KorAP: Find »[drukola/base=secretară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...96 97 98 ...123 >

3,068 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

notat în agendă, să verifice cînd s-o întoarce... Don Șef cheamă secretara și-i cere un formular de penalizare, pe care îl completează cu numele meu și cu suma penalizată, apoi îl semnează. De ce-l penalizați, dom' inginer? întreabă secretara, trăgînd cu ochiul la cele scrise. Uite-așa. Stăm de vorbă și ne dăm seama că nu ne înțelegem; probabil diferența de vîrstă. Să dați referatul la contabilitatea secției, zice secretarei, întinzîndu-i hîrtia. Cînd rămînem singuri, mă întreabă cum mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
apoi îl semnează. De ce-l penalizați, dom' inginer? întreabă secretara, trăgînd cu ochiul la cele scrise. Uite-așa. Stăm de vorbă și ne dăm seama că nu ne înțelegem; probabil diferența de vîrstă. Să dați referatul la contabilitatea secției, zice secretarei, întinzîndu-i hîrtia. Cînd rămînem singuri, mă întreabă cum mai stau cu literatura și eu îi spun de piesa de la Radio-Iași. Asta e bine, foarte bine! se înflăcărează el. Îmi place că perseverați. Mai aveți și mici necazuri, dar ce-are

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
descui yala și trag cu putere ușa. Obțin semnătura lui Teodorescu, președintele de sindicat al secției, apoi merg în clădirea Controlului tehnic de calitate și obțin semnătura șefului, după care fac cale-întoarsă și urc în secretariat. Dom inginer, îmi spune secretara cînd intru, vă caută o doamnă din oraș. I-am dat numărul din birou de la dumneavoastră, a spus c-o să vă sune acolo. Mulțumesc, spun eu. A zis ce vrea? A întrebat dacă sînteți cel care scrie teatru, că s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
sune acolo. Mulțumesc, spun eu. A zis ce vrea? A întrebat dacă sînteți cel care scrie teatru, că s-ar putea să mai fie și un alt Mihai Vlădeanu. Eu i-am spus că dumneavoastră sînteți... Îi mulțumesc din nou secretarei și o rog să intre ea la inginerul-șef, să-i dea să semneze formularele. Secretara intră, și iese imediat, tot cu formularele în mînă. Nu le-a semnat. A spus că trebuie să le semneze și Desfacerea, ca să fim

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
teatru, că s-ar putea să mai fie și un alt Mihai Vlădeanu. Eu i-am spus că dumneavoastră sînteți... Îi mulțumesc din nou secretarei și o rog să intre ea la inginerul-șef, să-i dea să semneze formularele. Secretara intră, și iese imediat, tot cu formularele în mînă. Nu le-a semnat. A spus că trebuie să le semneze și Desfacerea, ca să fim siguri că avem desfacerea asigurată. Iau formularele, mulțumesc cu glas tare, trag o înjurătură în gînd

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de puțin timp președintă, că cealaltă, care și-a pus cenușă în cap la plenară, a fost avansată la municipiu. Strîng mîna întinsă și ies. La cîțiva pași, pe culoar, e ușa secretariatului. Bat și intru, spunînd un "sărut mîinile" secretarei, care stă la biroul instalat în mijlocul încăperii. Aici am fost de nenumărate ori, iar secretara, femeie trecută de cincizeci de ani, cu capul alb, tip de moldoveancă blajină, cu vorbă cumpătată, mă cunoaște bine. Sper să obțin o semnătură; imposibil

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
a fost avansată la municipiu. Strîng mîna întinsă și ies. La cîțiva pași, pe culoar, e ușa secretariatului. Bat și intru, spunînd un "sărut mîinile" secretarei, care stă la biroul instalat în mijlocul încăperii. Aici am fost de nenumărate ori, iar secretara, femeie trecută de cincizeci de ani, cu capul alb, tip de moldoveancă blajină, cu vorbă cumpătată, mă cunoaște bine. Sper să obțin o semnătură; imposibil ca în unul din cele trei birouri să nu fie vreun director. Pe ușa din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
întreabă el, apropiindu-se, întinzîndu-mi mîna. Contractele de muncă în acord, zic eu, arătînd spre dosar. Directorul Sorescu ia dosarul, îl deschide, citește cifrele de plan trecute în contract, pare satisfăcut, apoi scoate pixul și pune dosarul pe colțul biroului secretarei, semnînd contractele. Dealtfel, mă întreabă el, cum merg treburile? Bine. Păcat că săptămîna viitoare sînt în străinătate; mi-ar fi plăcut să ascult piesa de la Radio-Iași. Mai pregătești ceva? Da, tot o piesă de teatru. E bine, foarte bine! Văd

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Văd că și-aici treaba merge bine... Pe cînd pornești separatorul? Săptămîna viitoare. Foarte bine! Instalațiile de filtrare sînt deja uzate. Abia aștept să le văd înlocuite! Cînd mă gîndesc la ele, mă doare capul. Eu, se întoarce el spre secretară, am plecat, sărut mîinile! Drum bun! îi urează secretara. Deschid ușa și-l invit să iasă, dar el întinde brațul stîng ca un arc făcîndu-mi semn să ies, dîndu-mi de înțeles din gesturi că, într-un fel, sînt în birou

