2,482 matches
-
în regiunile de nord din Europa dar și la Marea Mediterană. Specia "" face parte din încrengătura "Mollusca", clasa "Bivalvia" ("Lamellibranchia"), subclasa "Eulamellibranchiata". Specia trăiește în zonele stâncoase de coastă. Deoarece în aceste zone forța valurilor care lovesc stâncile este deosebit de mare, scoica prezintă o adaptare interesantă care îi permite fixarea de stânci. Este vorba de prezența unei glande localizate în masa piciorului. Această glandă secretă o substanță numită bissus cu aspect de fire lungi cu care scoica se prinde de stânci sau
Mytilus edulis () [Corola-website/Science/322135_a_323464]
-
lovesc stâncile este deosebit de mare, scoica prezintă o adaptare interesantă care îi permite fixarea de stânci. Este vorba de prezența unei glande localizate în masa piciorului. Această glandă secretă o substanță numită bissus cu aspect de fire lungi cu care scoica se prinde de stânci sau de alte obiecte din apă. Substanța este constituită din două proteine ce sunt asemănătoare cu serina și fibroina din firul de mătase. Ea este secretată în glanda bissogenă și apoi este trasă în fire. Aceste
Mytilus edulis () [Corola-website/Science/322135_a_323464]
-
Substanța este constituită din două proteine ce sunt asemănătoare cu serina și fibroina din firul de mătase. Ea este secretată în glanda bissogenă și apoi este trasă în fire. Aceste fire se întăresc când vin în contact cu apa. Dimensiunile scoicii sunt direct proporționale cu concentrația în săruri a apei marine. Astfel, la concentrații mari de săruri în apa de mare (33%) scoicile pot atinge (8 - 11) cm lungime. La concentrații mai mici de săruri 11 - 15% indivizii ajung până la 6
Mytilus edulis () [Corola-website/Science/322135_a_323464]
-
bissogenă și apoi este trasă în fire. Aceste fire se întăresc când vin în contact cu apa. Dimensiunile scoicii sunt direct proporționale cu concentrația în săruri a apei marine. Astfel, la concentrații mari de săruri în apa de mare (33%) scoicile pot atinge (8 - 11) cm lungime. La concentrații mai mici de săruri 11 - 15% indivizii ajung până la 6 cm lungime, iar la concentrații mici de săruri în apă (11%) dimensiunile indivizilor sunt doar de 5 cm.
Mytilus edulis () [Corola-website/Science/322135_a_323464]
-
supraviețuirii comunității. Practiciile de profeție se fac în următorul fel. Pe un covor sunt așezate la un capăt statuete antropomorfe, ce reprezintă spiritele, iar la celălalt capăt al covorului stau ghicitorul si clientul său . Ghicitorul aruncă pe covor oase și scoici formând cuvinte, ce sunt interpretate ca mesaje ale spiritelor ce transmit viitorul, că va avea mulți copi, va locui într-un trib bogat etc. O altă practică răspândită printre africani este vrăjitoria. Nu trebuie însă confundat un vrăjitor cu un
Religia tradițională africană () [Corola-website/Science/329579_a_330908]
-
pe care le-a purtat în timpul carierei sale. După ce a dansat cu o minge albastrată lucioasa creată de Jeff Koons, Gâgă a încheiat spectacolul ieșind la suprafață din spatele unui decor asemănător unei jungle, îmbrăcată cu un bikini în formă de scoică și apoi făcând o plecăciune. Ea a colaborat cu regizorul de teatru experimental Robert Wilson pentru spectacol. El a proiectat fundalul unei jungle sclipitoare, cu litere silabisind „Applause” suspendate de crengile copacilor. Gâgă a descris show-ul „Atât de frumos
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
într-un recif cu lungimea de peste 2 km și lățimea - 125 m, amplasat la sud de satul Butești, raionul Glodeni, Republica Moldova. Ca și restul toltrelor, reciful calcaros s-a format cu 15-20 milioane de ani din schelete de corali, moluște, scoici, alge, animale și organisme marine care populau apele calde ale Mării Sarmatice și Mării Tortoniene ce acopereau atunci nordul Moldovei. În recif s-au format peșteri de diverse dimensiuni în care s-au descoperit oase fosilizate de urși de cavernă
Cheile Butești () [Corola-website/Science/329992_a_331321]
-
și a fost cumpărată în 1725 de Johan Fischer, casier la Monetăria de Stat din Hall in Tirol, și a fost ornamentată probabil în acel timp cu stucatură exuberantă în stil baroc, cu tulpini încolăcite de flori, ciorchini de fructe, scoici și putti. Autorul stucaturii a fost meșterul stucator Anton Gigl de la Wessobrunn care s-a mutat la Innsbruck prin 1723. Foișorul a fost prevăzut inițial cu o ornamentație în stil gotic târziu. Restul provine de la o restaurare din 1932 a
Helblinghaus (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328055_a_329384]
-
lui Albrecht Dürer, apoi o imagine a acesteia a fost tipărită în Schwazer Bergwerksbuch. Biserica Sf. Iacob a devenit în 1643 o parohie independentă, după ce până atunci fusese biserică filială a Parohiei Wilten. Stema parohiei conține un pelerin și o scoică a Sfântului Iacob. În 1650 a fost adusă în biserică cunoscuta icoană Gnadenbild Mariahilf a lui Lucas Cranach cel Bătrân, care a transformat ulterior lăcașul de cult într-un loc de pelerinaj. Un cutremur din 1689 a cauzat bisericii o
