2,877 matches
-
urechi sub mine. Apoi începem să ne bălăbănim mai tare și Finn, dându-și seama că-și pierde echilibrul, mă împinge spre spate, așa că aterizez în picioare. —Frumos! zice instructorul. Cine vrea să încerce? Ceilalți se bulucesc bucuroși înapoi pe saltelele lor, ca să ne copieze. Hai să mai facem o dată! zice Finn nerăbdător, întinzând picioarele spre mine. Ne clătinăm prea tare! Până la sfârșitul orei, am reușit să mă urc pe umerii lui Finn - mă tot scuz că sunt grea, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
docuri de încărcare. Întoarse și porni înapoi. Conduse cât de încet putea și, în cele din urmă, văzu casa. Nu era chiar pe 38, ci la colțul dintre 38 și Alameda, retrasă în spatele unor buruieni înalte și tufe neîngrijite. O saltea veche pătată de rugină era întinsă pe trotuarul din fața casei. Pe peluza din față era un cauciuc de camion. O furgonetă VW era parcată în curbă. Josh parcă vizavi. Se uită la casă. Și așteptă. Capitolul 13 Sicriul se înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mințea... Mi-au luat iezii, tata i-a vândut în toamna aia, am început școala, clasa a treia, și blonda s-a măritat cu poștașul satului, un flăcău robust, plin de sănătate. Mă culcam singur pe pologul de fân din saltea, mă aromea, dar nu mă mai adormea ca înainte, ceva mă râcâia greu, simțeam că vorbele mele curseseră ca acidul peste întâmplarea din care învățasem atâtea, vorbele curseseră peste Romanița aceea unică, albă și curată, cu țâțele ca bostanii. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îi zice apăsat: te omor dacă pleci de aici!, vedem și cu teatrul, rămâi la mine, aici, apoi mai calm, venind spre pat: vino să te adorm, să fiu sigur că nu pleci. Și râde. Se așază pe margine de saltea, o întinde lângă el, ea geme de parcă ar fi venit dintr-o lume de dincolo și ceva nu e bine aici, de parcă lumea asta n-ar vrea-o, el nu știe de ce, începe să-i cânte cald, ușooor, înceeet: Liuliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am îndreptat către căsuța de lângă gard care avea două camere și o tindă. Nea deschis ușa camerei din stânga, spunându-ne simplu: „Aici! Nu cred că vă trebuie învelitori că e destul de cald noaptea”. Era un pat de lemn cu o saltea din țolinci de cordele umplută cu pănuși de porumb, pe care cu mare îngăduință ar fi încăput două persoane, o bancă lungă de lemn ca acelea ce se găseau la Căminul Cultural, o masă și un taburet ca vai de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mă cam sâcâie peste tot. Am coborât călcând cu grijă pe dușumeaua de lemn care scârțâia la fiecare pas și am ieșit afară, unde amicul Dănilă fuma de zor. - I-ai simțit și dumneata? - mă întrebă zâmbind. - Ce anume? - Puricii. Salteaua aia e plină de purici. Am prins vreo câțiva, dar cred că sânt cu sutele. Mâine îi spun moșului că dacă nu le schimbă, plec. - Asta cu siguranță! - întăresc eu. Acuma înțelesesem amabilitatea domnului Speranță de a se sacrifica să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
a se sacrifica să doarmă pe banca de lemn, fiind sigur că va avea o noapte liniștită, de vreme ce veniseră clienți noi la purici. A doua zi s-au schimbat lucrurile. Moșul a dat dispoziție Marandei: - Ascultă, Marandă! Arunci la naiba salteaua ceea plină de purici și dai la domnii profesori așternuturi curate și adumi și mie un ogheal nou dintr-acelea de-acolo. Când auzi Maranda, se și stropși la el: - Da' ci, ai murit?! Di-acolo nu-ț aduc ninica
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
-le frunzulițele tremurânde În tot atâți bănuți din aur. Cei mai mulți tineri și adulți se bălăceau În apă, Înotau ori se plimbau cu barca, alții jucau volei În cercuri mici iar cei toropiți de soare și de efort se odihneau pe saltele sau cearceafuri. Printre cei din urmă se găsea și Rică Olaru, cel care avea ochii Întredeschiși și, Între realitate și vis, Încerca să mediteze la toate formele Înglobate În cuvântul ... „fraier”, rostit de Ada Moldoveanu ca un fel de concluzie
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
afecțiune unicului nepot, și m-au primit cu drag În casa lor modestă, aflată dincolo de dealurile pe care le călărisem atâta, În jocurile mele. Mi-au oferit o cameră curată, nu prea mare, În care erau un pat cu o saltea de puf, și cu un morman de perne de diferite culori, o masă cu picioarele curbate pe care era un coș cu mere, un scaun Înalt pe care mă cocoțam cu efort, și un fel de dulap care, În jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
