3,006 matches
-
Între anii 1838-1843 a fost construită o biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh", după planurile arhimandritului Veniamin Velișcu, prin osârdia stareței Agapia Curt. În anul 1878 s-a construit un turn-clopotniță la vest de biserica nouă. După desființarea schiturilor Balș, Unsa și Orășeni, călugărițele de acolo au fost transferate la Mănăstirea Agafton. În anul 1860, obștea mănăstirii era formată din 156 de călugărițe. În anul 1860, potrivit legii votată de Adunarea Electivă și sancționată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
din piatră de tencuiala cu mortar de ciment și aplicarea de tratamente de protecție hidrofugă și antiseptică a lemnului. Biserica "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" a fost construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea de către pustnicul Agafton, fondatorul schitului. Ea este confecționată în totalitate din bârne groase de stejar. După transformarea Schitului Agafton în mănăstire de maici prin 1814, bisericuța de lemn a devenit neîncăpătoare pentru comunitatea monahală în creștere. Astfel, între anii 1838-1843 a fost construită o nouă
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
protecție hidrofugă și antiseptică a lemnului. Biserica "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" a fost construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea de către pustnicul Agafton, fondatorul schitului. Ea este confecționată în totalitate din bârne groase de stejar. După transformarea Schitului Agafton în mănăstire de maici prin 1814, bisericuța de lemn a devenit neîncăpătoare pentru comunitatea monahală în creștere. Astfel, între anii 1838-1843 a fost construită o nouă biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh". Noua biserică a devenit biserica
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
15 sunt preoți și 13 diaconi. Mănăstirea dispune de un atelier de lucru în marmură, un atelier și un magazin de icoane, o tipografie etc. Mai mult de 50 de frați viețuiesc atât în Mănăstire, cât și în cele cinci schituri aflate sub administrarea Mănăstirii. De asemenea, pr. Flavian a înființat Mănăstirea "Buna Vestire" din Valea Roșie (județul Călărași), în care viețuiesc 70 de maici. Nepotul PS Flavian, părintele Evloghie Nica, actualmente starețul Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” din comuna Șelimbăr (județul
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
Antonie cel Mare" din Mălăiești se înalță la marginea de răsărit a comunei Mălăiești, nu departe de un deal înverzit acoperit de vită de vie. În pădurea Mălăieștii de Jos a existat cu aproape 250 de ani în urmă un schit de călugări care aparținea de mănăstirea Vulcanesti, ultimul monah cunoscut al schitului respectiv purtând numele Vlad. Mănăstirea este situată la 28 km nord de orașul Ploiești, la 16 km sud de Slănic - Prahova, la 500 m est de șoseaua asfaltata
Mănăstirea Mălăiești () [Corola-website/Science/311696_a_313025]
-
comunei Mălăiești, nu departe de un deal înverzit acoperit de vită de vie. În pădurea Mălăieștii de Jos a existat cu aproape 250 de ani în urmă un schit de călugări care aparținea de mănăstirea Vulcanesti, ultimul monah cunoscut al schitului respectiv purtând numele Vlad. Mănăstirea este situată la 28 km nord de orașul Ploiești, la 16 km sud de Slănic - Prahova, la 500 m est de șoseaua asfaltata Plopeni-Slănic, la 800 m nord-vest de gară Mălăiești și la 8 km
Mănăstirea Mălăiești () [Corola-website/Science/311696_a_313025]
-
a ocupat de zidirea Bisericii Mănăstirii Moișa - Boboceni din comuna Boroaia, județul Suceava (astăzi cu 40 monahii), riscând să fie arestat și condamnat la ani grei de temniță. Azi, P.S. Episcop Ghenadie Băcăuanul este duhovnic al mai multor mănăstiri și schituri de monahii din cadrul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, avându-și reședința în Mănăstirea Slătioara. PS Ghenadie participă frecvent la diferite slujbe de sfințire de biserici sau la hramuri ale bisericilor de stil vechi.
