2,643 matches
-
De asemenea, puteți ajuta la minimalizarea pierderii de esență și energie din cauza eliminării de spermă dacă învățați să „ejaculați ușor” atunci când hotărâți să o faceți. În loc să vă înfigeți frenetic chiar înainte de ejaculare, apropiați-vă de limită încet și ușor și savurați senzația deosebită a eliberării, apoi „strângeți” conștient canalul urogenital printr-o contractare profundă a axului anal și penian înainte de a încheia ejacularea. Astfel, vă veți păstra aproximativ 20-30% din spermă, oferindu-vă în continuare eliberarea pe care v-o doreați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
care Își asumase În Întregime chletuielile și procedura legate de deschiderea reprezentanței dacă se găsea un spațiu potrivit, cum cu siguranță era cabana din grădină. După 25 februarie urma să vândă primele antene. Până atunci, Îi rămânea destul timp ca să savureze Întoarcerea acasă, fie și temporară. Nu mai hoinărise demult prin oraș. Își anunță plecarea, promițând În același timp o Întoarcere timpurie. Pretextul ieșirii era plauzibil: cumpărarea câtorva ziare. Ai săi le citeau o săptămână: trăiau ca Într-un mormânt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Petru. Zgomotul se repetă, de data aceasta fără dumnezei. Petru răsuflă ușurat. Țigară sau pipă? se interesă el politicos. Și curios. Kent. Am primit un cartuș Întreg. Atenție de la un client. Petru tăcu, lăsând astfel omului de dincolo să-și savureze primele fumuri. Și cum v-ați hotărât? Întrebă Petru Într-un târziu. Îl știi pe Wellmann? Din vedere. E de ajuns. Să știi că se pricepe și la vii și la morți. Asta se vede după vitrină, zise Petru. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
anticariat din Piața Carolina. Paragrafe, pagini, cuvinte, spații albe chiar erau citite Într-un fel care le aprindea privirile și deregla pulsul. Într-o zi, gesturile precipitate, mângâierile furișate sau grăbite lăsară loc unei visări duminicale. Culcați unul Într-altul, savurând contopirea lentă a trupurilor lor, păreau o rachetă de croazieră pe care el o urmărea hipnotizat de strania ei suficiență și indolență. Zborul acesta lin a durat vreo trei ani. A urmat o perioadă scurtă de turbulență, apoi o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e cam sătulă. Uneori, soluțiile vin chiar din sală: auzind parcă Îndemnurile, bărbații Încalecă femeile sau invers și gâfâie sau gem, după caz, Încurajați de spectatori: acum, acum, acum, aahhh. Apoi cuplul se separă și fiecare tace În felul său, savurând sudoarea sărată a celuilalt, priviți cu Înțelegere și recunoștință de o mulțime de oameni destinși și ei după un orgasm colectiv atât de reușit, binemeritat, În condițiile unei inflații cu două cifre. În artă, totul e mai simplu. Pe când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se adunau doar insomniacii adevărați. Consumatorii clandestini de napoton, diazepam ori stilnox erau trecuți pe liste de așteptare până la sfârșitul curei obligatorii de dezintoxicare și, doar după aceea, erau primiți În club ca membri cu drepturi depline. Numai așa puteau savura și ei farmecul discret al insomniei și gândi cu Încredere la noaptea În care aveau să doarmă din nou ca toți oamenii. Ce altceva Își pot dori insomniacii fericiți? Coriolan Își dorea, mai mult decât somnul, o partidă de șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dimensiunile saltelei cu zece centimetri pe fiecare din laturile sale. Era acasă la el. Simțea acest lucru pentru prima oară. Iolanda, ca și dincolo, În trecere. Un lucru cu care va trebui să se obișnuiască. Deocamdată Însă se mulțumea să savureze sfârșitul peregrinărilor sale pe care, spre bucuria lui, nu o trăia singur. Sau se simțea acasă pentru că nu era singur. Ar fi vrut să povestească ce simțea, dar socoti că e mai bine să tacă decât să fie contrazis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-mi cum ar arăta, alături de telefon, plăcuța din lemn gravată cu POLIȚIST D.W. BLEICHERT. Eram singur, singura persoană de la etajul al șaselea. Trecuse cu puțin de ora 7 dimineața, iar eu venisem mai devreme la serviciu, pentru a-mi savura debutul în haine civile. Căpitanul Harwell mă sunase să mă anunțe că trebuie să mă prezint la noul loc de muncă luni, 17 noiembrie, la ora 8 dimineața, și că ziua va începe cu prezența la citirea rezumatelor infracțiunilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
