4,384 matches
-
nu unul, nici două, ci trei camioane-cisternă. Istovit de ispravă, m-am oprit să beau o cafea, dar, cînd să plec, am văzut oripilat cele trei camioane-cisternă trecînd În trombă pe dinaintea mașinii mele staționate și claxonînd tare În semn de salut. Însemna s-o iau de la capăt! Mi-am schimbat itinerariul și m-am pomenit la Modena cînd eram așteptat, de fapt, la Bologna. Mă bucur În fiecare zi că nu mai sînt automobilist. Datorez o bună parte din puțina seninătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Întredeschisă și m-am Îndreptat cu un pas hotărît spre cabină. Tocmai eram gata să ridic receptorul cînd am văzut venind un ofițer. Voia și el să dea telefon. Ca să nu am probleme, i-am cedat locul schițînd un vag salut militar. M-a Întrebat ce făceam acolo. În răspunsul pe care i l-am dat, am insistat asupra cuvintelor „permisie specială... acordul șefului...“, care mi se păreau de natură a-i liniști bănuielile. Am dat În cele din urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de afecțiune, dar nu vrea să admită nici chiar față de ea însăși. Îi simte lipsa, dar nu vrea să accepte. Sau poate chiar nu simte lipsa iubirii... îi ajunge internetul... tehnologia... telefonul mobil... relațiile reci și superficiale... bună și pa, salut și fiecare cu problema lui... Atunci înseamnă că i se potrivește această lume aspră și încremenită în nepăsare. Atunci, nu e ea Angela... Numai dacă ar fi în stare să simtă pentru mine mai mult decît arată. Dacă i-ar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
pentru dumneata. ă și mie pentru dumneata. ă Vă rog să nu vă pară. ă Eu sunt un magistrat. ă Ah! ă Mă aflu aici cu treburi de poliție. ă Vă doresc... Dar actorul părăsi prăvălia fără să-și termine salutul. Simțindu-se straniu compromis de întâlnire, Porfiri se întoarse la cămătar. Bărbatul îl întâmpină cu o privire impertinentă. Acei ochi, intenși, închiși și foarte vii, păreau pe moment mai obsceni decât orice din Cele unșpe mii de vergi-ne-bune. ă Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Biciul și biciuiții, Plăcerea violetului (fiind o continuare a Biciului și biciuiții), Trup și sânge, Ea s-a dat țiganilor, Cele unșpe mii de vergi-ne-bune, Călugărul și virginele. Fiecare purta sigla Priap, ceea ce îl făcu pe Salitov să slobaodă un salut emfatic de triumf. Acesta nu era pentru îngrijitor, în fața căruia nu avea nimic de demonstrat, și de a cărui prezență și uitase. În schimb, se și imagina arătîndu-i pozele și cărțile lui Porfiri Petrovici. Capitolul optsprezece Hotelul Adrionapole Drozhki gonea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
gheața..., repetă Dan binevoitor. Un cap din muțime se Întoarse, dând la iveală un zâmbet uriaș. Un domn foarte gras Îi făcu ușor cu mâna. Kitty se forță să răspundă la fel. —Dumneavoastră, domnișoară? Întrebă Dan Zachary, interpretându-i greșit salutul. Vă rog! — O, nu, eu doar... — Nu vă sfiiți, spuneți, o Îndemnă Zachary. O sută de perechi de ochi se Întoarseră către ea. Gânduri haotice i se Învălmășeau În minte. — Vă rog, repetă Dan amabil. Suntem Între prieteni, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spuse ea sarcastic, faptul că, dacă senatorii sunt cei mai buni și cei mai deștepți, cum se face că În privința acestui război sunt ultimii care au Înțeles cum stau lucrurile. Roger se apropie nerăbdător de ei, schițând un zâmbet forțat. — Salut, Îl abordă tipul de la Google, tu ești În relații mai apropiate cu senatorii. Când vă mai vedeți, spune-le că au dat-o În bară. Noi de ce să-i mai votăm, dacă ei nu votează pentru noi? — Pentru că republicanii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
După asta, de câte ori mă zărea, se ridica respectuos în picioare și își scotea șapca decolorată, salutându-mă în timp ce-și ștergea cu dosul mâinii chelia transpirată: „Să trăiți, domnule sculptor”. Dacă n-aveam chef de el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să petrec câtva timp în ghereta lui, fiindcă mă asculta cu gura căscată, fericit, orice îi spuneam. Ba chiar închidea ferăstruica gheretei ca să nu ne deranjeze nimeni. Îi îndrugam verzi și uscate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