Ghenadie Gheorghe () [Corola-website/Science/311711_a_313040]
-
(sau Schitul Sihla) este o mănăstire ortodoxă din sec. XVIII-XIX, care se află la 1000 m altitudine într-o zonă stâncoasa a " Obcinei Sihlei" din Munții Stânișoarei, pe drumul forestier care leagă satul Agapia de mânăstirile Sihăstria și Secu. În apropierea de
Mănăstirea Sihla () [Corola-website/Science/311790_a_313119]
-
fost mormântul cuviosului, la o distanță de circa 2 km sud-est de Mănăstirea Vorona, s-a început zidirea unei biserici cu hramul "Buna Vestire". Ctitori ai bisericii au fost șase călugări în frunte cu monahii Ioanichie și Mardarie, veniți de la Schitul Cozancea. La 11 septembrie 1858, arhiereul Chesarie Răzmeriță "Sinadon" lansa un "”Cuvânt de îndemn la ajutorarea zidirii Săhăstriei Voronii”". Biserica a fost sfințită la 25 martie 1861 de către arhiereul Chesarie Răzmeriță "Sinadon", locțiitor de mitropolit al Moldovei (1860-1863). În perioada
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
Vorona. Cu mâinile sale, fratele Toader a cărat pietre de râu pentru construirea bisericii-paraclis, după cum amintește o placă de marmură amplasată în anul 2005 pe zidul lăcașului de cult. În mijlocul pădurii, la o distanță de aproximativ 1,5 km de schit, monahul Ioachim Boghean a construit între anii 1944-1951 un paraclis cu hramul "Sf.Treime", unde au fost adăpostite odoarele mănăstirii de invazia sovietică. Acest paraclis (din care astăzi se cunosc numai urmele) a fost sfințit în 1951 de către mitropolitul Sebastian
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
reprezentând stările sufletești ale omului, percepute prin prisma omului bun și ale omului rău. Ca urmare a Decretului nr. 410/1959, mănăstirile Vorona și Sihăstria Voronei au fost închise. Obiectele cu valoare de patrimoniu (vase liturgice, cruci argintate etc.) de la schit au fost confiscate de către stat. Începând din 1962, clădirile schitului au fost folosite ca adăpost pentru oi. În anul 1968, mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei a redeschis ambele mănăstiri, Mănăstirea Vorona cu obște de călugărițe, iar Schitul Sihăstria
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
și ale omului rău. Ca urmare a Decretului nr. 410/1959, mănăstirile Vorona și Sihăstria Voronei au fost închise. Obiectele cu valoare de patrimoniu (vase liturgice, cruci argintate etc.) de la schit au fost confiscate de către stat. Începând din 1962, clădirile schitului au fost folosite ca adăpost pentru oi. În anul 1968, mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei a redeschis ambele mănăstiri, Mănăstirea Vorona cu obște de călugărițe, iar Schitul Sihăstria Voronei cu obște de călugări. În cei 10 ani de
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
frate de mânăstire, în 1928, Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul României. 2005"". La 2 septembrie 2005, într-un interviu pentru postul de radio Trinitas, patriarhul Teoctist afirma următoarele: În momentul deciziei de atunci, de a face încă patru kilometri până la schitul de sus, unde am fost apoi primit, nu pot deci să văd decât voia lui Dumnezeu.""
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
temniță pentru minori. În 1875, la Sitaru erau mai mulți călugări decât înainte de secularizare (decembrie 1863). În 1915 mănăstirea rămâne pustie. Abia în anul 1928, doi călugări din obștea Căldărușanilor, Atanasie și Martirie, se mută la Sitaru, căutând să reînvie schitul. În 1944 sosesc aici 24 de călugări basarabeni, refugiați de la Mănăstirea Noul Neamț. Chiar și după decretul regimului comunist, de desființare a mănăstirilor, din 1959, doi dintre viețuitori refuză să părăsească mănăstirea. După 1971 viața duhovnicească la Sitaru începe să
Mănăstirea Balamuci () [Corola-website/Science/311209_a_312538]
-
1779, arhimandritul Vartolomei Măzăreanu relatează că a construit, în apropierea bisericii de lemn de la Putna, "„chilii pentru mine, chilie pentru prosforință, o școală mare și o scoală mică, tot subt un acoperământ”". Până în anul 1786, biserica de lemn a fost schit dependent de Mănăstirea Putna. Începând de atunci, biserica de lemn din cimitirul satului a devenit biserică parohială a localității. Ultima etapă de construcție a avut loc în anul 1871. Atunci pronaosul a fost prelungit cu o structură rectangulară din bârne
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
este o mănăstire de călugări creștin-ortodocși, întemeiată de ieromonahii Nifon Popescu și Nectarie în anul 1863 ca metoh al schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos. Biserica mănăstirii are hramul "Duminica Tuturor Sfinților Atonului" (prăznuit în duminica a doua de după Rusalii). Mănăstirea se află într-o zonă retrasă de pe dealul Bucium, în partea de sud a municipiului Iași, putându-se ajunge
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
