2,799 matches
-
un caz de Alter Ego”. Ii prescrise un tratament,îi dădu o rețeta necompensată și-i recomandă să treacă la concediul de odihnă... „Femeie cu ochi negri,cu neagră capelură, Cu negre și lungi gene și văl negru-mprejur, Tu semeni,belă,nopții,dar nopții ce-i obscură, Ce ascunde crime negre sub vălul ei obscur!”. (Al.Depărățeanu) După o lună pacientul Ioan Marin se prezentă la psihiatrul Ina Albu. Acum cabinetul era utililat cu mobilier și aparatură ultramodernă. Se înregistra
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
castelul meu de cleștar și cu inima strânsă, neîmpăcată - urma să aștept trecerea sărbătorilor și intrarea În noul an fără o oază de speranță. Și iată, că durerea sufletului meu a ajuns până la Dumnezeu care - În marea lui iubire pentru semeni - s-a milostivit și mi-a arătat calea... Am ieșit În oraș și am cumpărat un ziar local. Răsfoindu-l, am dat peste un anunț: „divorțat, 45 de ani, etc...” În sinea mea, mi-am spus: „indiferent de consecințe, voi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe drumul existenței lor flori nemuritoare, crescute din noblețea trăirilor și spiritului lor creator. “Când ziua-și pierde mantia albă // Iar râul cade-n albie gol”...gândurile poetului, prozatorului, eseistului, Petru Blaj (Dinvale) ( de profesie medic primar) se Îndreaptă către semeni, cu generozitate, gentilețe , conduită morală... un adevărat spirit al cetății. Este atât de greu să găsești oameni devotați cu care să pleci la drum, În aceste timpuri subjugate banului, kitsch-ului , nonvalorii... Toată admirația față de travaliul neobosit al acestor oameni
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
este nesfârșit.” „Aveți palmares ales. Cum a fost drumul până aici?” „Drumul n-a fost ușor! Plin de obstacole și capcane, dar Muza nu m-a lăsat singură. A adus În calea-mi zbuciumată un OM de o valoare fără seamăn: M. Borger, regretatul și neprețuitul prieten, căruia i-am dedicat cel de-al treilea volum de poeme, “Două lacrimi de cer”. Mi-a purtat pașii prin hățișul cuvântului cu grijă, cu răbdare, dăruire și iubire. “Ai citit: „Cum am devenit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
te miști de-aici că altminteri sfârșești afară în ploaie. Thérèse se întorsese în sufragerie. O găsi privind insistent portretul bunicului lui. — Nu seamănă deloc, absolut deloc, zise ea. — Nu găsești că totuși ochii...? Nu, eu nu văd nimic. Dumneata semeni mai mult cu portretul ăsta decât el. — Să pun masa acum? întrebă Charlot. —Ah, nu, nu putem mânca aici, acum când el e pe undeva pe-aproape, răspunse Thérèse. —N-ai de ce să te temi. Actul e autentic. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ne ncurcă-n muncă sporul cu silicoanele vrăjite... a mai rămas doar o treime în care pot să mai gândesc ce este pe ecran firesc, la o anume înălțime. Încerc să aflu viitorul și ce nu este-n el anost; când semeni bălării, ogorul nu are rod, nu are rost. Strâmbate-s ale vieții linii de măștile ce umplu scena pe care astăzi cabotinii spânzură lumea cu antena. S-a-nstrăinat omul de sine, iluziile-i fură timpul... pe unde o mai fi Olimpul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
2013 Omul autonom 2 Dracii sunt în tine ghem că altfel nu mai încap să-și facă-n zig-zag de cap. Sunt creștin, nu te blestem, deși-ai meritra din plin, ești vânăt de cât venin te a îndepărtat de semeni, de nu știi cu cine semeni, nici care-i al tău destin. Ești negru în cerul gurii, soartă spartă-n ceartă și ești un frământat al urii cultivate zi de zi. Te dai lacăt și zăvor și te crezi nemuritor
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
în tine ghem că altfel nu mai încap să-și facă-n zig-zag de cap. Sunt creștin, nu te blestem, deși-ai meritra din plin, ești vânăt de cât venin te a îndepărtat de semeni, de nu știi cu cine semeni, nici care-i al tău destin. Ești negru în cerul gurii, soartă spartă-n ceartă și ești un frământat al urii cultivate zi de zi. Te dai lacăt și zăvor și te crezi nemuritor; încuiat cu patru chei, nu ai
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