își plimba spanielul maro cu alb. M-am simțit ca un copil prins cu mâna în chiseaua cu dulceață. — Bună, Jane. — Bună și ție. Ce faci? Spionezi? Te ții după Madeleine? Mi-am amintit de conversația noastră despre familia Sprague. — Savurez aerul proaspăt al serii. Cum îți sună? — A minciună. Vrei să bei ceva răcoritor la mine? Am aruncat o privire involuntară spre fortăreața în stil Tudor. Jane comentă: — Măi să fie! Văd că ți s-a pus pata rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spus: - Tu ești un copil al apei. Spiritul tău adânc s-a întâlnit în seara asta cu spiritul fluviului. Va trebui să te așezi lângă o apă, la un moment dat, Dina. Doar lângă o apă o să fii fericită. Am savurat fiecare clipă a călătoriei noastre spre Canaan. Atâta timp cât fusul meu se învârtea, mamele mele mă lăsau să fac ce voiam, astfel că mă plimbam în voie prin caravană, de la capătul la coada ei, ca să văd și să aud tot. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trecea mai întâi pe la mama lui și vedea ce trebuințe avea ea. Era politicos și drăgăstos chiar, dar se grăbea apoi să-l întâlnească pe Bunicul și-l însoțea înapoi la Arba, unde cei doi se bucurau în liniște și savurau vinul de seară. Stăteau până târziu în noapte, povestind și râzând, serviți de Debora cea cu văl. Am auzit toate astea de la celelalte care purtau veșminte albe. Erau drăguțe cu mine. Mă băteau pe umăr când îmi aduceau mâncarea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că, În același timp, ea aruncă și o ușoară umbră asupra caracterului lui, acuzația de a fi un malade imaginaire. Acum se dovedea că avea totuși „o inimă“. Dictă scrisori către toți prietenii, pentru a le comunica acest lucru, și savură cu Încântare răspunsurile lor Îngrijorate. Jucă asiduu rolul invalidului confirmat abia mai ieșind din casă, niciodată seara. Medicul său londonez, care purta exoticul și sugestivul nume de Des Voeux, Îl vizita periodic la Carlyle Mansions. Reuși să lucreze puțin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În accentul american al lui Compton sau În capacitatea celorlalți de a interpreta aristocrați francezi. Nu știa care era protocolul În astfel de ocazii sau la ce fel de reacție trebuie să se aștepte din partea acestui public restrâns. Părură să savureze primul act, zâmbind și chiar râzând tare pe alocuri, dar, pe măsură ce piesa se desfășura, rămaseră tăcuți. Textul, desigur, devenea din ce În ce mai sumbru, și fără Îndoială acesta era motivul tăcerii. Când Încheie, epuizat și răgușit de efort, se auziră aplauze răzlețe, Însoțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
este bine să vă atrag atenția. Continuă cu comentarii detaliate despre construcția piesei, pe care Henry abia dacă avu răbdare să le asculte. Mai târziu avea să vină și vremea retușurilor și a ajustărilor. Acum nu voia decât să Își savureze succesul. Veți recunoaște, cred, că spectacolul a fost foarte bine primit astă-seară, spuse el cu o undă de asprime. — Desigur. Dar este genul de spectacol care prinde mai bine În provincie decât la Londra, i-o Întoarse Archer. Și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
secundele zilelor lungi și aburii de la o sută de oale se ridicau deasupra străzii pustii, din fața geamului murdar. În schimb, stătea acum Într-un teatru londonez, plătit pentru a urmări o piesă de Henry James. Admira intens, chiar dacă nu Întotdeauna savura, romanele și povestirile lui Henry James, pe care Îl considera supremul tehnician al artei literare, domeniu În care nutrea el Însuși ambiții ( În locuința sa din Chelsea, Într-un sertar al biroului, se afla un roman terminat pe jumătate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pala de aer cu miros marin care pătrundea În Încăpere prin fereastra Întredeschisă, aducând cu sine vaierul al unui pescăruș. Ceasul bisericii bătu ora șapte. Nu se plângea că fusese trezit devreme. Era destul că putea sta Întins În pat, savurând senzația simplă de mulțumire, În Încăpere unde stătuse, cu aproape două secole În urmă, un rege salvat de la Înec. Istoria, fermecătoare, spunea că soția primarului Îi cedase regelui dormitorul ei, În ciuda faptului că era Însărcinată, și că dăduse naștere chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu poți învinge moartea, trupul moare, așa și puterea minții în ceea ce privește oboseala, nu poate fi controlată în totalitate. Însă, dacă nu te forțezi și impulsul vieții e în tine în mod natural, dacă nu opui rezistență și accepți și le savurezi pe toate, păstrându-te, nimic nu te poate răni. Asta-i calea