2,615 matches
-
și-a cerut scuze pentru programul foarte scurt care avea să urmeze. Nu a pomenit de retragere publicului, a invocat câteva probleme de sănătate. Momentul special nu era al clienților din salon, era doar al lui. Și voia să-l savureze relaxat, secundă cu secundă. Ca de obicei, a făcut semn cu mâna dreaptă către orches- tră pentru a începe. În spatele sălii, la o masă, ca întotdeauna, tatăl său, cu lacrimi în ochi. Fernic îl însoțea, sorbind dintr-un pahar de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
într-un profil publicat de revista Rolling Stone - însă de data asta pusesem punctual pe i. Paul Bogaards, publicistul meu de la Knopf, m-a numit chiar „poponaut cu gura spurcată“ după ce a citit articolul din The Independent, ca apoi să savureze furtuna de controverse create de această confesiune, ca să nu mai vorbesc de vânzările în creștere ale volumelor mele. Creatorul lui Patrick Bateman, autorul cărții American Psycho, cel mai misogin roman scris vreodată, era de fapt - vai! - homosexual?!? Iar eticheta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care le analizezi. Pentru anul 1984 Îți doresc În primul rând sănătate și același elan neobosit de lucru. Cu alese gânduri și sentimente, Gh. Teleman </citation> <citation author=”TELEMAN Gheorghe” loc=”Iași” data=”3 ian. 1991”> Dragă Eugen, Azi am savurat plăcerea primirii urărilor tale pt. sfârșitul ’90 și Începutul ’91; mi-a făcut o deosebită plăcere, te rog să primești și din partemi alese urări Începând cu ’990 și cuprinzând și 24 dec. ’90 pentru perechea Eugen . Te rog să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
spectacol în castel, la o nuntă, la un bal de absolvire a școlii?... Oricum, copilele acestea, ieșite parcă din ilustratele pentru străini despre Portugalia, completează cum nu se poate mai bine imaginea locului. Ne oprim la o terasă pentru o savura o bere Sagres. Astăzi, 6 iunie, Vitalie ar fi trebuit să fie la București pentru a primi Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România. Iată un motiv de solidaritate între patru scriitori români aflați departe de țară, rătăcind în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ieșim din Bordeaux. E duminică, pe ambele părți ale excelentei șosele - mai trebuie spus? - admir curțile înecate în verdeață, gazonul englezesc (ar trebui să-i spun „franțuzesc”), vilele cochete, ingenios construite, dar în ogrăzi - nici țipenie de om. Francezii își savurează în pat ceasurile dimineții de duminică și vor redeveni activi pe la vreo 11-12 ziua. Duminica aceasta este, pentru mulți, dominată de importante evenimente sportive: întâi tenis - finala masculină de la Roland Garros, cu Gustavo Kuerten (Guga), brazilianul blond cu origini germane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu strictețe de Michel Pierre, întrucât turiștii obișnuiți trebuie să achite o plată la intrare. Aici, în curtea dinspre sud, pe unde pătrundem în casă, vara, pe terasă, erau scoase scaunele și masa la care familia Mauriac își petrecea după-amiezile, savurând cafeaua cu prietenii. În vestibul ne întâmpină o ghidă-custode al muzeului - o doamnă radioasă, bine apretată, ce-și intră imediat în atribuții, copleșindu-ne cu o pletoră de amănunte despre casa în care ne aflăm și auguștii săi locatari. Vizităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o bei stând pe unul dintre scaunele de la tejghea, cu fața spre bar, ignorând spectacolul străzii; 25 de franci, dacă alegi să te așezi la o masă, având posibilitatea să tragi cu ochiul și pe fereastră; 52 de franci, dacă savurezi berea sub o umbrelă la o măsuță pe trotuar, un loc foarte jinduit aici. Acestea sunt condițiile drinkfest-ului! Stupoarea și râsul nostru nervos sunt privite cu înțelegere de către barman. Ne mai explică, rutinat și răbdător, încă o dată și ne roagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
precar pe muchia unui havuz plin cu apă. Sonorizare foarte puternică, asurzitoare. Vedeta, cu chitara în mâini, este practic obnubilată de fâșiile de lumină care invadează scena în jerbe multicolore, asemenea unui OZN înainte de zbor. Renunț prea curând să mai „savurez” pe viu rockul francez. Plec în neștire, mă afund pe ulicioarele înguste. Mai târziu, rupt de oboseală, încerc să ajung la hotel, făcând slalom printre mașinile celor care se întorceau de la concert, în vacarmul de claxoane, înjurături și hohote în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lugubră și în bună parte inconștientă „întoarcere la origini”. VASILE GÂRNEȚ: Mare îmbulzeală în vagonul-restaurant și trebuie să aștepți mai mult timp până îți vine rândul. Cei care au intrat printre primii nu se grăbesc să cedeze locul altora, își savurează cafeaua și țigara în conversații mondene, neglijând privirile flămânde ale colegilor care stau buluciți în picioare, pe culoar, la intrarea în „sala de mese”. Răsună câteva replici prietenești, pe un fond nervos, de nerăbdare macerată... Odată așezat la masă, constat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