celor cu care mă întâlneam un avertisment ironic: „Daniel Petric, ești un om terminat. N-o să mai faci mulți pureci la azil, așa că, scuză-ne, dar nu merită să ne mai pierdem vremea cu tine”. Moașa îmi răspundea rece la salut, fără să-mi arunce nici o privire, arătându-mi astfel că nu uitase ofensa pe care i-o adusesem. Încât de fiecare dată mă grăbeam să ies cât mai repede, să ajung pe țărm sau să mă duc în bălării. Rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
minute. Pe urmă, tot cu spatele la mine, cu o voce incoloră, calmă, liniștitoare: „Monsieur, vous êtes fou“. El a rămas nemișcat, eu la fel. După alte cinci minute, am Înțeles că n-avea să continue. Sfârșitul ședinței. Am ieșit fără să salut. Secretara mi-a surâs larg, și m-am trezit din nou În strada Elisée Reclus. Era unsprezece. Mi-am adunat lucrurile de la hotel și m-am repezit la aeroport, Încredințându-mă soartei. A trebuit să aștept două ore, și Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
asupra motorului mașinii sale, Înjurînd. Se Îndreaptă de spate cînd ea Îl strigă pe nume. Drept prezentare, Susan spune: — L-am adus pe domnul Wakefield, ca să te cunoască. Domnul Petrovici Își șterge mîinile pe o cîrpă uleioasă și mormăie un salut, care nu-l face deloc să sune ca marele fan al muncii sale pe care Îl descrisese Susan. Fiicei sale Îi spune doar: Îmi dai și mie curent? Ai cabluri În mașina aia a ta de hipioată? — Îmi pare bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
crezi că cineva se poate declara așa, pe loc? Trage cu ochiul În barul din spatele femeii și Îl vede pe puștiul cu ochiul bandajat lîngă un automat, părînd nehotărît. Puștiul ridică ochii și Wakefield Își flutură mîna În semn de salut. Portărița se Întoarce și Îl vede pe puști răspunzînd, la rîndul lui, cu o fluturare de mînă. — Okey, spune, Îi cunoști pe răniți. Intră. Wakefield se Îndreaptă direct către băiat, care Încă mai analizează automatul. — Nu se poate, spune, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
morală te făcea să te simți atât de împăcat cu tine însuți, încât nu mai părea imperios necesar să-ți duci hotărârea până la capăt. Era o vreme așa de frumoasă încât merse pe jos la redacție, bucurându-se să audă saluturile prietenoase ale vânzătorilor din cartier și al doamnei care coordona circulația în fața școlii. Era minunat să trăiești într-un loc unde toată lumea te cunoștea, nu într-un oraș mare și străin. Turla catedralei strălucea masivă și aurie pe fundalul cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Fran, pe capacitatea ei de-a cloci o idee care ar putea să dea clasă ziarelor locale, ba chiar să le ia locul? În fața școlii primare de lângă catedrală, doamna care dirija circulația îi zâmbi și strigă o formulă de salut. Însăși doamna cu pricina se afla acolo pentru că Express inițiase o campanie cerând să fie postată acolo după ce un copil murise când se întorcea de la școală. Poate că revista lui Fran satisfăcea o nouă dorință, dar va fi întotdeauna nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
consumat aici. Ia și tu p-ăsta.“ Îi dădeai un inel bun. Se uita la el... „Hopa, păi face mai mult.“ „Mai dă și tu ce-oi mai da, mai adu o baterie de vin s-o bem împreună și salut.“ „Băi, mai ai?“ „Mai am, tată, uite brățara asta.“ „Haide acasă, să-ți dau banii.“ „Hai.“ Îi vindeam una, mă ducea după două-trei zile, deja îi luam și ce mai avea pe lângă. Un moment de neatenție, luai mulaj de pe cheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Nici Roll, nici eu, nici Claude Sernet, pe care oaspetele îl cunoștea personal din anii cînd Mihail Cosma studiase în Italia și se apropiase de mișcarea futuristă. A fost doar Voronca și prin el Marinetti a transmis lui Cosma un salut. Dar din 1928 Cosma luase locul lui Sernet” (Născut în ’02, Editura Minerva, București, 1973, p. 364). În 1928, Marinetti figura totuși la loc de cinste, alături de Breton, și în manifestul revistei unu... La sfîrșitul anului 1931, revista Contimporanul, ajunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tineri”. În mod vădit, autorul nu este doar un adept al esteticii futuriste, ci și un simpatizant al politicii aferente. Într-un editorial din Facla lui Ion Vinea, același Riegler-Dinu va saluta vizita lui Marinetti printr-un articol entuziast (v. „Salut lui Marinetti“, în