9,763 matches
-
Bourelles. Gravul venea după el cu trăsura, la douăzeci de metri în urmă, și-i liniștea bătându-i cu palma pe cei doi cai care aveau obiceiul să lovească pământul cu copita în timp ce se băligau. Destinat întâlnea lume care îl saluta. Înclina puțin capul, nu schimba niciodată vreun cuvânt cu nimeni. La amiază, intra la RĂbillon, unde era primit de Bourrache. Avea încă masa lui, servea întotdeauna aceleași mâncăruri, bea același vin ca în vremea când trimitea oameni la ghilotină. Diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe proprietarul Castelului, care este un domn în vârstă, văduv, procuror la V. Primarul i-a prezentat afacerea în timp ce eu așteptam afară. Apoi am fost invitată înăuntru. Procurorul nu mi-a adresat nici un cuvânt. I-am zâmbit și l-am salutat. A rămas cu mâna mea într-a lui mult timp, parcă surprins să mă vadă. Din întreaga lui ființă se degajă o infinită tristețe. La sfârșit, i-a dat primarului acordul, m-a salutat și ne-a părăsit. Casa cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
I-am zâmbit și l-am salutat. A rămas cu mâna mea într-a lui mult timp, parcă surprins să mă vadă. Din întreaga lui ființă se degajă o infinită tristețe. La sfârșit, i-a dat primarului acordul, m-a salutat și ne-a părăsit. Casa cea micuță nu a fost locuită de multă vreme. Trebuie să fac ordine. Mi-ar plăcea să o vezi într-o bună zi. Îmi lipsești atât de mult. Poți să-mi scrii pe numele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de slănină. Mă simt împăcată cu ei, și mai uit puțin de singurătatea mea. Tristețe (este porecla pe care i-am dat-o gazdei mele, procurorul) mă așteaptă în fiecare zi, când mă întorc acasă. Se plimbă prin parc, mă salută. Îi răspund la salut și îi zâmbesc. E un om singur, bătrân și rece. Soția lui a murit când erau încă foarte tineri. În curând e Crăciunul... Amintește-ți ultimul nostru Crăciun, cât de fericiți eram! Să îmi scrii repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ai scris-o pe 26 decembrie. Deși suntem atât de aproape unul de celălalt. Tristețe mi-a adus-o personal. Probabil bănuiește despre ce e vorba, dar nu mi-a pus nici o întrebare. A bătut la ușa mea, m-a salutat, mi-a dat plicul, după care a plecat. Ți-am citit cuvintele plângând de fericire. Țin scrisoarea ta în dreptul inimii, da, în dreptul inimii, o țin lângă piele și am impresia că tu ești aici, cu căldura și parfumul tău, închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe copaci, până spre vârf. Florile, troscotul, pătlagina și mușețelul creșteau la fel de sălbatic spre soarele păsărilor de sus. Dincolo de merii de când lumea, spre margine, alunecând peste pietrele verzi, un pârâu curgea atât de liniștit, încât părea că ascultă, iar apa saluta ținutul ca și cum s-ar fi închinat celei mai frumoase femei dintr-un burg. Era o libertate strălucitoare în grădina frumoasă doar prin sălbăticia ei pură. Noii stăpâni ai pământului s-au gândit că trebuie făcută ordine acolo, că trebuie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Maestrului e acoperită cu afișe de la spectacole, toate sunt de-ale studenților, se apropie toamna, dar nici unul dintre profesorii din Facultate nu a ajuns pe aici. E vacanță încă. Doar Maestrul venise dimineața la birou, Nicu Ciot încercase să îl salute academic, vă salut, Maestre!, ce faceți mereu, în vacanță, pe-aici?, deși îl sunase doamna Loredana înainte de a ajunge bărbatul ei acolo, vorbiseră una-alta, vine și astăzi Maestrul!!!, a dracului muiere, toată ziua e cu telefonul după el!, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu afișe de la spectacole, toate sunt de-ale studenților, se apropie toamna, dar nici unul dintre profesorii din Facultate nu a ajuns pe aici. E vacanță încă. Doar Maestrul venise dimineața la birou, Nicu Ciot încercase să îl salute academic, vă salut, Maestre!, ce faceți mereu, în vacanță, pe-aici?, deși îl sunase doamna Loredana înainte de a ajunge bărbatul ei acolo, vorbiseră una-alta, vine și astăzi Maestrul!!!, a dracului muiere, toată ziua e cu telefonul după el!, el îi spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