anevoie, Îl chinuie durerea de picioare și abia mai poate traversa calea ferată. Undeva, nu departe, Cartierul de lux se vede ca o fortăreață falnică și inexpugnabilă a capitalismului de tranziție, când banii trebuie arătați lumii, și nu ținuți sub saltele modeste ca să se Îngălbenească odată cu trecerea anilor. Însfârșit, hăurile negre ale blocului, ,,turnul de control,, al ghetoului se decupează distinct din zăpada care a acoperit gunoaiele. Câinele lui Ben Îl aude și latră stins, de parcă cineva i-a pus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ocolească... În rest, mă uit la televizor. La Seattle nu am TV. Țușca mi-a dat un aparat - primul pe care îl cumpărasem la venirea în Canada. Nici nu știam că îl mai avem... Îl folosesc de măsuța la capul saltelei gonflabile pe care dorm - țin veioza pe el. Cameră e mică și cocheta, faptul ca nu am mobilă ajuta. Cărțile le-am pus pe langă pereți: cărți pe care le cumpăr de la second hand. Seară citesc. Citesc și în autobuz
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
o să-mi cumpăr un computer. - Avem unul. - Tu ai, eu nu am. Cred că sunt singurul om din Seattle fără computer. - Ti s-a făcut de mirc? Ai grijă! Mi s-a făcut. Cand vine seară și stau singur pe salteaua mea gonflabilă, mă apucă uratul. Mă simt groaznic. Uneori îmi vine să plâng. De ce? De propria-mi milă? De ce? Fac un porcoi de bani... - M-am uitat la case în jurul Seattle. - Și? - Unele sunt scumpe, dar altele sunt cu mult
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Acum avea o rochie albă.Apoi în acordurile unui concert preclasic,rochia se închise imperceptibil la culoare... Adormi.Când se trezi era dimineață.Se simțea odihnit.Se afla într-o camera în formă ovală. Mobilierul și lenjeria erau ultramoderne, transparente. Salteaua era plină cu apă.Peștișorii exotici înotau sub el.Prin pereții camerii se vedeau holuri lungi și uși mate.Ciudat! Camera nu avea ușă.Cobori din pat. Intr-un colț se afla un display.Atinse un buton și pe ecran
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
spital la primele semne, așa că am stat acasă, în studioul miniatural din Avenue de Granges-Paccot 4, refăcând bagajul de câteva ori, pândind cu angoasă contracțiile și urmărind pe ceas, cu Cla, îndesirea lor. Cea mai mare grijă a mea era salteaua : tot ce e în garsonieră e închiriat, așadar compromiterea saltelei prin „ruperea apelor“ (când citeam asta în manualele de puericultură îmi suna a „topirea metalelor“) ar fi fost un dezastru. Vorba aia : „Să nu dați la oglinzi, că sunt cu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
miniatural din Avenue de Granges-Paccot 4, refăcând bagajul de câteva ori, pândind cu angoasă contracțiile și urmărind pe ceas, cu Cla, îndesirea lor. Cea mai mare grijă a mea era salteaua : tot ce e în garsonieră e închiriat, așadar compromiterea saltelei prin „ruperea apelor“ (când citeam asta în manualele de puericultură îmi suna a „topirea metalelor“) ar fi fost un dezastru. Vorba aia : „Să nu dați la oglinzi, că sunt cu chirie“. Se pare însă că am dormit iepurește, eram de
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
picioare când s-a rupt barajul și Dora a rămas mai uscată și mai curată, cu capul în jos, așteptând străpungerea, alunecarea, toboganul acvatic ; cine știe ce-o fi simțit ea în momentul acela când eu mă gândeam alternativ la saltea și la figura severă a conciergei helvete... Abia spre seară, pe la 6, când aveam deja contracții dureroase ca naiba la fiecare 10 minute, am chemat un taxi și am plecat toți trei, demni și preocupați, spre spital. Culmea, până acolo
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
seara și mă culc devreme. Suntem în total șapte pelerini aici și se pare că doar eu am motive mai religioase, și cele două tinere franțuzoaice, care au plecat prin sat. Dimineața constat că o persoană doarme pe jos, pe saltea, în bucătărie. Cred că din dormitorul lor, cineva a sfortăit atât de tare încât a constrâns-o să caute un refugiu aici, pe jos. Din dormitorul meu, nu am scos pe nimeni afară cu sforăitul, deci nu sunt chiar așa