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
culturelor celulare, care practic nu îmbătrînesc: este cunoscut un caz, când o cultură a celulelor canceroase există peste 50 de ani; plantele se reproduc vegetativ și (într-un anumit sens) nu mor; somonul atlantic, în care parazitează o larvă de scoică de mărgăritar, poate trăi extrem de lung, întrucît larva secretează o substanță, care nu permite somonului să îmbătrînesc; Thomas Abert, zoolog din Universitate de Oregon, a stabilit, că unii indivizi de arici-de-mare trăesc peste două sute de ani, rămînînd fertili; broaște-țestoase gigantice
Imortalism () [Corola-website/Science/328392_a_329721]
-
pe pe înălțimi dominante sau pe terasele înalte, suprapunând uneori peste așezări ale culturii Gumelnița, În unele cazuri acestea sunt înconjurate de lucrări de apărare. Cultura materială reprezintă o ruptură aproape totală cu manifestările culturale precedente. Folosirea cochiliilor pisate de scoici incluse în pasta vaselor este foarte caracteristică pentru ceramica sa, ca și decorul șnurat și sceptrele de piatră. Cuprul este foarte puțin folosit. S-au descoperit morminte de inhumație sub tumuli sau în gropi plate, izolate sau grupate în necropole
Cultura Cernavodă () [Corola-website/Science/327971_a_329300]
-
specifice. Mahabharata enumeră urmatoarele formațiuni: Nu este foarte clar ce desemnează numele acestor formațiuni. Poate o asemănare cu animalele respective sau poate denumiri ale unor strategii sau formații militare. Numărul 18 predomină în Bhagavad Gita. 18 zile de luptă, 18 scoici au sunat înainte de luptă, cele două armate aveau împreună 18 subdivizii(11 de partea Kaurava și 7 de partea Pandava), Gita are 18 capitole. În mod logic lipsește o formațiune de luptă("vyuha") din lista celor 17 menționate mai sus
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
la interior, arce in leagăn la partea superioară a golurilor și două ferestre de formă ovoidală pe fațada principală. Portalul din piatră sculptată de la intrare este și el tratat în manieră barocă, cu forme curbe și motive specifice (cochilia de scoică). Palatul era înconjurat de o grădină frumos amenajată, cu numeroase alei străjuite de carpeni, din care nu a mai rămas aproape nimic. Importanța, în trecut, a grădinii, ca element privilegiat al ansamblului, este pusă în evidență de tratarea fațadei dinspre
Castelul Teleki din Comlod () [Corola-website/Science/327240_a_328569]
-
împiedice, pentru că sufletul lui Ariel să fie doar al său. Transformându-se într-o frumoasă față pe nume Vanessa, Ursula iese pe malul oceanului, cântând la fel ca Ariel (doar avea vocea acesteia, pe care o ținea ascunsă într-o scoică magică, pe care o purta că medalion). Ursula face chiar mai mult, vrăindu-l pe Eric și punând la punct detaliile unei impresionante nunți, spre furia muta a lui Ariel. Ceremonia ar fi trebuit să aibă loc la apusul soarelui, chiar
Mica sirenă (film din 1989) () [Corola-website/Science/327384_a_328713]
-
fac tot ce le stă în putere pentru a opri nuntă. Metodă : aceștia cheamă toată animalele de pe uscat și din mare pentru a-i distrage pe participanții la ceremonie. După o scurtă lupta, animalele reușesc să smulgă și să spargă scoică fermecata, iar Ariel își redobândește vocea minunată. Înțelegând că aceasta este adevărata să salvatoare, Eric o săruta, dar este prea târziu, căci soarele deja apusese. Ariel se transformă din nou în sirenă iar Vanessa devine din nou vrăjitoarea cea rea
Mica sirenă (film din 1989) () [Corola-website/Science/327384_a_328713]
-
Ariel este recognoscibilă datorită părului ei lung, roșcat, ochi albaștri, coadă verde și sutienului realizat din scoici mov. Aceasta este cea mai mică fiică a regelui Triton și a reginei Athena, stăpânii regatului oceanic Atlantica. Este caracterizată printr-o fire rebelă, iar în primul film dorește să facă parte din lumea oamenilor. Se căsătorește cu Prințul Eric
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
în vrăjitoarea mării pune în pericol pe toți cei pe care-i iubește". În recenzia pentru "Mica sirena", jurnaliștii de la "TV Guide" au considerat că Ariel seamănă cu o "păpușă Barbie cu părul mare, în ciuda taliei subțiri și sutienului de scoici neîndestulător". Tamara Weston de la "Time" a apreciat că Ariel este mai puțin pasivă și are o voință mai puternică în comparație cu predecesoarele ei, dar că tot "își oferă vocea pentru a fi cu un bărbat", ce vine în salvarea ei la
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
