4,209 matches
-
am uitat în speranța că vom zări locul nostru drag de anul trecut, dar nu era nimic, peste tot numai apă și... apă. Bănuiam doar sălciile de la locul de pescuit, căci din ele nu se vedeau decât vârful coroanelor, biete sălcii bătrâne, care ne-au ocrotit atât de bine împotriva țânțarilor! Colac peste pupăză, a început să sufle vântul, un vânt persistent, cam rece, cu picături de apă. Ce-o să ne facem? Nici nu concepeam să ne întoarcem acasă! - Dacă vreți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
le dau și lor și le-am dat câte două linguri de icre la fiecare. Au plecat mulțumiți, cu jurământ că la anul vom pleca din nou pe Șontea, poate cu mai mult noroc, pe locul nostru de vis, dintre sălciile acelea bătrâne și atât de ocrotitoare. E frumoasă, dom-le! E frumoasă, într-un mare, poate prea mare absurd adevăr, cu toate nuanțele sale de subiectivism. Pentru a o zugrăvi, unui pictor i-ar fi trebuit niște culori de o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
părăsi țara, numai așa, de-al dracului, pentru a-i arăta frumoasei originale ce-i poate mintea. Un dramaturg, dacă ar vedea-o și i s-ar părea că e greu abordabilă, ar bate coclaurile cu luciu de apă și sălcii plângătoare, ar pândi cum vânează șalăul și știuca dimineața și în amurg, ar aduna fișe pe toate speciile de faună și floră, ar studia surâsuri, râsuri și hohote de râs, de la cristalin până la mugetul înfuriat al mării, ar face o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
frumoasă, dom-le!" Înainte de a muri, ne-am întâlnit undeva, într-un loc unde tăcerea nu este sfâșiată decât de strigătul unui cocoș în ziuă sau în noapte, speriat de vulpe, unde și apele tac, iar vântul fâșâie alene printre sălcii, unde se zbate peștele răpitor în căutarea pradei, unde zgomotele cotidiene sunt excluse și unde dacă dilați puțin nările, parcă-parcă îți vine o miroznă de fân abia cosit și de ciuperci care așteaptă să fie culese și părpălite pe cărbunii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sfârșit, fără a scoate un cuvânt, poate pentru a nu rupe vraja ce mai plutea în aer, m-am ridicat și am scormonit în jarul care de abia-și mai trăgea sufletul și am mai pus vreo două lemne de salcie, umede, pentru fum, căci țânțarii începură iarăși să-și facă de cap. M-am așezat și ne bănuiam alături. Tăceam amândoi. Apoi am întins mâna și am pipăit după o sticlă cu vin. Am pus-o la gură și am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
stufărișului? Dar ia uite ce frumos sare știuca aceea, o fi flămândă, ce zici? Vezi roiul de țânțari care zumzăie deasupra noastră și face eforturi disperate să străbată prin fumul care ne înconjoară ca să se înfrupte din sângele nostru? Dar sălciile astea bătrâne de sute de ani, câte n-or fi văzut la viața lor! Vezi tu, Sandule, asta-i Delta! "E frumoasă, dom-le!". S-a uitat lung la mine, apoi mi-a spus, puțin dezamăgit: - Și tu numești asta
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ziduri boierești, își sumețeau coroanele caișii și corcodușii ninși de floare. „Primăvară târzie, pometuri multe, țuică tare”, gândi el aducându-și aminte că în zori, din foișorul palatului de la Mogoșoaia, dincolo de ceața subțire a lacului și de vălul galben-verzui al sălciilor pletoase, i se păruse că vede ca niște năluci de focuri, vălătuci de fumuri roz alburii. Acum știa că nu era părere, erau corcodușii și caișii cu floarea înmugurită; poate să plouă cât vrea în timpul Prohodului, sigur că de Paște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să închid ochii și au început să mă lovească cu rămurele de pelin și de urzică. După un timp, loviturile au devenit mai dureroase. Am deschis ochii. Nebunele mă loveau pe obraji, pe frunte și peste grumaz cu nuiele de salcie încălzite pe plită. Am început să țip, dar degeaba, ele loveau cu putere, ca și cum ar fi vrut să se răzbune pe tot ce au tras de la Basarabi, chipurile ele își împart stăpânirea cu cei din neamul lui Antonie Vodă. Dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cea din Târgul de Afară de la Fundeni. Glasul de aramă se ridica din alte părți, de la mânăstirea Mihai Vodă, de dincolo de pădure îi răspundea de la Cotroceni clopotul măritului Șerban Vodă; de la biserica albă, de pe deal spre zăvoiul cu grădini și sălcii le îngâna jalea Biserica lui Bucur, cea ridicată din piatră de Mircea