cea mai ușoară pentru mine. Ceva mă îndeamnă, ceva m-atrage și mi-e greu să mă desprind. De aceea am și trăit ca mine. Numai că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu rândul haznaua, frecau fiecare gamela, salteaua și pătura lui și câte o toană, dovadă că nu erau tocmai zgâlțâite mințile din capul lor. Gărgăriță se întindea, după masa de seară, direct pe jos, își aprindea o țigară și o savura așternut pe răcoarea cimentului, până ce țigara binevoia să se lase fumată. Se ridica apoi cu gesturi de fante îmbătrînit, dădea din picioarele lui crăcănate și se târa până la pat. Șmecheria aceasta cu luarea în doze mici, în spinare, a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l înfigă în cea mai apropiată și fără de apărare conservă. Nu riscai să fii pedepsit. Înfăptuisei o faptă bărbată și, nu peste mult, aveai să te lingi pe buze. Cu un deget îi explorai marginile și îi alintai eticheta. Îi savurai conținutul, surprins de lipsa ei de împotrivire și, înduioșat, îți șopteai: "Ce bună a fost, mititica!" Dar curând o uitai, soseau altele la rând, mai mici, mai bombate, cu etichetele mai provocatoare, trebuia să trăiești. Umblai cu spintecătorul în buzunar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nară: - Da, dar, până la un punct, asta ar fi un fel de obligație a meseriei, nu-i așa? - Sigur!.. Iar obligația noastră de gazde ale unui asemenea oaspete era ca de jumătate de oră să fi schimbat băutura! Antreurile fuseseră savurate. Atmosfera se destinsese. Bătrânele doamne susurau încălzite. Ultimul păhărel de lichior fusese împresurat, degustat și învins. Carafa golită. Cafetiera idem. 225 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Adoua. Impunător, dur, englezit (dacă nu chiar englez), apretat, distant, aristocrat, surâzând, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
drumul cu atenție. Transportă- le până-n salonul care, într-o bună zi, tot dumitale îți va aparține... Nici din familia noastră, Stamatescu, care pe unde e, nimeni, în afară de dumneata, nu poate moșteni nimic. Este o seară binecuvântată, în care vom savura și noi un Dali veritabil... Se conformă, bombăni, tîrî muntele de relicve până pe carapacea, între timp debarasată, a măsuței ovale. În salon, luat aproape pe sus, desfundară șampanie, fu, în repetate rânduri, pieptănat cu degetele și pupat, desigilară coletul. Tabloul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu l-a citit nici un pic nici pe Mircea Eliade. Să-ți spun drept, sânt seri în care nici eu nu mai știu, cu adevărat, cine-i Mircea Eliade. E totuși un suflet blând... Noaptea trecută, în timp ce-ți savurai vremea, dormind nemaipomenit, ai simțit fierbințeli în genunchi sau în furca pieptului?... 345 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Cine, mă, Dumnezeu? trosni a uimire, din încheieturi, fulgerul și încropi un calcul scurt să constate dacă ăsta la care nimerise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei era mai mică decât testiculele lui Danny de Vito. Șmecheria era să se schimbe repede și să ia o hotărâre aproape instantaneu. În plus, și Julia își dorea să se întoarcă la hotel cât mai repede cu putință ca să savureze apartamentul de la ultimul etaj al hotelului minimalist și foarte la modă, Royalton. O oră mai târziu, cei doi erau înapoi în cameră. Noua achiziție a Juliei se odihnea întinsă pe pat. Femeia avusese dreptate: rochia neagră i se potrivise perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
procedeze orice soție cu numărul doi responsabilă. Așa! a anunțat ea ștergându-și mâinile pe prosopul de bucătărie. Mă duc s-o pregătesc pe Jessica și putem să pornim. Fiona a ieșit din bucătărie și-a început să urce scările, savurându-și, în tăcere, mica victorie prin intermediul căreia voia să se asigure că, deși Jake le afecta existența atunci când era prin preajmă, măcar atunci când nu era prezent să n-aibă putere asupra lor. Jessica era în camera ei, ancorată în țarcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a dat părul pe spate, astfel încât șuvițele să stea drepte și cuminți pe fiecare umăr. —Zilele trecute am mai cunoscut o soție de-a doua la sala de sport. — Da? Fiona a sorbit din vin și a închis ochii ca să savureze gustul minunat. Și i-ai povestit de întâlnirile noastre? — Da. Dar tipa mi-a zis că n-ar avea de ce să se plângă, fiindcă prima ei soție nu-i ridică nici un fel de probleme. Preț de-o clipă, celelalte femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]