patru chei, nu ai vrut să știi de alții; uită-te la brazii-nalții cum se-ajută între ei. Limba-i trasă ca pe gresii, cu ea fulgeri, cu ea tuni; nu mai ai ce să adunidirijat doar de obsesii semeni vânt, culegi furtuni: caz tipic de paranoia, nu mai știi care ți-e voia, ești din „Casa de nebuni” a profeticului Goya. 2012 Dragoste-adolescentină Plin de neastâmpăr iară doru-ncepe să mă ndemne spre acele tainici semne de-nceput de primăvară
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
fapt, în majoritatea timpului nici măcar nu mă mai gândisem la droguri. Sigur că uneori mă gândisem. Dar nu tot timpul și nu așa cum mă gândeam cu cinci săptămâni înainte. Pentru o clipă, mi s-a părut că zăresc strălucirea fără seamăn a libertății, tabloul unei altfel de vieți îmi trecea prin fața ochilor. Asta înainte să fiu din nou aruncată în prăpastia fără fund a fricii și a confuziei. înainte să plece, Nola a rupt o pagină din carnetul ei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
N-aș zice că era frumos, dar... — Și nici măcar nu mi-au dat să citesc vreun Hello, am lăcrimat eu. —Nesimțiții, m-a susținut Helen. —Și cât a costat! am țipat. Nu mi-au terminat numai părul! — Știi cu cine semeni? m-a întrebat Helen gânditoare. —Cu cine? Am întrebat eu cu o voce tremurătoare, sperând că voi fi izbăvită. —Brenda Fricker. —AAAAaauuuuuuuuu! — Știi, când a jucat rolul de menajeră în filmul ăla! Am dat fuga la oglindă. —Ai dreptate, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și ei acasă și au fost invitați să-și dea cu părerea despre părul meu din care se-alesese praful. Mama a spus neîncrezătoare: —O să-ți crească la loc. Tata a zis mândru și cu afecțiune: — Pe zi ce trece semeni din ce în ce mai mult cu maică-ta. Am izbucnit din nou în plâns. — Știi cu cine semeni? a zis mama într-o postură meditativă. Dacă-mi spui că semăn cu Brenda Fricker mă sinucid, am avertizat-o cu ochii înroșiți. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din care se-alesese praful. Mama a spus neîncrezătoare: —O să-ți crească la loc. Tata a zis mândru și cu afecțiune: — Pe zi ce trece semeni din ce în ce mai mult cu maică-ta. Am izbucnit din nou în plâns. — Știi cu cine semeni? a zis mama într-o postură meditativă. Dacă-mi spui că semăn cu Brenda Fricker mă sinucid, am avertizat-o cu ochii înroșiți. Nu, nu, nu semeni deloc cu ea, m-a asigurat mama cu generozitate. Nu, semeni cu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu cine semeni? a zis mama într-o postură meditativă. Dacă-mi spui că semăn cu Brenda Fricker mă sinucid, am avertizat-o cu ochii înroșiți. Nu, nu, nu semeni deloc cu ea, m-a asigurat mama cu generozitate. Nu, semeni cu cum o cheamă? E o actriță. Cum o cheamă? —Audrey Hepburn? am întrebat eu plină de speranță. —Nuuuuu, a zis mama dând din mâini în semn de frustrare. Of, cum o cheamă? M-am întrebat dacă știa cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
începe să-i bată cu putere. Câteva punctișoare galbene se vedeau strălucind în lumina după amiezei târzii, adunate în spatele leațurilor bătute pe fundul scocului. Scoase repede o batistă din buzunar în care ascunse grăuncioarele de metal prețios. O bucurie fără seamăn îi cuprinsese inima și cu greu se abținu să nu danseze de fericire. Însemna că nu muncise degeaba, dar mai ales că mina nu era seacă. Cuprins de frenezie se apucă să spele mai departe. Nu mai rămăsese mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să nu le dăm mai mult de un deget, fiindcă ne apucă mâna întreagă. Nu întâmplător, dragostea față de străinii de neam este ca o inimă curată, mâncată de câini hulpavi. Eminescu ne privește din Cerul Poeziei și al dragostei întru semeni, precum Luceafărul de dimineață, care coboară blând și ne luminează viața de fiecare zi. Cu Eminescu va trebui să ne culcăm în fiecare noapte și tot cu el în gând să ne trezim. El este prezent în fiecare mugur de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
