4,482 matches
-
clare la fiecare întrebare. E o persoană prietenoasă, care se agită pentru orice, totuși mi-a lăsat impresia că e puternică. A terminat colegiul și a devenit un angajat obișnuit. În acea perioadă s-a distrat destul de bine. Se cam săturase de viața aceasta și cât ai zice pește s-a îndrăgostit de viața din Aum Shinrikyō. A renunțat la firmă și a plecat în Aum. O perioadă a fost printre preferatele lui Asahara, dar, din anumite motive, memoria i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mîncare, pe care trebuia să Mi le aduci; și nu te-am obosit cu jertfe de tămîie. 24. Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint, și nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale: dar tu M-ai chinuit cu păcatele tale, și M-ai obosit cu nelegiuirile tale. 25. Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. 26. Adu-Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, 10. dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! 11. Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va da din nou putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de ocară, 10. dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! 11. Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. 12. Ai tăi vor zidi iarăși pe dărîmăturile de mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nască, aș putea să împiedic oare nașterea?" zice Dumnezeul tău. 10. "Bucurați-vă împreună cu Ierusalimul, și veseliți-vă cu el, toți cei ce-l iubiți; împărțiți și bucuria cu el, acum, toți cei ce l-ați plîns, 11. ca să fiți săturați, bînd laptele mîngîierilor lui, ca să vă desfătați în totul de plinătatea slavei lui. 12. Căci așa vorbește Domnul: "Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un rîu, și slava neamurilor ca un pîrîu ieșit din matcă, și veți fi alăptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
De fapt eu n-am nici o gaură, o aveam până nu demult când, vrând să par ca de-alde voi, frecam euroiul să-mi astup gaura din fund, da’ acu m-am lămurit că toți ățtia care nu vă mai săturați să v ă pricopsiți pe spinarea altora, aveți nițte găuri mari în cap, care nu vă lasă să gândiți normal ți aveți pretenția că noi suntem nițte amărâți. Nenorociților, vai de capul vostru! BATCA Cum zilele toride ale lui iulie
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
bucurie pentru George, care se perpelea învârtindu-se în pat, când pe-o parte, când pe alta, până când în una din seri n-a mai rezistat și ne-a comunicat oficial: - Lăsați-mă la Dumnezeu cu cărțile voastre! M-am săturat! Când să adorm și eu, dă-i cu popa, dă-i cu trefla, hă, hă, hă, tobă, pică, dubă, frunză,renz, frenț ... Ori plecați în dormitorul de-alături, ori vă tai cărțile cu bărdița! Am plecat, ce era să facem
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Spune așa autorul anonim: „sângele cere dreptate, iar nu răzbunare. Azi nu putem spune numele celor ce au hotărât distrugerea economică a României, dar va veni și ziua când vor fi arătați, ca niște animale în cușcă, și se vor sătura de dreptate nu cei setoși de sânge, nu cei setoși de răzbunare, ci cei flămânzi de dreptate. Și se va face dreptate. Mascarada apărătorilor de democrație ce ucid si împilează în numele corectitudinii, a valorilor democrației, a societății ”libere” nu mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