împletitură foarte sofisticată de ițe, dirijată dintr-un centru ocult, lăsând însă o marjă destul de largă pentru imaginația și orgoliul gazdelor. Peste tot unde ajungem, suntem așteptați. Hotelurile sunt de mult pregătite, locurile rezervate, autobuzele închiriate. La fiecare gară am savurat câte un „număr muzical”. Aici, la Riga, avem și concert, și cuvântări oficiale: Ministrul Culturii (o doamnă), primarul orașului și... Thomas, of course. În Est mai ales, escalele noastre capătă alura unui eveniment de proporții, care captează atenția oficialităților, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care ne vor duce la hotel. Attendent-ul turc, Sezer Duru, se lasă purtată pe o targă de actori, le cere apă și le vorbește despre „chinurile” suferite prin spațiul rusesc (nu le spune nimic însă despre cum dansase kazaciok și savurase vodca la Kaliningrad). Pe scurt, o artistă plină de haz, care profită de entuziasmul actorilor polonezi, bucuroși să găsească un complice cu imaginație... VITALIE CIOBANU: Mă gândesc ce priviri ne-am fi aruncat unii altora dacă, măcar o dată de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la platforma de la etajul 30, de unde se deschide, așa cum scrie în prospectul pe care îl primesc odată cu tichetul, „cea mai frumoasă perspectivă asupra Varșoviei”. Pe platformă îl întâlnesc pe italianul Nicola Lecca, el este de mai mult timp aici și savurează o Coca-Cola la înălțime. Acesta îmi arată, amuzat, ceea ce scriu, autoironici, polonezii despre platforma din Palatul Culturii: ...after all, as some Varsovians remark sarcastically, it is the only place from which you cannot see the Palace (în traducere liberă, rezumată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
desfășurare un recital de poezie, sub genericul Weltklang - Nacht der Lyrik (într-o traducere aproximativă: „Sunetul lumii - O noapte de poezie”), la care asistă foarte multă lume. E ca la un meci de fotbal, numai că spectatorii stau la mese, savurând vin sau o bere. E programată cu un recital și Amanda Aizpuriete din Letonia, colega noastră din Literatur Express, cunoscută în Germania, unde a avut mai multe lecturi și căreia i-a apărut de curând o antologie de versuri la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
indiferent de împrejurări. Îi permitem să-și păstreze aceste iluzii, pentru că înțelegem nevoia sa de modele. Mircea Cărtărescu se află la Berlin cu o bursă de creație pentru un an de zile. Lucrează la volumul doi din Orbitor, se plimbă, savurează atmosfera cosmopolită, efervescentă a metropolei germane împreună cu prietena sa, poeta Ioana Nicolaie - o fată cu păr galben, înspicat. Îmi spune că Berlinul e un loc în care se scrie bine, un oraș fascinant. „Nu am crezut că e atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care au avut obiecții de principiu la cele afirmate în acel text de rumeguș goșist. Și cum să nu fi fost diferențe estetice? Ele se vedeau cu ochiul liber, de pildă, pe coperta cărții lui Abdullayev - Sărutul zânei, zână care savura o țeavă de pistol - ori chiar în felul de a se îmbrăca și de a se purta al unora dintre noi. Iar din ceea ce am auzit rostit, impresiile - în general - mi s-au confirmat. În ceea ce privește consensul, n-am crezut niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ține de speologie: cobori spre izvoarele subterane ale unui fluviu imaginar care-i mai mult sau mai puțin înnămolit la suprafață. 7. Unui prieten libanez asasinat Dragă Samir Kassir, " În zilele noastre nu e prea bine să fii arab". Am savurat acest început ironic și deloc incisiv, apoi am abandonat cartea pe care mi-ai dat-o la despărțire, cu gândul aiurea, ca să fiu sincer până la capăt. Dacă ar fi să luăm în seamă toate clipirile farurilor în noapte, chemările îndepărtate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în fond, nu făcusem decât să îmbrac în ambiții șamanice banala și înșelătoarea magie a numelor de locuri, cedând mult prea devreme în fața bucuriilor imaginației. Tiberiada, Magdala, Capernaum sună ca Samarkand, Trebizonda sau Izmir: niște semne ale promisiunii de a savura de departe frumusețile din Țara Făgăduinței. Ele