Vodă. Peste ape, de unde Mostiștea se pierdea în lacuri venea glasul ctitoriei de la mânăstirea Mărcuța a sfinției sale Theodosie și tot așa, de la Cărămidarii de Jos până la Mogoșoaia, de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rând toate dangătele, unul câte unul, până hăt departe. Luna, trecută de primul pătrar, răsărise până a se nsera. Mâine ies oile la iarbă verde. Alexie, omul lui Dumnezeu adusese totuși primăvara. De undeva se auzea un tril de privighetoare. Sălciile abia au înmugurit și duminică or să fie Floriile. Hrisant Nottara Patriarhul Ierusalimului, Hrisant Nottara, se găsea în vizită la Istanbul la patriarhie - Patriarhia Constantinopolului -, la cel pe care-l recunoștea ca fiindu-i ierarhic mai mare: Înalt Preafericitul Cosma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ph., Euras. Frecv., z.step.-se.go.; L5T8C7U5R8N6, Salicion albae, Ulmenion, Me., In., De. *Populus tremula L. (Plop tremurător) - Ph., Euras. Comună, z.silvost.-e.bo.; L6T5C5U5RXNX, Prunetalia, sambuco - Salicion, Querco - Fagetea, Me., In., De. *Salix alba L. ssp. alba (Salcie, Răchită) - Ph., Euras. Comună, z.step.-se.fa.; L5T6C6U7R8N7, Salicetalia purpureae, Salicion albae, Fr., Me., Md., In. -Salix cinerea L. (Zălog) - Ph., Euras., Frecv., z.step.-se.fa.; L7TXC5U9R5N4; Salicion cinereae, Me., In. -Salix elaeagnos Scop. (S. incana Schrank) (Răchită
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
vadă pielea cafenie atinsă de soarele timpuriu. Pe lângă el nici nu existam. A deschis ușa înainte ca eu să ajung la ea și m-a lăsat să ies. Am coborât treptele, am ieșit din curtea cârciumei, m-am îndepărtat spre sălciile de peste drum, de lângă pârău. - Unde e, mă, tac-tu, acasă? Am înghețat. M-am apropiat și m-am întors către el brusc. - știi, nene, te-am chemat pentru că vreau să mă plimbi cu tractorul matale când o să fie să însămânțezi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
venit și că sunt aici. El e acasă, da’ nu cred că mă lăsa. Da’ eu tare aș vrea să mă lași matale, dacă vrei, să urc și eu pe tractor. Săr’ mâna. Am întors spatele și am fugit printre sălcii pe podul de lemn și apoi într-un suflet până acasă. Dimineața aceea s-a arătat mai prietenoasă decât celelalte. Mergeam alături de Florin pe ogor. Venise acasă și îi ceruse voie tatei să mă plimbe cu tractorul. Numai el știe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Munții înlănțuiesc violent un cer timid și capricios ca tine. Peisajul, simfonie de culori tandre și aspre, îmi desfată și uimește ochiul, invitậndu-mă la gravitate. Gậndurile mele se îndreaptă de fiecare dată către tine, Yoane! Inima mea e tristă ca salcia de pe maluri ce se oglindește despletită în valuri. Dar o dragoste adevărată se înalță deasupra existenței normale. Dragostea mea, Yoane, visează să treacă dincolo de forme și de timp, dincolo de toate reticențele terestre și cred că fidelitatea mea este unul dintre
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pe tine te-a iubit? Ai știut cine te-așteaptă Și-ai venit să răsplătești Lungi durerile-mi lumești, Cu zîmbirea-ți înțeleaptă Și cu ochii tăi cerești. {EminescuOpIV 54} ÎNCHINARE LUI ȘTEFAN VODĂ Și strunile plesnite și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută, Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. Ce vânt trăgând s-aude sub crengile plecate Spre unda cristalină ce fuge șopotind, Și umbrele din apă tot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cer este făcut. Te leagănă pe vânturi, și-a ta melancolie Misterioasă limbă în inimă lovind, Fă lacrime să curgă, colo fă-n veșnicie Eroul să tresalte, al tău glas auzind. {EminescuOpIV 57} Și strunile plesnite, și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. O munți și văi profunde, oh! dați-mi pentru-un nume Sublima voastră voce, că-i trist sufletul meu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sfărmată În bulgări mari. Pe mândrele cărări, Ce trec prin verzile și mândre plaiuri E pulbere de-argint. Pe drumuri Cireși în floare scutură zăpada Trandafirie a-nfloririi lor, Vântul le mână, văluros le-nnalță, De flori troiene în loc de omăt Și sălcii sfinte mișcă a lor frunză De-argint de-asupra apei și se oglindează În fundul ei - astfel încît se pare Că din aceeași rădăcină crește O insulă în sus și una-n jos. Și nu-i nimica în aceste ramuri: Dintr-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