mele și se întrupase în această lume ca să mă ajute, fiindcă se purta foarte protectiv. “Ești cu mine”, părea să-mi spună în timp ce mă săruta scurt pe obraz, apoi continuă: Nu contează numele tău, eu o să-ți spun Gonzales, fiindcă semeni cu șoricelul acela simpatic din desenele animate... Acum mă duc înapoi la ăia doi, să nu se supere. Nu vii cu mine să vă fac cunoștință, sau vă cunoașteți deja? Oare cine-mi oprea cuvintele la porțile buzelor? Nici să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și copiii dumitale o să trebuiască să cerșească pentru a putea trăi? — Câtuși de puțin. Am tăcut o clipă pentru a da o forță suplimentară replicii următoare. Am vorbit cu toată hotărârea de care eram în stare: — Ești un mitocan fără seamăn! — Mă rog. Acum, că ți-ai luat de pe inimă vorbele astea, hai să mergem să mâncăm undeva. XIII Cred că s-ar fi cuvenit mai degrabă să-i resping această propunere. Poate aș fi fost dator să-mi manifest pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gândeam la viața fericită pe care o duseseră Stroeve și cu nevastă-sa pe vremea când îi cunoscusem, în atelierul lor confortabil și cochet din Montmartre. Mă gândeam la simplitatea, bunătatea și ospitalitatea lor. Mi se părea o sălbăticie fără seamăn soarta nemiloasă sfărâmase în bucăți acest cămin. Dar lucrul cel mai crud dintre toate era faptul că nu prea conta. Lumea mergea înainte și nimeni nu se simțea mai rău din cauza acestei nenorociri. Aveam o vagă idee că Dirk, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
însă împrejurările îi erau mai favorabile. Dacă și-ar fi petrecut toată viața în aceste locuri, poate că nimeni nu l-ar fi socotit mai rău decât alții. Primea aici ceea ce nici nu aștepta nici nu cerea de la proprii lui semeni - și anume, înțelegere și compătimire. Am încercat să-i vorbesc căpitanului Brunot despre uimirea care mă cuprindea auzind ce povestește, și o vreme nu mi-a răspuns. — Nu este chiar așa de ciudat că eu cel puțin am avut înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în obișnuință. Dragostea își va fi trăit viața. Sânt în Prostul, piesa lui Fulda, câteva replici subtile, pline de adevăr. Eroul, Justus, povestește unei prietene: " Îmi place să mă visez rege, dictator, actor mare. E pentru mine o fericire fără seamăn, singura fericire". " Dar nu încerci niciodată să ajungi ceea ce visezi?" îl descoase ea. " Nu știu dacă atunci mi-ar mai plăcea!" E de neînchipuit cum nu-și dă seama femeia că dragostea nu-i decit drumul care duce la cucerire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
biruință strălucită asupra mea. Repetam: o cârnățăreasă, și din nou mă copleșea bucuria. Auzi colo: cîrnățăreasă! Cu cât repetam cuvântul acela de total dispreț, cu atât mă simțeam mai bine. ― Cîrnățăreasă! Cîrnățăreasă! Acum râdeam cu hohote, pradă unei voioșii fără seamăn, uitând tot ce se întîmplase, nepăsător de ce va mai fi, agățîndu-mă ca un deznădăjduit de unicul colac de salvare apărut în cale. ― Cîrnățăreasă! .. .Reluam în închipuire subiectul nuvelei La Grandiflora citită nu de mult. Într-un oraș de provincie, tânărul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un semn, îmi vrea răspunsul. S-o rănesc?” Ei bine, negreșit, trebuie musai să nu uit a mai aminti în grabă, din fuga condeiului, de încă o întâmplare - am putea crede cu toții - banală, însă care a avut o înrâurire fără seamăn asupra eroului povestirii, răspândind cu generozitate lumina vie a adevărului în sufletul său zbuciumat, căci așa se petrece întotdeauna: întâmplările mărunte, aparent neînsemnate, schimbă cel mai puternic mersul lucrurilor. Într-o zi, lui Marius i se dădu la școală să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
putut spune despre el că era bătrân, și nici măcar trecut de prima tinerețe nu s-ar fi putut spune că era. De fapt, acesta era un bărbat în toată puterea vârstei sale, care, atunci când nu se afla la datorie, slujind seamănului său aflat în nevoie, era un dedicat și un vioi om de lume și de spirit, prezent la toate petrecerile și banchetele, fără nici cea mai măruntă excepție, adică era un om al plăcerilor și chiar al pasiunilor vicioase, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]