gâtul extrem de lungi, ești ca o balerină!, îi spusese acum o săptămână, când o cunoscuse, , în fața Teatrului „Cișmeaua Roșie”, o văzuse pe o bancă și ea se ridicase în picioare, ca și cum ar fi vrut să-i spună ceva, să-l salute, bună ziua, Maestre! Au intrat în vorbă, Tina mă cheamă, una-alta, și întrebarea venise imediat: unde stai?, la... hotel, am venit să dau la teatru, se apropie admiterea de toamnă, cum îi zic eu. Se uita atentă la construcțiile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de scena pe care joc, de celebritatea mea, nu de mine, că acum sunt bun să-l joc pe Trahanache, s-a dus vremea lui Tipătescu. Dar tu știi că gloria e un bun afrodiziac. Codrescu era în cabinet. Vă salut, ea e actrița aia tânără despre care v-am telefonat, a terminat teatrul la mine la Facultate, încă nu s-a angajat, n-a sărutat scena, dar o botezăm noi, vedem, în viitor, acuma o dor picioarele, articulațiile, zona inghinală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să ne Întâlnim cu un domn... Da, am cunoscut-o pe Încântătoarea dumneavoastră fiică la școala de dans“. Pe urmă, schițând acea Înclinare ușoară, pe jumătate străină, va da mâna cu toate femei, micuțe În rochii scrobite și-i va saluta din cap pe domnii ce vor sta paralizați În preajmă, adunați În grupuri mici pentru a se apăra reciproc. Un majordom (unul dintre cei trei existenți În Minneapolis) i-a deschis larg ușa. Amory a pășit Înăuntru și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
romantismul i-a tras cu ochiul de pe afișul despre cursele de care de pe Broadway și a scânteiat În ochii femeilor de la Astor, unde a cinat Împreună cu tânărul Paskert de la St. Regis’. Când au pășit pe intervalul din sala de spectacole, salutați de zbârnâitul nervos și de cacofonia viorilor neacordate, Întâmpinați de mireasma grea, senzuală, a fondului de ten și a pudrei, Amory s-a crezut Într-un imperiu al delectărilor epicureice. Totul Îl Încânta. Se juca piesa Micul milionar, cu George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un prieten sau cu o carte, se ducea acolo să facă experimente digestive. Într-o zi de martie, găsind toate mesele ocupate, se așezase În fața unui boboc, care stătea absorbit cu capul Într-o carte, la ultima masă. S-au salutat scurt din cap. Amory a citit douăzeci de minute din Profesiunea doamnei Warren și a consumat chifle cu șuncă (pe Shaw Îl descoperise absolut din Întâmplare, În sesiunea de iarnă, scotocind prin bibliotecă). Celălalt boboc, și el cufundat În lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
corespondență o sonată inteligentă, pe măsura temperamentului excitabil al lui Isabelle. De câtva vreme, Isabelle era capabilă de emoții foarte puternice, chiar dacă trecătoare... Mașina se oprise În dreptul unei clădiri lăbărțate din piatră albă, retrasă de la strada troienită. Doamna Weatherby o salutase călduros și diferiții ei verișori mai mici fuseseră trași afară din colțurile unde tăceau respectuoși. Isabelle a făcut cunoștință cu ei cu tact. Când era În formă, Își făcea aliați din toți cei cu care venea În contact - cu excepția fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
colegii și școli, dar unii aveau nume de sportivi cunoscuți, ceea ce l-a făcut pe Amory s-o privească admirativ pe Isabelle. De fapt, Isabelle abia Începea să aibă cunoștințe mai profunde despre universități. Se cunoștea din vedere și se saluta cu o mulțime de tineri care o considerau „o copilă drăguță, vrednică de ținut sub observație“. Dar Isabelle le Înșira numele cu o veselie falsă, care l-ar fi descumpănit și pe un nobil vienez. Atât de mare este puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu toate luminile aprinse și cam adormiți, cei doi băieți și-au citit unul altuia, tremurând, din Noul Machiavelli până când zorii coborât au peste Witherspoon Hall și ziarul The Princetonian a fost aruncat la intrare și păsările de mai au salutat soarele după ploaia nopții abia Încheiate. NARCIS ÎN TIMPUL LIBER În timpul perioadei de tranziție petrecute la Princeton, adică În ultimii doi ani petrecuți de Amory acolo, când a văzut școala schimbându-se, extinzându-se și trăind pe măsura frumuseții ei gotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Wilcox și vei pufni În râs. Dar ascultă: „Asta-i Înțelepciunea: iubește și trăiește, Acceptă ce destinul (sau zeii)-ți hărăzește, Și Întrebări nu pune, nu te ruga fierbinte, Sărută-i numai gura, cosița-i dulce simte, A patimii maree salut-o și o curmă, Să ai, să ții - dar și să știi renunța la urmă.