KorAP: Find »[drukola/base=scriitură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...96 97 98 ...165 >

4,125 matches

Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850

pe care tocmai le-ai scris, înaintea cuvintelor pe care le vei scrie, există un fel de embrion al textului ce va veni, al textului publicabil-publicat și așezi embrionul acesta înainte ca cuvintele să înceapă să se înscrie undeva: orice scriitură necesită niște percepții, planuri sau spontaneități mentale care formează în cazul tău începutul fiecărui text: odată ce începi să transformi în cuvînt embrionul textului, te supui unor reguli care bulversează acel embrion, care îi propun să crească, să devină text publicabil

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
de rescriere a genurilor tradiționale, o debordare transgenerică și îndeosebi o viziune a romanescului în termen de difracție: doar la nivelul fracturii din discurs, al acestei imposibilități de a locui pe deplin limba franceză se poate observa singulara aventură a scriiturii francofone, o literatură a răspîntiilor culturale, lingvistice, ontologice, un metisaj care nu ajunge într-un impas, ci într-un spațiu infinit flexibil și modelabil. Atunci cînd franceza, ca limbă de expresie scrisă, nu coincide cu limba maternă a autorului se

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
îl văd făcînd semne trecătorilor, beau cafea și mă gîndesc la suferințele ființelor umane. (CR) Ipoteza pe care o susțin aici este aceea că spațiul totodată închis și nelimitat pe care îl oferă limba franceză străinilor conduce la moduri de scriitură inedite, la folosirea unor procedee stilistice cum ar fi amestecul de genuri și registre ale limbii, determinînd la urma urmei o înnoire profundă a romanului. Polifonia se articulează în jurul reminiscențelor conștiente sau involuntare universului sociocultural și lingvistic al "țării de

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
de verb, ca orice alt scriitor, și aspiră, în mod paradoxal, la tăcere, mutiplicînd cuvintele, spărgînd fiecare gest cotidian în mii de cioburi sonore, cum ar fi reproducerea etichetelor de la o serie de produse elvețiene, redate în trei limbi. Desigur, scriitura sa ne duce inevitabil cu gîndul la Noul Roman, la Le Clézio făcînd inventarul magazinului Monoprix în Procesul verbal, și totuși, în această "sacralizare a banalului"2, nu acumularea lucrurilor îl interpelează pe autor, ci aceea a cuvintelor care aleargă

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
mai vizau fondarea unui teritoriu al Eului, ci l-au determinat să creeze identități diasporice, compuse dintr-o multitudine de apartenențe. Și mai presus de toate, l-au confruntat cu caracterul proteiform al stranietății sale. Întreaga sa existență, gîndire și scriitură au fost traversate de aceeși evidență, anume că paradisul metafizic este acela în care contradicțiile se anulează și necesitatea nu există. Nu e greu de imaginat ce l-a apropiat de Stéphane Lupasco sau de Cioran și ei niște meteci

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
complex, egocentric și slab în fața pericolului sălbăticiei, visător, dar purtat de o forță a disperării care îl face să-și împingă propriul copil în miezul tragediei. Stilul lui David Vann e perfect adaptat acestei ambianțe de neliniște, neînțelegere și ruptură, scriitura e simplă, scurtă, realistă și eficace, aspră ca natura din Alaska și ca relațiile neașezate dintre tată și fiu. Decalajul e permanent și tot mai acut, ratarea, incapacitatea aderării la celălalt capătă proporții dramatice în acest imperiu natural ostil. Personajele

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
societății nipone. Toate romanele lui Murakami au fost bine primite de public și de critici, dar acesta pare să aibă ceva în plus, să răscolească angoasele contemporane într-un mod la care nu poți rămîne insensibil, bazîndu-se și pe o scriitură fascinantă din toate punctele de vedere, cu "găselnițe" la limita ficțiunii și a științei, lansînd niște provocări uriașe cu privire la relația noastră cu adevărul, cu spațiul, timpul, sau universurile paralele. Ca într-o pictură de Escher, în care intri magnetizat și

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
și moartea să-l învăluie. Dar Limonov cel din romanul omonim al lui Carrère și-a început drumul în eternitate. Iar aceasta este o uriașă responsabilitate. Pe care scriitorul și-o asumă pe deplin. În tr-un roman mare, cu o scriitură de o luminoasă precizie și de o magistrală ambiguitate. Un scriitor care îndrăznește să pună ca motto această declarație a lui Putin: "Cel care dorește restaurarea comunismului nu are cap. Cel care nu-l regretă nu are inimă." Iar cel