ne parvin odată cu decorul și cu persoanele. Fiecare orășel, fiecare proeminență a solului galileean înaintează înspre pelerin cu aspectul intimidant, maiestuos și rustic al personajelor din catehism: căsuțe de cărămidă arsă cu șarpanta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și în hormoni. Fiecare val, în Mediterana ca și în alte părți ale lumii, e o surpriză și-i ca marea mereu luată de la început. Arta modestă a refrenului, a șansonetei uitate, reluată la radio și care ne face să savurăm pe neașteptate un crâmpei de tinerețe regăsită: iată minuscula, dar consolanta plăcere de care se privează veșnicii îndrăgostiți fără noroc respinși de arleziana numită Apocalipsa. 6. Serviciu inutil Și a zis către ucenicii Săi: cu neputință este să nu vină
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
această cauză acum este atâta ateism în Spania. Nici Zapatero nu-i bun iar oamenii legii sunt cu toții niște hoți”. Parcă ar vorbi de oamenii legii din România. îmi vine să-i spun acest lucru dar mă abțin și-mi savurez berea și cașcavalul atât de bun. Ne salutăm la despărțire și-mi continui drumul spre Carrión de los Condes, destinația călătoriei de astăzi. Soarele deja frige și pe drum nu mai întâlnesc nici un pelerin. Aproape toți pornesc dimineața în jurul orei
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în mesele și scaunele nenumăratelor baruri, restaurante, cofetării, patiserii și magazine cu toate produsele posibile ce și le-ar dori mai ales un turist. Lângă un perete, un tânăr cântă cu toată ființa lui la acordeon; are talent. îl admir savurându-mi prăjitura și înghețata. Sunt însă deranjat din momentele mele de fericire de o femeie înaltă, plină cu față de româncă și nu m-am înșelat asupra etniei căci vorbește românește. Vrea să-mi dea contra-cost un pachețel de șervețele. în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
momente de relax și de întărire trupească. în Herrerios găsești imediat sub autostradă un magazin cu pâine proaspătă, atunci scoasă din cuptorul cu lemne. Mirosul plăcut, specific îl simți încă de departe. Și după miros m-am lăsat condus înauntru, savurând o pâine cu jumătate de litru de lapte ce-l aveam în rucsac. Din cătunul La Faba îmi continui drumul spre vârful muntelui O’Cebreiro. Ajung după câțiva km într- un alt cătun și crezând că am ajuns la destinație
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de azucar biografia del Ron'' "Copilul vesel al trestiei de zahăr biografia romului", publicata de Fernando G. Campoamor la Havana în 1985. Video Napoli poi mori! O fi, nu m-a impresionat cine știe ce! Dar să vezi Havana și să nu savurezi romul cubanez, singur, cu prietenii, sau cu... Hemingway, la Ambos Mundos, Bodeguita del Medio ori Floridita, nu se poate! Nu sunt un băutor, îmi plac licorile descântate "la un pahar de vorbă", iar romul este o băutură cu un "buchet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
gheață în cuburi și frunze de mentă verde și "Daiquiri" rom alb, suc de lămâie, zahăr, câteva picături de maras-quino și gheață frapată. Daiquiri a cunoscut epoca sa de glorie în anii petrecuți la Havana de Ernest Hemingway, care îl savura de obicei la barul "Floridita". Fiind suspectat de diabet, inventase un daiquiri fără zahăr, numit și acum "Daiquiri especial", "Papa doble'' sau "Daiquiri salvaje", rețeta lui Hemingway prevăzând "două degete de rom, suc de lămâie și două măsuri de gheață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
botellas de ron"! Cu riscul de a avea excedent de bagaj, la încheierea misiunii am adus la București sticlele primite de la "El Barbudo" pe cele de la "El Presidente" le-am împărțit "colectivului ambasadei" și, la ocazii speciale, împreună cu "mi com-pañera" savurăm un "trago", din romul vechi, de culoarea chihlimbarului, închinând "Viva Fidel"! Și, ca prin minune, din pahar se desprind cântecele triste ale sclavilor negri de pe plantațiile de trestie de zahăr, zăngănitul săbiilor și tunetele archebuzelor piraților, razele calde ale soarelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
nălucire fiecare detaliu din Înfățișarea lui, ca și cum ar sta În ușă și-ar face vechea poantă a dealerului: „Îmi pare rău că te dezamăgesc, dar n-am putut să fac rost”. Urmărind jocul speranței și al Îngrijorării pe fața celuilalt, savurînd sentimentul de putere binevoitoare, puterea de a da sau de a refuza. În New Orleans Pat făcea Întotdeauna schema asta. Și Bill Gains În New York. Ike Bătrînu’ se jura că n-are nimic, apoi Îmi strecura plicul În buzunar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]