuri înainte de ivirea zorilor și dacă erai sprinten la mers, reușeai să te întorci acasă așa, cam pe la chindie, când soarele mai are de parcurs cale
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Cu toate acestea, noi ne distram dansând cu o neostoită plăcere până la epuizare. Programele noastre artistice le prezentam și în satele învecinate, formațiile devenind cunoscute și apreciate dincolo de granițele comunei. Sala căminului nostru cultural se dovedea neîncăpătoare pentru mulțimea de săteni ce dorea să vadă spectacolul. Se recurgea atunci la o soluție de compromis. În curte era improvizată o scenă, pentru pereți și cortină erau folosite covoare și cearșafuri, umbra fiind oferită de copaci. Neajunsul era că, lipsind stația de amplificare
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]