doar așa, să astupe gura lumii, fiindcă până la urmă, trebuie să pară și ele onorabile, nu că nu le-ar fi oferit zmeul ceea ce și-au dorit. Dar așa e femeia, mai ales după o anumită vârstă, după ce s-a săturat bine, mai de toate, contează pentru ea mai mult să fie văzută bine, în public, decât să fie fericită. Ehei, ce-ar mai fi bârfit-o lumea, dacă ar fi știut că a stat la zmeu de bună voie. Până la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mult, poate, dar nu numai din răutate. Mă simțeam umilit cu ea, dar n-aș fi vrut să se irosească dragostea. Mi se părea că prin răutăți i-o întrețineam. Când o vedeam calmă, mi se părea că s-a săturat de mine. Voiam o pildă evidentă că nu-i adevărat; și atunci aruncam vorba care trebuia să dezlănțuie furtuna. Ochii brusc în mișcare, fața galbenă și o mișcare a piciorului... Aveam satisfacție momentană, apoi păreri de rău. Și o împăcam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și să mă întorc. Nu voi face nimic din toate acestea. Chiar daca față de mine, recunoscîndu-mi suferința, mă umilesc, nu vreau să mă umilesc față de alții! Scena din copilărie când plângeam și ceream iertare unei fete care voia să mă părăsească, săturată de răutățile mele, nu vreau să se mai repete. N-aș fi în stare s-o omor. Sunt laș și mi-e frică pentru mine sau mi-e frică de sângele care-l voi vedea curgând. De altminteri, chiar de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
calcar un șipot limpede și rece. Această apă, neașteptată apariție, curgând drept lângă mare, este una din minunile portului. Sorbi apa, după ce te-ai lăsat în voia razelor soarelui, cu deliciu. Îți uzi fața, mâinile, trupul gol, niciodată nu te saturi de ea și nu te saturi de ea și nu încetezi să te miri de unde a venit. La masa noastră e bucuria principală și nimeni nu se gândește la vin, ca și cum ai fi în vârful unui munte unde ai descoperit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Această apă, neașteptată apariție, curgând drept lângă mare, este una din minunile portului. Sorbi apa, după ce te-ai lăsat în voia razelor soarelui, cu deliciu. Îți uzi fața, mâinile, trupul gol, niciodată nu te saturi de ea și nu te saturi de ea și nu încetezi să te miri de unde a venit. La masa noastră e bucuria principală și nimeni nu se gândește la vin, ca și cum ai fi în vârful unui munte unde ai descoperit un izvor. Puțin mai departe, la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Uitemingiuța cu numere! Mingiuța cu numere!... Pe umă, a tăiat doctorul butica și eu am ieșit!... 3 ani și 6 luni Perna cea înțeleaptă Dragoș s-a gândit și la o poveste despre o pernă. Era o pernă care se săturase de nani. Dormeau mulți pe ea și pe ea o deranja atâta nani și încerca să scape, dar nu reușea. Trebuia să fie secretă viața ei, chiar dacă nu putea spune la nimeni că o deranjează. Da, și într-o zi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
urâte și să se sperie de ele și să fugă. Pe cuvânt de copil că am visat asta. 3 ani și 7 luni O lume de acadea (copilul care a nimerit într-o lume numai de dulciuri și s-a săturat de dulciuri) Da, bine, deci: Un copil s-a trezit și a găsit un drum de bomboane care pleca chiar din fața casei lui. Nu erau pietricele, că le-a gustat. Era ca un joc cu indiciu, bomboanele indicau / arătau spre
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
din care se fac acadelele. Și copilul pe unde trecea, gusta din fiecare pietricică de pe drum și din fiecare copac și a mâncat podul în întregime pentru că i-a plăcut mult. A mâncat tot drumul de bomboane și s-a săturat și s-a rătăcit, pentru că dacă nu mai erau indiciile, nu mai știa exact pe unde să se întoarcă la casa lui normală. Voia acasă și când în sfârșit a ajuns, noaptea, cu burta plină, a promis mamei lui că
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pe celălalt versant, mai repede chiar, fiindcă, în mai multe rânduri, căzu și se rostogoli prin mărăcinișul prăfos. Apoi, doi dintre urmăritori îl zăriră traversând un mic platou acoperit de tufărișuri. Frica îi dădea aripi, ajutându-l să treacă în saturi uriașe peste orice obstacol, peste orice denivelare a terenului, fără să se mai îngrijoreze pentru zgomotul pe care îl făcea printre arbuștii răvășiți. Pentru început, nu-și pusese problema încotro să se îndrepte; se gândea doar să scape de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