“ AMORY: Dar noi n-am avut. ROSALIND: Amory, sunt a ta, știi o bine. Au existat momente, În lunile trecute, când aș fi fost numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dezordonat de lângă doc. În jurul lui zări cocile multor ambarcațiuni În diferite faze de reparație. Mirosea a rumeguș și a vopsea și se simțea miasma abia distinctă a fluviului Hudson. Un om s-a apropiat prin pâcla deasă. - Hello, l-a salutat Amory. - Ai permis? - Nu. E o proprietate privată? - Este Hudson River Sporting and Yacht Club. - O. N-am știut. Mă odihneam doar. - Păi... a Început omul, șovăielnic. - Plec dacă vrei. Omul a produs În gâtlej câteva zgomote neutre și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Popa, în vârstă de două luni, ei bine, e incredibil, această fetiță aparent perfect sănătoasă, și nu numai aparent, ci chiar perfect sănătoasă, acestă fetiță pare să nu prezinte obișnuitul tranzit... mă rog, pe limba telespectatorilor dumneavoastră, pe care îi salut pe această cale, ei bine, această fetiță nu face pipi și caca! FINAL PASAJ RETRAS Plictisit, domnul Popa stinse televizorul. Roxănica era rodul unei iubiri așa cum se trăiește o dată la o mie de ani. Roxănica va fi o fată așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
eram cunoscut. Mă plimbam cu Moldovan, regizorul care îmi oferise rolul din Oamenii Cavernelor și, cam pe lângă Capșa, ne întâlnim cu doi bătrânei simpatici, care mergeau la braț ca o familie bonomă, liniștită și fericită. Moldovan, care îi cunoștea, îi salută, ne oprim, mă prezintă și în clipa aceea - dezastru. El se înroșește brusc, ea se strâmbă strașnic, oftează amândoi cât mai adânc cu putință, apoi el spune pe un ton care nu admitea nici un fel de replică - și adevărul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
omului, păi nu mai ai încredere în nimeni. În Chirița era monumental. Vodă, tot un fel de Cuza, venea îmbrăcat în fireturi, scotea pieptul înainte și râdea frumos, teatral, chiar arăta bine și-l credeai. Îmi făcea plăcere să-l salut și să-i spun maestre, știam că se bucură, se vedea asta și te gratula apoi cu tot felul de sfaturi și gânduri bune pentru tine și toată familia. Dar Bâtu, Costache Diamandi, ce om de treabă, ce mai boieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fior pe șira spinării. Așadar, era adevărat, a venit Silvestru, înseamnă că mâine vom avea o cronică, înseamnă că mâine vom fi triști sau veseli, cine știe? Primesc un telefon mult după miezul nopții. ― Alo, Valentin Silvestru la telefon. ― Vă salut, îngaim eu, neștiind cum să-mi ascund buimăceala de om trezit brusc. ― Peste o lună ești la Costinești și prezinți o pantomimă. Noapte bună. A doua noapte nedormită din cariera mea, o noapte frământată, chinuită de acel dureros dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pentru că ar însemna să rămâi într‑un loc unde nu se află absolut nimic. Părinții Sophiei au abonament la filarmonică. Adesea Sophie merge doar cu mama ei la concert. Mama Sophiei e o frumusețe mondenă, toți o cunosc, toți o salută, bineînțeles numai acolo unde toată lumea se cunoaște. Sigur că n‑are nici un criteriu valoric, își dă cu părerea Rainer, deși n‑o cunoaște decât din vedere; el crede că femeia asta n‑are absolut nici un fel de criteriu și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai simte cine știe ce atracție pentru nevasta de acasă. Cine a fost odată la butonul de comandă al puterii se fleșcăiește rapid când maximum de violență de care are parte este strânsul unor mâini străine, într‑un hotel. Clienții fideli îl salută dându‑i mâna și bătându‑l pe umăr. În plus, mai sunt și bancurile și anecdotele cu agenți comerciali, care sunt foarte gustate. El le povestește mai departe acasă, ca s‑o excite pe Margarethe atunci când scula lui nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i aia, fiindcă a fost dintotdeauna în lanț. Nu aspiră spre necunoscut. O țărancă cu hrană pentru păsări în șorț cască gura. Iarba începe să‑și lase sucul, fiindcă simte apropierea verii. Malul apei năvălește spre ei dând să‑i salute, ia te uită, tocmai astăzi când credeam că nu se mai întâmplă nimic. Vietăți zburătoare o șterg în zbor razant, cu vacarm, care însă nu se aude din cauză că motorul mașinii face prea mult zgomot. Paricidul combinat cu suicid se dezumflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]