declarând că Ariel "este o fată prostuță care renunță la voce și familie pentru un bărbat despre care nu știe mai nimic." Ariel rămâne populară în viziunea publicului, fiind considerată unul din cele mai celebre personaje Disney, datorită părului roșu, scoici mov și coadă verde, făcând-o recognoscibilă ușor. Un sondaj realizat pe Internet Movie Database a numit-o pe Ariel al doilea cel mai seducător personaj animat, după Jessica Rabbit. Ariel este "ambasator" oficial pentru mai multe organizații ce doresc
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
boarța ("Rhodeus sericeus amarus"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), fusar (cu specii de "Zingel streber" și "Zingel zingel"), petroc ("Gobio kessleri") și sabiță ("Pelecus cultratus"); tritonul cu creastă (un amfibian din specia "Triturus cristatus") și broasca țestoasă de baltă ("Emys orbicularis"); o scoică din specia "Unio crassus" (scoică-mică-de-râu, specie considerată cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie și inclusă în lista roșie a IUCN); două gastropode: melcul cu cârlig ("Anisus vorticulus") și melcul cerenat bănățean ("Chilostoma banaticum"); precum și o libelulă din specia "Ophiogomphus
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu () [Corola-website/Science/330576_a_331905]
-
clase erau exprimate prin intermediul podoabelor, bijuteriilor, hainelor, perucilor sau produselor cosmetice. Pentru egipteanul obișnuit bijuteriile reprezentau simboluri pentru protecție de boala sau un mijloc de a impresiona aproapele sau câștiga dragostea cuiva. Materialele folosite pentru producerea de ornamente erau variate: scoici, pietre, lut, bucăți de os, lemn, rășină, și fildeș. Materiale artificiale s-au adăugat mai târziu la această listă: metale , cum ar fi cupru, bronz, aur, argint și mai rar plumb și fier, faianță și sticlă în mai multe culori
Meșteșugurile în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/330595_a_331924]
-
dungă lată) și deasupra cozii. Ciocul proeminent și drept, irisul și picioarele sunt roșii. Iarna apare o bandă albă peste gâtul negru, iar picioarele sunt roz pal. Sexele se aseamănă între ele. Cuibul este format dintr-o gropiță căptușită cu scoici și resturi de alge. Prin mai-iunie femela depune de obicei 3 ouă galbene, pătate cu brun. Clocitul durează circa 26-27 de zile și este asigurat de ambele sexe. Puii sunt nidifugi. Când se află pe malul mării, scoicarul se hrănește
Scoicar () [Corola-website/Science/330120_a_331449]
-
mai-iunie femela depune de obicei 3 ouă galbene, pătate cu brun. Clocitul durează circa 26-27 de zile și este asigurat de ambele sexe. Puii sunt nidifugi. Când se află pe malul mării, scoicarul se hrănește îndeosebi cu moluște bivalve (midii, scoici). Hrana este completată cu gasteropode (litorine), crabi și viermi marini. Când se află în interiorul uscatului, hrana constă în principal din râme și insecte. În România cuibărește rar, pe solul scoicos al litoralului, în lagune sau sărăturile de lângă Dunăre. Mai frecvent
Scoicar () [Corola-website/Science/330120_a_331449]
-
Situl reprezintă o suprafață (încadrată în regiunea biogeografică continentală și panonică a Câmpiei Crișurilor) în lunca Crișului Negru , arie protejată (râuri, mlaștini, turbării, lacuri, lunci aluviale, pajiști și păduri de foioase) ce adăpostește, conservă și protejază o comunitate importantă de scoici, cu indivizi din specia "Unio crassus" (scoică-mică-de-râu), specie cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie (înclusă în lista roșie a IUCN)) și aflată la baza desemnării sitului. Alte specii faunistice (mamifere, amfibieni, reptile și pești) semnalate în arealul sitului: liliac-de-iaz
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
a IUCN), avat ("Aspius aspius"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușor-de-nisip ("Gobio albipinnatus"), boarța ("Rhodeus sericeus amarus"), ghiborț de râu ("Gymnocephalus baloni"), petroc ("Gobio kessleri"), porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), țipar ("Misgurnus fossilis"), fusar ("Zingel strebel"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), o comunitate de scoici, cu indivizi din specia "Unio crassus" (scoică-mică-de-râu), specie considerată cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie (înclusă în lista roșie a IUCN), precum și un fluture din specia "Euphydryas maturna" ("Hypodryas maturna"). Printre păsările semnalate în arealul sitului se află mai
Lunca Timișului () [Corola-website/Science/330314_a_331643]
-
specii de: "Cladophora vagabunda, Ceramium rubrum" și "Cystoseira sp.". Fauna este constituită din pești cu specii de: guvid ("Gobius cobitis"), guvidul de nisip ("Pomatoschistus minutus"); crabi cu specii de "Diogenes pugilator, Eriphia verrucosa", moluște cu specii de "Solen marginatus" sau scoici din specia "Paphia aurea". În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaj
Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia () [Corola-website/Science/330330_a_331659]