3,203 matches
-
terci sub izbitura năprasnică a uneltei ucigașe. Păduricea fumega asemenea unui incendiu de proporții, dispersând în văzduh mirosul de carne pârjolită. N-aveau nici o putere de apărare. Erau prea slabi. Erau sortiți pieirii. În tot acest interval de timp, deasupra salcâmilor, atingându-le vârfurile crengilor, și chiar mai jos, printre ele, riscându-și viața, dovedind un curaj inimaginabil, mii de ciori urlau înspăimântător în cârâituri sălbatice, încercând o iluzorie salvare a progeniturilor... Le vedeam ochii negri, injectați de sânge, cu ciocurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dovedește a fi cel mai mare ticălos de pe Planetă. Eram în lizieră. Ne-am așezat fiecare pe câte un rând și înotam prin zăpada care prinsese o pojghiță de gheață, în căutarea eventualelor crengi rupte de vânt. Din păcate, coroanele salcâmilor erau mici, ei înșiși erau mici, nedepășind vârsta de vreo 10 ani. Așa că n-am adunat nici un coș de vreascuri. În acest timp Leu se zbenguia pe lângă noi. Spre nenorocul nostru, Mircea a dat peste un salcâmaș uscat. Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spectacolul trist și dureros al degradării și umilirii ființei omenești. Erau furcile caudine ale umilinței nedrepte, jignitoare și triviale la care erau supuși patru copii ce se făcuseră vinovați de faptul că furaseră un copăcel uscat dintr-o lizieră de salcâmi din cauză că, în plină iarnă, rămăseseră fără căldură într-o casă acoperită de zăpadă până sus cu tot cu horn, în urma unui crivăț care timp de nouă zile fusese stăpânul incontestabil al câmpiei Bărăganului. Ridicolul situației și stupizenia milițienilor erau evidente pentru orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ceva incredibil: copilul cu mersul ăla caraghios avea lacrimi în ochi, plângea. În fața grupului era un milițian, altul în spate. Pe lângă băieți se învârtea un cățelandru. Ce-i cu ăștia, bre, ce se întâmplă? I-au prins în liziera de salcâmi. Da' ce-au făcut? Cic-au furat un lemn din plantație... Care, bre, ăsta care-i pe umărul lor? Da! Mă, da' ai dracului mai sunt! Porcii dracului. Păi asta-i o creangă uscată. Care lemne? Unde-s lemnele?? Știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Intrigat și impresionat, a ținut să afle personal despre ce este vorba și a ieșit valvârtej din birou. Hei! Ia oprește puțin! Ce-i aici? Ce s-a întâmplat? Trăiți tovarășu' primar! Permiteți să raportez. Hoții ăștia au furat un salcâm din pădurice, da' i-am prins. Și unde-i corpul delict? Ordonați?... Te-am întrebat unde-i salcâmul, idiotule! Ăăă...! Trăiți! Ăăă! Pe umerii lor, tovarășu' primar. Ăăă... Ăsta. Primarul s-a uitat la el ca și cum ar fi avut în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Hei! Ia oprește puțin! Ce-i aici? Ce s-a întâmplat? Trăiți tovarășu' primar! Permiteți să raportez. Hoții ăștia au furat un salcâm din pădurice, da' i-am prins. Și unde-i corpul delict? Ordonați?... Te-am întrebat unde-i salcâmul, idiotule! Ăăă...! Trăiți! Ăăă! Pe umerii lor, tovarășu' primar. Ăăă... Ăsta. Primarul s-a uitat la el ca și cum ar fi avut în fața lui un arierat mental, venindu-i totuși foarte greu să accepte că persoana în uniformă care vorbește este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
metri care au fost străbătuți cu ultimele mele puteri. Am intrat în curte. Aici, ni s-a ordonat să lăsăm jos copăcelul, rezemat de gărduțul care delimita spațiul aparținător instituției respective. În apropierea gărduțului, două stive uriașe din lemne de salcâm erau puse cu generozitate la dispoziția domnilor milițieni pentru a le proteja trupurile fine și deosebit de sensibile în anotimpul când termometrele indică temperaturi sub zero grade. Ce de-a lemnăraie, Doamne! La ce le trebuie atâtea lemne? Oare ei n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aminte! V-am spus că veți ajunge pe mâna mea? Nu?? Eu sunt Dumnezeul vostru, băăă! Dacă vreau, vă omor pe toți, clar? Trebuie să dați o declarație. Dar mai întâi veți răspunde la întrebarea mea: De câte ori ați mai furat salcâmi din plantație? Aud? Nimic? Ei, vă arăt eu vouă, pui de legionari! A pus mâna pe bastonul cauciucat și a început să ne lovească pe unde nimerea. Spune mă, de câte ori, spune mă, spuneeeee! Și ne-a lovit în neștire până când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Așa! Mai sus! Așa! Buuun. Care dintre voi va lăsa primul piciorul pe dușumea, își va pierde capul. S-a înțeles? Dar fiindcă eu sunt un om bun și înțelegător, îl voi