Facla, anul IX, nr. 356, 5 mai 1930). Conferințele ținute de liderul futurist vor fi amplu consemnate în presa românească a momentului. Mitologia tinereții războinice se asociază, în articolul lui Riegler-Dinu, cu apologia vitalistă a valorilor „păgîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mîna pe șervetul de bucătărie. M-au pus la treabă să tai roșiile și-s plin de suc. Am rîs, cînd se auzi o altă voce, precizînd: Încercăm să-i dovedim că nu e totul doar o treabă de femei. Salut! Emma ședea la masa de bucătărie, răsfoind un număr din revista Hello! și ronțăind cu pumnul alune trase În miere, dintr-un castronel de porțelan aflat În mijloc. Își ridică privirea și-și salută fratele, apoi mă măsură din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
păr În dezordine. — SÎnteți În regulă, fetelor? se interesează Fran, repezindu-se la aragaz pentru a salva supa ce Începuse să dea peste marginile oalei. Mi-e teamă că, astăzi, organizarea noastră lasă de dorit. A, Îl cunoașteți pe Charlie? — Salut, Charlie, eu sînt Sally. Sally plutește către el, cu mîna Întinsă. — Încîntat de cunoștință. ZÎmbetul lui e cald și prietenos, strîngerea lui de mînă e fermă, iar Sally e pe dată cucerită, continuînd să se uite la el pierdută, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe care am ajuns să-i cunoaștem surprinzător de repede și oameni care sînt, cum zice Dan, prieteni-În-devenire: cuplul cu care ne ciocnim la lăsarea serii, În vreme ce Își plimbă cîinele (abia de-am schimbat odată un zîmbet și ne-am salut scurt, dar sîntem amîndoi de acord că par genul nostru de persoane); fata de la magazinul de lenjerie, care mereu iese să-mi spună „bună“ cînd trec pe acolo, Întrebîndu-mă cum mă mai simt; ceilalți clienți de sîmbătă dimineața ai cafenelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În acea după-masă, cînd numele Lindei apare pe display-ul telefonului meu, zîmbesc (am citit odată că, dacă te forțezi să zîmbești cînd vorbești la telefon, vocea Îți va suna În mod automat mai veselă), ridic receptorul și rostesc un salut degajat. — Bună, zice Emma. — O! Am crezut că e maică-ta. În ciuda hotărîrii mele, mă cuprinde un val de ușurare. — Nu, nu-i. Am dat pe-acasă pentru că voiam să iau o carte uitată săptămîna trecută și m-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
seama dacă tu erai sau nu. — Îmi imaginez că e dificil să te pronunți cînd nu vezi decît spatele cuiva. — Dar am avut dreptate, spune el zîmbind. Deci, ce mai faci? — Bine, mersi. Ți-o amintești pe prietena mea, Lisa. — Salut, Lisa. Mă bucur să te văd, spune el la iuțeală și fără interes, apoi se Întoarce iarăși la mine. Am aflat că fiul tău e bine. Nu-ți pot spune cît de Îngrijorați am fost cu toții În seara aia, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prima oară pe ziua respectivă, Încep să rîd În hohote. Apoi, mă opresc brusc din rîs, pentru că nu numai că Lisa ne-a observat În mod clar, dar se și Îndreaptă spre noi. Nu mai avem unde să ne pitim. Salut, spune ea apropiindu-se și uitîndu-se la mine. — Salut, Lisa. Trish zîmbește vesel, străduindu-se să-și ia un ton cît mai normal. — Ce mai faci? — OK, răspunde ea ridicînd din umeri. Salut, Ellie. — Salut, Lisa, mormăi eu. Reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
hohote. Apoi, mă opresc brusc din rîs, pentru că nu numai că Lisa ne-a observat În mod clar, dar se și Îndreaptă spre noi. Nu mai avem unde să ne pitim. Salut, spune ea apropiindu-se și uitîndu-se la mine. — Salut, Lisa. Trish zîmbește vesel, străduindu-se să-și ia un ton cît mai normal. — Ce mai faci? — OK, răspunde ea ridicînd din umeri. Salut, Ellie. — Salut, Lisa, mormăi eu. Reușesc să o privesc În ochi o secundă, după care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Nu mai avem unde să ne pitim. Salut, spune ea apropiindu-se și uitîndu-se la mine. — Salut, Lisa. Trish zîmbește vesel, străduindu-se să-și ia un ton cît mai normal. — Ce mai faci? — OK, răspunde ea ridicînd din umeri. Salut, Ellie. — Salut, Lisa, mormăi eu. Reușesc să o privesc În ochi o secundă, după care mă uit În altă parte. — Ellie, mi se adresează Lisa, am putea să mergem undeva să vorbim? Stau eu cu cei mici, se oferă Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]