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
în valoare de 45.000 euro). Pentru cei care nu-l cunosc pe acest scriitor baroc al zilelor noastre, reamintim că e profesor de franceză, critic literar și membru al juriului Médicis și că toate romanele sale beneficiază de aceeași scriitură dezlănțuită, creativă și adesea delirantă, de o poezie plină de fantezie, erotism și umor. Patrick Grainville e un mare călător, imaginația sa hrănindu-se din peregrinările de-a lungul și de-a latul țării și al lumii. Astfel, Africa i-

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
ușor de digerat, dar cît de reconfortant în peisajul atît de searbăd al banalității literare curente! Dincolo de talentul firesc pentru orice romancier autentic capacitatea de a crea povești și personaje remarcabile -, Grainville posedă în cel mai înalt grad harul unei scriituri în care sensurile țopăie prin forme neașteptate, iar formele ating zone de puritate incandescentă, în care sensul nici nu mai are vreun sens, dacă se poate spune așa... Și totul, cu nestinsa încîntare a observatorului senzual atașat de lumea pe

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
conferindu-i altitudini halucinante. Într-un asemenea context, precum cel oferit de orașul Shenzhen, deznodămîntul poveștilor devine irelevant, căci orice suferință, iubire sau revoltă individuală se topește în proliferarea generalizată. Excesul e definitoriu, și pentru lumea din fundal, și pentru scriitură. Rămîn doar, ici și colo, perlele baroce ale cuvîntului. Shenzhen, un megapol de citate, cu parcurile sale oglinzi ale tuturor monumentelor, ale tuturor habitatelor, ale tuturor peisajelor lumii. O enciclopedie a copiei. O rază mare de soare făcea să sclipească

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
doar farmaciile sunt la fel de numeroase. Ceea ce spune multe... E drept că volumul premiat nu înspăimîntă prin proporții, dar profunzimea temelor abordate și complexitatea jocului intertextual filosofic și literar practicat de Jérôme Ferrari i-ar putea descuraja pe mulți. Din fericire, scriitura purtătoare de idei e suficient de suculentă, fastuoasă pe alocuri, plonjînd oportun și tragic în subterane contemporane, pentru a face suportabil și incitant chiar un excurs prin predicile Sfîntului Augustin și prin subtilitățile leibniziene ale "celei mai buni dintre lumile

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
Mukasonga s-a născut în 1956 și a început să scrie după ce s-a refugiat în Normandia, în 1992, memoria însîngerată declanșîndu-se odată cu teribilul război fratricid prin care a trecut țara ei natală doi ani mai tîrziu. Forța caustică a scriiturii intră în acțiune pe fondul dureros al veștilor ce-i parvin despre familia rămasă acasă, din care douăzeci și șapte de membri au fost masacrați, printre ei aflîndu-se și mama sa. Crucea dusă cu greu de o întreagă colectivitate, doliul

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
filtrată de zidurile protectoare, se răsfrînge cu infinite reverberații perverse, multiplicate de ingenuitatea adolescenței și de ignoranță. Stilul autoarei tranșează și el cu faconda și fastul obișnuite ale frazărilor africane cunoscute. Aici, totul e neted, concentrat, precis, voluntar distant, o scriitură rafinată, dar lipsită de patos. Niciuna din etnii nu e denunțată în sine, nu se caută vinovății singulare sau colective, nimic nu este explicitat, dar factualul pur conduce inevitabil spre dramă: în ura crescîndă, generată de rivalități și gelozii, în

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
a îndreptat spre Michèle. Nu știa nici măcar dacă avea să vorbească doar pe durata unui paragraf sau a întregii cărți. După cum nu știa de ce căzuse și se trezise pe jos. De fapt, afirmă el într-un interviu, "am impresia că scriitura induce povestea și că povestea se revelează de la sine. Cînd scriu, simt că scriitura e pe cale de a construi povestea." Care nu e istoria unui viol, acesta e doar declicul romanului. Oricum, simpatia cititorului e împărțită ; dacă la început, compasiunea

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
unui paragraf sau a întregii cărți. După cum nu știa de ce căzuse și se trezise pe jos. De fapt, afirmă el într-un interviu, "am impresia că scriitura induce povestea și că povestea se revelează de la sine. Cînd scriu, simt că scriitura e pe cale de a construi povestea." Care nu e istoria unui viol, acesta e doar declicul romanului. Oricum, simpatia cititorului e împărțită ; dacă la început, compasiunea față de personajul Michèle e indiscutabilă, treptat, aceasta dezvăluie aspecte mult mai puțin atrăgătoare în

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
acest prim roman a fost scris și publicat la maturitate, toți criticii și observatorii fenomenului literar francez au remarcat imediat maturitatea și deplina stăpînire a tuturor instrumentelor și codurilor narative: două povești măiestru conduse în paralel, o construcție sofisticată, o scriitură rafinată și nuanțată în funcție de registrele abordate, și întrebări puternice, fundamentale, încă de la început: trebuie să încerci să salvezi o viață cu riscul de a periclita multe altele?, ce înseamnă civilizația? unde începe sălbăticia?, cum se abordează diferențele culturale? La o