Drumul Național Iași-Vaslui) urmând a doua stradă după Plopii fără soț (ai marelui poet Mihai Eminescu). Adresa mănăstirii este Strada Păun nr. 14. În anul 1820, în vremea arhipăstoririi mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, a fost fondat la Muntele Athos, Schitul Românesc Prodromu cu hramul "Sfântului Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfințită prin hrisoavele domnești ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871. În anul 1853, domnitorul
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
în comuna Bucium, aflată la periferia orașului Iași, spre a avea unde strânge și depozita daniile care urmau să fie trimise mai apoi la Muntele Athos, acestea fiind necesare atât pentru hrana monahilor moldoveni, cât și pentru ajutorarea la construcția schitului atonit. În acea perioadă, pe teritoriul actual al mănăstirii se afla o vie și o clădire modestă (care a fost transformată mai târziu într-o mică biserică unde călugării să-și poată face pravila zilnică). În anul 1863, după cum este
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
o clădire modestă (care a fost transformată mai târziu într-o mică biserică unde călugării să-și poată face pravila zilnică). În anul 1863, după cum este precizat în adresa nr.16/13 mai 1942, ieromonahii Nifon Popescu, primul stareț al Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos și Nectarie au întemeiat aici Schitul Bucium, ca metoh al schitului atonit. Paraclisul schitului Bucium, cu hramul "Sfinții Atonului", a fost ridicat într-o casă având o dimensiune mult mai mică decât cea actuală și
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
mică biserică unde călugării să-și poată face pravila zilnică). În anul 1863, după cum este precizat în adresa nr.16/13 mai 1942, ieromonahii Nifon Popescu, primul stareț al Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos și Nectarie au întemeiat aici Schitul Bucium, ca metoh al schitului atonit. Paraclisul schitului Bucium, cu hramul "Sfinții Atonului", a fost ridicat într-o casă având o dimensiune mult mai mică decât cea actuală și a fost sfințit la 19 iunie 1871 de către mitropolitul Calinic Miclescu
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
-și poată face pravila zilnică). În anul 1863, după cum este precizat în adresa nr.16/13 mai 1942, ieromonahii Nifon Popescu, primul stareț al Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos și Nectarie au întemeiat aici Schitul Bucium, ca metoh al schitului atonit. Paraclisul schitului Bucium, cu hramul "Sfinții Atonului", a fost ridicat într-o casă având o dimensiune mult mai mică decât cea actuală și a fost sfințit la 19 iunie 1871 de către mitropolitul Calinic Miclescu (1865-1875) al Moldovei. Slujbele se
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
pravila zilnică). În anul 1863, după cum este precizat în adresa nr.16/13 mai 1942, ieromonahii Nifon Popescu, primul stareț al Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos și Nectarie au întemeiat aici Schitul Bucium, ca metoh al schitului atonit. Paraclisul schitului Bucium, cu hramul "Sfinții Atonului", a fost ridicat într-o casă având o dimensiune mult mai mică decât cea actuală și a fost sfințit la 19 iunie 1871 de către mitropolitul Calinic Miclescu (1865-1875) al Moldovei. Slujbele se țineau numai ca
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
două dintre ele. Inițial fusese acoperită cu țiglă, dar din cauza faptului că aceasta începuse să se degradeze și să plouă prin ea, a fost acoperită cu tablă de către arhimandritul Hrisostom Postolache (1884-1979). Părintele Hrisostom venise aici după ce fusese stareț la Schitul Prodromu (1919-1921) și preot slujitor la Schitul Darvari din București (1921-1937). El a fost stareț al Schitului Bucium timp de 42 ani, în perioada 1937-1979. Schitul Bucium s-a extins considerabil prin cumpărarea de către Schitul Prodromu în anul 1942 de la
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
țiglă, dar din cauza faptului că aceasta începuse să se degradeze și să plouă prin ea, a fost acoperită cu tablă de către arhimandritul Hrisostom Postolache (1884-1979). Părintele Hrisostom venise aici după ce fusese stareț la Schitul Prodromu (1919-1921) și preot slujitor la Schitul Darvari din București (1921-1937). El a fost stareț al Schitului Bucium timp de 42 ani, în perioada 1937-1979. Schitul Bucium s-a extins considerabil prin cumpărarea de către Schitul Prodromu în anul 1942 de la principesa Ioana Rosetti-Roznovanu, descendentă a familiei domnitorului
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
aici după ce fusese stareț la Schitul Prodromu (1919-1921) și preot slujitor la Schitul Darvari din București (1921-1937). El a fost stareț al Schitului Bucium timp de 42 ani, în perioada 1937-1979. Schitul Bucium s-a extins considerabil prin cumpărarea de către Schitul Prodromu în anul 1942 de la principesa Ioana Rosetti-Roznovanu, descendentă a familiei domnitorului Grigore Alexandru Ghica, a moșiei sale din Bucium însumând 22 ha teren, "Palatul Roznovanu din Bucium", "Casa cu chilii pentru muncitori", "Casa de oaspeți" și "Atelierele de olane
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]