ierta dacă va recunoaște de câte ori ați mai furat salcâmi din plantație. Simplu, nu? Pentru a fi sinceri până la capăt, și în vederea unei depline și reale obiectivități, vom face precizarea care se impune. În cursul acestui incredibil interogatoriu, celălalt organ de anchetă a avut câteva altercații cu superiorul său în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-și în mod categoric, vizibil și sonor dezaprobarea față de metodele sălbatice practicate de camaradul său. Tovarășe sergent-major, eu cred că exagerați. Sunt, totuși, doar niște copii. Și-apoi, ce-au furat până la urma urmelor? Ăsta-i doar un pui de salcâm uscat. Ce crimă au făcut, în definitiv?! Cum vă permiteți să-i bateți în halul ăsta? Este inadmisibil, rușinos și revoltător! Trebuie să încetați imediat!!! Bă flăcău, s-a umflat tărâța-n tine?! Poftim? Ție încă nu ți-a căzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
idee formidabilă! În urma noastră, Sandu înainta prin zăpada bătătorită de picioarele oamenilor, având în mâna stângă toporișca, cu cealaltă târând după el obiectul care constituise cel mai răsunător furt al secolului al XX-lea de pe planeta noastră: un copăcel de salcâm uscat. Am părăsit strada numărul 8 și ne-am înscris pe strada numărul trei care ducea spre locuința noastră. Băieți, îmi pare nespus de rău de cele întâmplate. Ne vom mai vedea. La revedere. La revedere, domnule milițian. Treceam prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mod atât de puțin obișnuit. Doreau să afle ce s-a întâmplat. Ți iasti? Ți iasti?(Ce este? Ce este?) Ți s-adară? (Ce s-a întâmplat?) Ficiorii ale teta vădanii îi bătură la miliție. Cțe? Cțe? (De ce?) Ficiorili furară un salcâm dit plantație. O, po, po, po!(Vai, vai, vai! ) Tora ți va s-adară? (Acum ce se va-ntâmpla?) Dumnizale, Dumnizale! Se văitau privind starea jalnică a grupului de infractori minori care se întorceau la căminul lor. Pe întinsa și frumoasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uscată amorțit și plin de vânătăi. Lică, la fel, avea fața plină de lovituri; fusese bătut cu sălbăticie, iar acum avea arcada stângă spartă, deasupra căreia se formase o bucată mare de cheag roșu-maroniu. Leu cățelandru trăgea și el de salcâm, dar în sens invers, părându-i-se hotărâtoare contribuția la transportul uscăturii spre domiciliu. Dorința mea cea mai mare era să ajung cât mai repede acasă, la mama, să-mi aline durerea din picior. Dar nu puteam merge. Eram asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
patinoar, neexistând riscul scufundării în zăpadă. Arareori, deasupra capetelor noastre, pe cerul încruntat, se făceau auzite slabele fâlfâituri ale unor grupuri răzlețe de ciori căutându-și cu disperare hrana care scăpaseră ca prin minune de pârjolul înfiorător din liziera de salcâmi de astă-vară. Pentru Mircea, efortul deplasării era cu adevărat un chin. Fiecare pas pe care-l făcea constituia un efort deosebit. Era ca și cum ar fi urcat treptele unui zgârie-nori cu o sută de etaje: fără să ai de ce să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
știm s-a spus, Ce-am vrut să ne păstrăm, s-a dus." (E. A. Poe) " Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma Precum când soarele apune El și răsare undeva." (M. Eminescu) Am lăsat liziera de salcâmi în partea dreaptă și-am intrat în sat pe strada a noua. Acoperită cu tablă zincată, strălucitoare, clădirea dispensarului se profila măreață și impunătoare sub cerul zgribulit de iarnă. După casa unde locuia doamna Wild asistenta sanitară, ne-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
platforma de gunoi. Eu mă duc să încerc să-ți caut de lucru. Spor la treabă! Și a plecat moș Danilov, învăluit în raglanul lui maro, peticit caraghios cu ață albă și având drept tovarăș de drum un băț de salcâm care în partea superioară manifesta o curbură ce te făcea să-l consideri aproape un baston sadea. Era o splendidă zi de vară! Vrăbiile și guguștiucii dialogau în limbajul lor, bucurându-se de binefacerile anotimpului cald, atât de repede trecător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mersul bătrânului aveai impresia clară că înaintează cu mare greutate, luptându-se cu rafalele nemiloase ale unui crivăț care încerca să-l întoarcă din drum. Înainta cocârjat, aplecat mult în față, cu bărbia în piept, sprijinindu-se de bodyguardul de salcâm în căutarea unui loc de muncă pentru omul ăsta necăjit, având cinci copii și cărora nu avea ce să le dea de mâncare. Moș Danilov suferea pentru noi, pentru cei cinci copii nevinovați cu burțile goale, dar și pentru întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