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
aproape irațional. Greu de spus ce-ți place, sau ce nu-ți place la această scriitoare, dar vraja pogoară cu subtilă insistență chiar și asupra celor mai lucizi, care se scutură încercînd să scape prin acuze brutale: romane de gară, scriitură facilă, neverosimil, redundant etc. Nu-ți trebuie mai mult de două-trei ore ca să citești un text de Amélie Nothomb, dar îți trebuie mult mai multe ca să te eliberezi (evident, dacă o dorești) de o senzație stranie, fluidă și persistentă, aceea

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
Albastră, cea în care nu ai voie să pătrunzi și în care ești împins de la spate să o faci, suportînd apoi, potrivit propriei constituții și disponibi lități, consecințe diverse. Dar nu mai ieși la fel din ea. Dacă mai ieși. Scriitură patologică, spun unii critici, din cei mai acerbi, care denunță simplismul de bază al intrigilor și afectarea, artificialul dialogurilor, destinate, susțin ei, unor pseudo-intelectuali asexuați și narcisiști, traumatizați de simbolul falic al pomului de Crăciun... Adevărul e că Amélie Nothomb

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
interesat de atacurile de panică și de rătăcirile "generației Prozac". Cel mai mult mă atrag destinele sufocate, personajele mute, poveștile tăcute. Să te apropii de ne-rostit și să încerci să-l articulezi, nu asta este, oare, esența însăși a scriiturii? O poveste venită din Nord și care a făcut unanimitatea criticilor, care s-au lăsat seduși de această Purge, sau Pudhistus, care în finlandeză desemnează tot ce ține de curățare, dezinfecție, inclusiv purificare etnică. Bestseller deja în țările nordice înainte de

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
pentru libertate, indiferent de riscuri. Două generații și două culturi diferite, dar același curaj, aceeași forță de caracter, aceeași tenacitate. Un document cutremurător despre umilințele chinuitoare la care au fost supuse femeile sub jugul nazist, apoi sub cel sovietic. O scriitură de o pătrundere și o frumusețe aspră, halucinantă, un text care trezește multe întrebări legate de opoziție și colaborare, de tăcere și compromis... Structura de rezistență a romanului se sprijină pe pilonii teamă / rușine și pe tot ce gravitează în jurul

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
scrisorilor rezidă în abordările și convingerile lui Mauriac "gendelettres", epistolierul devenind cu adevărat pasionant atunci cînd vorbește despre ce știe mai bine: literatură, Academie, frămîntările sufletului. De fapt, Mauriac se oprește mult mai puțin decît ne-am aștepta asupra esenței scriiturii, asupra procesului de creație și a resorturilor sale nerostite, cu excepția, poate, a unor cuvinte memorabile, cu ecouri bachelardiene, adresate în 1936 lui Robert Brasillach (scriitorul angajat politic în extrema dreaptă și care a fost executat în timpul epurărilor din 1945): Ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
din regiunea Neuchâtel. În ciuda muncii grele și monotone, zgomotul ritmic al mașinăriilor îi trezește creativitatea poetică, astfel încît în pauze și seara, acasă, începe să scrie versuri, în limba maghiară, dar treptat învață franceza și se lansează în dramaturgie. Exigența scriiturii teatrale îi netezește stilul nud, lipsit de sentimentalisme, iar piesele sale, care se învîrt în jurul temei schimbului de identitate între personaje, au fost publicate în două volume L'Heure grise et autres pièces, 1998, și Le Monstre et autres pièces

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
Așa apare, în 1987, Le Grand cahier (Gemenii), primul volum din trilogia care i-a adus faima și recunoașterea internațională, transformînd-o într-o voce controversată, dar puternică și greu de ocolit în spațiul literar francofon. Atitudinea însăși a autoarei față de scriitură, față de stil, față de limba franceză e paradoxală și adesea năucitoare. A afirmat în repetate rînduri că detestă termenul de "stil", recunoscînd în același timp că și-a scris și rescris de nenumărate ori frazele, epurîndu-le tot mai mult, golindu-le

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
ale personajelor sale. În ciuda realismului narativ, aproape naturalist pe alocuri, crud și frust și teribil de sofisticat, eliberînd un vulcan de trări printr-o simplă și părelnic arbitrară trăsătură de condei, Agota Kristof își ascunde sfîșierea vitală în minciuna narativă. Scriitura ei subjugă fatal, asemenea spectacolului amețitor al unui ciclon, dar cititorul neatent sau superficial își pierde iute reperele și se rătăcește într-un asemenea text. Odiseea gemenilor Claus și Lucas, continuată în următoarele romane ale trilogiei, La Preuve (Dovada) și

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]