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
După un duș bun și un litru de lapte cu pâine, mă așez în pat și mă contopesc cu el. Incep să simt din plin toată oboseala zilei, care parcă începe să se scurgă din mine și să pătrundă în salteaua patului. Am nevoie să scap de doza aceasta de oboseală, să prind noi forțe în timpul nopții, al somnului, căci mâine va începe o nouă zi, o nouă etapă a drumului meu. Marți, 28 august: Arudy-L'Hôpital St. Blaise: 44 km
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
să se dea o asemenea utilizare casei sale. Nemaivorbind de lipsa desăvârșită de fonduri pentru campania sanitară. Până la urmă a fost descoperită, lângă bariera orașului, o baracă pustie, fără ușă și ferestre. Nu s-au putut procura nici paturi, nici saltele și nici rufărie, ci s-a decis instalarea bolnavilor pe paie. Rămînea cine să îngrijească pe bolnavi: medici nu, infirmieri nu... Nu vrea nimeni să fie infirmier. Primarul a trimis pe un sergent și a găsit pe un arap într-
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cei doi fii și nora sa. Pentru apărarea împotriva paraziților și a molipsirilor "este bine - recomanda el - să se semene cînipă pe sub ferestrele casei, prin ogrăzi, pe lângă garduri". Oricine vrea să trăiască liniștit pe timp de holeră "să umple o saltea cu pleavă de cînipă uscată și să se culce fără frică pe saltea, că nici holera, nici ploșnițele, nici puricii nu-l vor supăra"477. Au existat, așadar, atunci, ca și astăzi, fanatici ai unor tehnici și remedii pretinzând a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
este bine - recomanda el - să se semene cînipă pe sub ferestrele casei, prin ogrăzi, pe lângă garduri". Oricine vrea să trăiască liniștit pe timp de holeră "să umple o saltea cu pleavă de cînipă uscată și să se culce fără frică pe saltea, că nici holera, nici ploșnițele, nici puricii nu-l vor supăra"477. Au existat, așadar, atunci, ca și astăzi, fanatici ai unor tehnici și remedii pretinzând a fi suverane în combaterea celor mai grave calamități, printre care și flagelele epidemice
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Carol I: "Uneori, lagărul nostru se prefăcea într-o baltă noroioasă, prin care abia străbăteam cu grele cizme de călărie. Sălile bolnavilor erau niște imense barăci, fără lumină îndestulătoare, înăbușitoare când ardea soarele și umede când ploua. Bolnavii zăceau pe saltele de paie, unul lângă altul, cu o cărare de noroi ce despărțea amândouă șirurile de paturi. Nu aveam saltele și aproape deloc rufărie"561. Fig. 18. Aspect de la autopsia unui soldat mort de holeră în Campania din Bulgaria (fotografie din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
călărie. Sălile bolnavilor erau niște imense barăci, fără lumină îndestulătoare, înăbușitoare când ardea soarele și umede când ploua. Bolnavii zăceau pe saltele de paie, unul lângă altul, cu o cărare de noroi ce despărțea amândouă șirurile de paturi. Nu aveam saltele și aproape deloc rufărie"561. Fig. 18. Aspect de la autopsia unui soldat mort de holeră în Campania din Bulgaria (fotografie din 1913). Despre epidemia care a afectat trupele române din Bulgaria, ca și despre lazaretul de la Zimnicea, dispunem de un
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de războiul pentru care era somat să se Întoarcă acasă ca să plece pe front, hotărât să nu răspundă ordinului de mobilizare, bursa retrasă, singur, de dimineața până seara În bibliotecă, Întinzând seara singurul costum, tot mai lucios În coate, sub saltea, ca să-l calce, mâncând o dată pe zi, dacă avea noroc, dezertor, așteptat de Curtea Marțială, de linia Întâi a frontului, transfug... Moțăie, tot mai amorțit, În scaun, Întrezărind În fugă o fotografie mișcată care se va risipi În buimăceală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
așezat pe un colț de pat, ceva mai departe de mine, ca să mă poată privi mai bine! Începusem să scâncesc și să mă foiesc În scutecul Îngălbenit de vreme și de atâta folosință pentru alți frați, născuți Înaintea mea. Din salteaua ruptă pe alocuri, ieșeau la suprafață paiele și fânul care căpătaseră culori ciudate! Am Început să strâmb din nas din cauza izului de mucegai, pe care l-a sesizat chiar și mama. Ar fi bine să mai schimb, totuși, așternuturile! Cine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]