omenirea suferindă luată în întregul ei. Unde ești, moș Danilov, suflet mare și binecuvântat, a cărui inimă sângera la suferințele semenilor săi; era însuși Iisus Hristos ajuns bătrân, bătrân care umbla nefericit de colo-colo prin lume cu bastonul lui de salcâm, constatând profund decepționat, îndurerat și dezamăgit că a fost păcălit și el ca și toți ceilalți muritori; că sacrificiul lui prin crucificare nu a fost decât un spectacol inutil și dureros, de o calitate îndoielnică și că oamenilor nu le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căldările și le turnau în găurile de șobolani; eu cu tata reprezentam plutonul de execuție, înarmați cu armele cele mai adecvate unei acțiuni de acest fel: tata cu o lopată zdravănă în mână iar eu cu un băț solid de salcâm. Apa bolborosea în găurile primind căldare după căldare de parcă s-ar fi scurs în fundul pământului. Deodată, gaura la care "lucram" n-a mai primit apă: se umpluse. În aceeași secundă, primul dintre locuitorii subterani, ud ciuciulete, s-a repezit spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o bere neavând nici un ban, așa că a ieșit de la tejghea și l-a scos în stradă pe nefericitul interpret, fără prea multe menajamente, care, ambițios și fiind convins de talentul său, a continuat cu elan creator interpretarea, sub ramurile primului salcâm primitor și înțelegător. Acest fiasco nu l-a descurajat. O, repertoriul lui era diversificat, bogat și atractiv! În sat mai era o cârciumă, așa că temerarul nostru ascendent la grațiile Euterpiei a considerat că acest locaș, cu puțină bunăvoință, ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zidului căsuței, am tăiat cu sapa iarba de lângă trotuar, apoi am făcut copcă fiecărui copăcel din fața casei și, în final, am văruit fiecare exemplar. Ne uitam cu plăcere: era îngrijit, curat, frumos pe toată lungimea uliței. Cele patru rânduri de salcâmi dați cu var străluceau în bătaia soarelui ca o salbă de coliere ecologice veghind cu strășnicie la prezervarea mediului natural, spre binele omului și al spațiului înconjurător. Deodată, de undeva din susul străzii, s-a auzit sunetul penetrant și răscolitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
autorizat, s-a hotărât să-și manifeste în final abilitățile sale profesionale. Aruncându-și ochii împrejur, a zărit tocmai obiectul de care avea nevoie: o bucată de cărămidă vârtoasă. Apucând pisica de picioarele de dinapoi s-a așezat la umbra salcâmului așa cum fac țiganii cazangii atunci când repară vreun vas și a început s-o izbească-n cap cu cărămida, sistematic, centimetru cu centimetru până când frumosul ei cap a fost completamente zdrobit, nu se mai distingea nimic: ochi, urechi, nas, gură, totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asist fără voia mea s-au imprimat adânc în conștiință, ca un memento asupra celei mai mârșave creaturi de pe planetă: OMUL. Toboșarul... Ne-am luat sculele privind încă o dată cu satisfacție mărturisită și cu reală plăcere la cele patru rânduri de salcâmi frumos văruiți în alb strălucitor, aidoma unui batalion de militari echipați în uniformă de paradă, cu piepturile bombate, defilând cu o măreție imperială prin fața tribunei oficiale în mijlocul căreia se afla la loc de cinste Comandantul Suprem. Am intrat în curtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
imobile de locuințe de lux. Ceva greu de definit îmi lipsește de când nu mai am acest copac în raza virtuală, mă gândesc la Moromeții lui Marin Preda și la filmul lui Stere Gulea, la cerul sepia de pe care lipsea imaginea salcâmului. Pasaj adăugat ulterior: după mai mulți ani de Elveția, mi-am dat seama că unul dintre lucrurile fundamentale care-mi lipsea de "acasă" era posibilitatea de a face o friptură atunci când aveam chef sau invitați la masă. Aici, grătarul nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să hoinărească nebune pe cărările iubirii. Ore întregi au mers înlănțuiți unul cu altul. Nimeni nu putea fi mai fericit de atât. Păreau că au atins țărmuri ce erau neatinse de gândirea umană. Ochii le străluceau a primăvară timpurie cu salcâmi și castani în floare, în timp ce glasul lor se pierdea în frânturi de cuvinte de dragoste. - Dragostea e ca un fluture care se duce spre o lumânare și nu știe dacă se arde sau nu, zise Carlina șovăitor. - Da. Nu știi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]