peste alta, nu mă tratează mult mai rău ca bărbatul meu: sunt cu el de cincisprezece zile și m-a băut numai o dată. De mâncat, mănânc în fiecare zi, încă și carne. Dar n-o să dureze mult: când o să se sature de mine, ceea ce mă tem că o să se întâmple curând, dacă nu mă ia unul dintre prietenii lui, o s-o sfârșesc în mijlocul lor, făcu, dând din cap. Toate cele pe care le vezi aici, chiar și ea, sunt la dispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu capul spre celelalte femei - a fost tot cam așa, iar mâine va fi ca ieri și tot așa până când o să le ucidă sau o să crape singure, ca animalele, de oboseală. De aceea, dacă nu vrei ca ăștia să se sature de tine și să te ucidă, caută să-ți revii repede, fiindcă, după cum văd eu lucrurile, în vreo două zile va trebui să te pui în mișcare - și poate chiar mai înainte. — Câți războinici are cu el acest Balamber? — Conducătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ea... Degetele ei se mișcau delicat pe pielea sa. — Cum te cheamă? o întrebă. — Odetta. — Odetta. E un nume frumos. Ai și tu un... protector, ca și Lidania? Ea scutură capul, negând. își trase nasul. — Aveam unul. Dar s-a săturat repede. Pe urmă, am avut altul, dar și el s-a săturat. Acum sunt aici... doar pentru puțin, totuși. — De ce? Ce vrei să spui? Continuând să-i ungă trupul, îi spuse întunecată: — Nimic... lasă că știu eu. — Spune-mi: Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o întrebă. — Odetta. — Odetta. E un nume frumos. Ai și tu un... protector, ca și Lidania? Ea scutură capul, negând. își trase nasul. — Aveam unul. Dar s-a săturat repede. Pe urmă, am avut altul, dar și el s-a săturat. Acum sunt aici... doar pentru puțin, totuși. — De ce? Ce vrei să spui? Continuând să-i ungă trupul, îi spuse întunecată: — Nimic... lasă că știu eu. — Spune-mi: Balamber... ce fel de om e? Odetta ridică din umeri: — Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o bună parte din mobile fusese făcută bucăți ca să alimenteze focurile aprinse de războinici. Din vatră, fumul urca leneș spre o gaură mare de tiraj, care, cu câteva lovituri de baros, fusese deschisă sus, între bârnele masive de brad. Odolgan, săturat deja, părăsise cercul tovarășilor săi și acum se distra într-un colț întunecat al sălii largi, pe niște piei îngrămădite, muncea din greu între coapsele desfăcute ale unei tinere burgunde cu plete lungi și blonde. Gâfâia, mârâia, fornăia, în vreme ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înaintea lor la villa, Hippolita își scoase vălul, descoperindu-și astfel pletele lungi negre și cârlionțate, pe care și le scutură. Flavia făcu la fel, cu grijă, însă, să nu-și strice coafura complicată, apoi răbufni enervată: — Nu te mai saturi de Cilonus? îngâmfatul ăla răutăcios! Simțind asupra ei privirea severă a prietenei sale, Hippolita se opri și se întoarse către ea, apucându-i afectuos mâinile și dăruindu-i surâsul ei cel mai fermecător: — Hai! Nu mă privi așa întunecată! Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gest al mâinii, o invită pe copilă să-l urmeze: — Vino, Go-Bindan: în seara asta ești oaspetele meu. Dădu să pornească din loc, dar, văzând că ea ezita, se întoarse s-o încurajeze. — N-o să-mi spui că te-ai săturat deja cu coasta de miel, nu? o îndemnă, dând din mână. Haide, nu-ți fie teamă. — Nu mi-e teamă, replică ea, pe un ton hotărât; veni iute lângă el și, cu pas hotărât, mândră și dreaptă, îl urmă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
important este ca schimbarea să se petreacă mai repede. Asta este tot ce pot să-ți spun, Lesley. Degeaba insiști. Încruntat, Craig privi la fața ei albă, hotărâtă. Apoi, cu un râs scurt, tare, se răsuci și părăsi camera. Se săturase de ea, gândi el, se săturase până peste cap de ea. CAPITOLUL 5 Craig pipăi piatra. Se străduia atât de mult să se poarte firesc, încât mâinile îi tremurau. Se alarmă, temându-se că s-ar putea trăda. Se lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]