moi în ochii negri - el dă lirei alt acord: Căci femeile-l așteaptă cu șireata lor zâmbire, Brune unele ca gânduri din poveștile asire, Alte blonde cu păr de-aur - vise tainice de Nord. Dar venit-a judecata și de sălcii plângătoare Cântărețul își anină arfa lui tremurătoare; În zădar rugați peirea - muri se năruie și cad! Cad și scări, ș-aurite arcuri, grinzi de cedru, porți de-aramă, Soarele privește galben peste-a morții lungă dramă Și s-ascunde în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor plaiuri verzi - o ploaie -, Snopi de flori cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vânt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate, ce mânat se grămădește În troiene de ninsoare, care roză strălucește, Pe când sălcii argintoase tremur sânte peste râu. Aeru-i văratic, moale, stele isvorăsc pe ceruri, Florile-isvorăsc pe plaiuri a lor viață de misteruri, Vîntu-ngreunînd cu miros, cu lumini aerul cald; Dintr-un arbore într-altul mreje lungi diamantine Vioriu sclipesc suspinse într-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Curge Aurul tot al zilei și îl împle de splendoare, De poți număra în fundu-i tot argintul adunat. Apoi iar se pierde-n codrii cu trunchi groși, cu frunza deasă, Unde-n arborul din mijloc e vrăjita-mpărăteasă, Unde-n sălcii mlădioase sunt copile de-mpărat; Codrul - înaintea vrajei - o cetate fu frumoasă, A ei arcuri azi îs ramuri, a ei stâlpi sunt trunchiuri groase, A ei bolți streșini de frunze arcuite-ntunecat. Sara sună glas de bucium și cerboaice albe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și murmura cuminte a râului curat. În curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare, În dulceie-mmiitul al paserilor grai, În murmurul de viespii, ce-n mii de chilioare Zidesc o mănăstire de ceară pentru trai, De spânzură prin ramuri de sălcii argintoase O-ntreagă-mpărăție în cuib legănător, A firii dulce limbă de el era-nțeleasă Și îl împlea de cântec, cum îl împlea de dor. Visa copilul... Fruntea-i de-o stâncă răzimată, Privea uimit în râul ce spumega amar, Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
decât bisectoarea dintre mare și cer. Vreau să plutesc pe un poem tras de vulturi. Important e să știi să-ți primenesti la timp utopiile. Performanța presupune competență dublată de tenacitate. Scopul ar trebui să înnobileze mijloacele. Idealurile împlinite devin sălcii. Scriitorul valoros are timp să fie și VIP. Scriu ca să-mi justific zăbava terestră. Talentul și chinul artistului polarizează magma spre sens. Scriu ca să deranjez neantul. Cultivarea talentului poate fi justificarea esențială a existenței. Adun zilnic pietre pentru soclul micii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
artă, apoi compromis în morală. Plăcerile nelimitate ne - ar transforma , în scurtă vreme, în asceți. Uneori, nu te iartă nici cei care te înțeleg. Lingușitorii pot face un dictator din cel mai blând conducător. Umilința metamorfozează coloana vertebrală într-o salcie plângătoare. Conjunctural, unii creatori de artă au îngurgitat fecale cu pumnul. Alții - cu lingurița de argint. Răzbunarea nu înseamnă eliberare, ci o reîmprospătare a urii. Când crezi că ești înconjurat doar de dușmani, începi să - ți dai aere de mareșal
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliță. 20. El își găsește hrana în munți, unde se joacă toate fiarele cîmpului. 21. Se culcă sub lotus în mijlocul trestiilor și mlaștinilor. 22. Desișul lotusului îl acopere cu umbra lui, sălciile pîrîului îl înconjoară. 23. Dacă se întîmplă ca rîul să iasă din matcă, el nu fuge: chiar de s-ar năpusti Iordanul în gîtlejul lui, el ar rămîne liniștit. 24. Crezi că-l poți prinde lovindu-l în față? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
refuzată de cei dinaintea sa, își spunea în gând cu obstinație, - Ar trebui să mă mai duc la ședințele de partid! Cetăți pereche Când satul se termina șoseaua despărțea distinct vegetația în două; în partea dinspre fluviu o lizieră de sălcii, scorburoase, începea pădurea stejarilor de luncă, plopilor și frasinilor care aruncau arome sălbatice de ghindă, verdeață și fluviu domolit; iarba înaltă, grasă și moale urca înspre cetate iar dincolo în zare, Dunărea, scăzută mult, lăsase o insuliță. din bolovăniș și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]