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pornești separatorul? Săptămîna viitoare. Foarte bine! Instalațiile de filtrare sînt deja uzate. Abia aștept să le văd înlocuite! Cînd mă gîndesc la ele, mă doare capul. Eu, se întoarce el spre secretară, am plecat, sărut mîinile! Drum bun! îi urează secretara. Deschid ușa și-l invit să iasă, dar el întinde brațul stîng ca un arc făcîndu-mi semn să ies, dîndu-mi de înțeles din gesturi că, într-un fel, sînt în birou la el. La scări ne despărțim, strîngîndu-ne mîna. Eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cap că a înțeles, face un semn de mulțumire și se întoarce la cuptor. Eu le fac un semn de rămas bun și ies. Vreau să merg în birou, dar mă opresc întîi pe la secretariat. Ceva nou? o întreb pe secretară după ce intru. V-a căutat tovarășul inginer Vlad. A spus de ce? întreb. Nu, răspunde secretara. Mă așez pe scaunul din fața secretarei, dau un bobîrnac căștii și-o împing mai spre ceafă, apoi iau telefonul și formez numărul tabloului de comandă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
le fac un semn de rămas bun și ies. Vreau să merg în birou, dar mă opresc întîi pe la secretariat. Ceva nou? o întreb pe secretară după ce intru. V-a căutat tovarășul inginer Vlad. A spus de ce? întreb. Nu, răspunde secretara. Mă așez pe scaunul din fața secretarei, dau un bobîrnac căștii și-o împing mai spre ceafă, apoi iau telefonul și formez numărul tabloului de comandă de la Sinteză. Salut! Sînt Vlădeanu. Am auzit că m-ai căutat. Ce vrei? Scriitorule, îmi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
bun și ies. Vreau să merg în birou, dar mă opresc întîi pe la secretariat. Ceva nou? o întreb pe secretară după ce intru. V-a căutat tovarășul inginer Vlad. A spus de ce? întreb. Nu, răspunde secretara. Mă așez pe scaunul din fața secretarei, dau un bobîrnac căștii și-o împing mai spre ceafă, apoi iau telefonul și formez numărul tabloului de comandă de la Sinteză. Salut! Sînt Vlădeanu. Am auzit că m-ai căutat. Ce vrei? Scriitorule, îmi zice el, am auzit că ai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
hotar care să delimiteze strict interesele muncitorului de cele ale combinatului; ele se întrepătrund, se conjugă". Mi-a plăcut foarte mult discursul lui și sînt încredințat că el va fi receptiv la ceea ce-i voi spune. Sus, la etajul întîi, secretara îmi spune să mai aștept și să iau loc. Rămîn în picioare, în mijlocul încăperii, cu casca în mîini și cu ochii pe ușa biroului directorului general. Peste cîteva minute, ușa se deschide, iese șeful Serviciului investiții cu cîteva dosare în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mînă, iar cu cealaltă lăsînd-o să-mi atîrne molatec pe lîngă corp. Cineva bate la ușă, apoi intră. Spune un "bună ziua" tărăgănat, aproape surprins, trece pe lîngă mine, care continuu să mă uit în pămînt, și se oprește în fața biroului secretarei, întrebînd dacă au fost semnate niște acte. Ciudată voce!" tresar eu. Îmi dau seama că sînt caraghios, așa, ca un obiect uitat în mijlocul secretariatului. Mă întorc, spun "bună ziua" cu glas scăzut și ies. Nu iau încă nici o hotărîre. Voi merge

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-i, apoi trec strada, spre clădirea Comitetului Județean P.C.R. Intru la portar și-i spun că vreau să merg la tovarășul Amariei. Portarul bate două clape la interfon și așteaptă. Da, vă rog! se aude o voce de femeie. Tovarășă secretară, sînt portarul. Un tovarăș insistă să vorbească cu tovarășul Amariei. Sînt Mihai Vlădeanu, de la combinat, intru eu în vorbă înainte ca secretara să dea un răspuns, e vorba de ceva urgent... Sînteți tovarășul fizician Vlădeanu? se aude întrebarea în interfon

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Portarul bate două clape la interfon și așteaptă. Da, vă rog! se aude o voce de femeie. Tovarășă secretară, sînt portarul. Un tovarăș insistă să vorbească cu tovarășul Amariei. Sînt Mihai Vlădeanu, de la combinat, intru eu în vorbă înainte ca secretara să dea un răspuns, e vorba de ceva urgent... Sînteți tovarășul fizician Vlădeanu? se aude întrebarea în interfon. Da, răspund prompt. Poftiți! Etajul doi, camera 21. Tovarășe portar, schimbă tonul secretara, faceți-i repede bon de intrare tovarășului Vlădeanu. Urc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Vlădeanu, de la combinat, intru eu în vorbă înainte ca secretara să dea un răspuns, e vorba de ceva urgent... Sînteți tovarășul fizician Vlădeanu? se aude întrebarea în interfon. Da, răspund prompt. Poftiți! Etajul doi, camera 21. Tovarășe portar, schimbă tonul secretara, faceți-i repede bon de intrare tovarășului Vlădeanu. Urc scările cît pot de repede, oprindu-mă cu sufletul la gură în fața ușii cu numărul 21. Bat, apoi intru. Bună ziua, tovarășe Vlădeanu! mă întîmpină secretara, ridicîndu-se de pe scaun. Sărut mîinile! îi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
camera 21. Tovarășe portar, schimbă tonul secretara, faceți-i repede bon de intrare tovarășului Vlădeanu. Urc scările cît pot de repede, oprindu-mă cu sufletul la gură în fața ușii cu numărul 21. Bat, apoi intru. Bună ziua, tovarășe Vlădeanu! mă întîmpină secretara, ridicîndu-se de pe scaun. Sărut mîinile! îi spun, încercînd să-mi stăpînesc surprinderea; secretara e femeia aceea minionă, cu ochelari, pe care o întîlnesc dimineața cînd traversez strada; o salut, dar fără să-mi amintesc de unde o cunosc; acum mi-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
tovarășului Vlădeanu. Urc scările cît pot de repede, oprindu-mă cu sufletul la gură în fața ușii cu numărul 21. Bat, apoi intru. Bună ziua, tovarășe Vlădeanu! mă întîmpină secretara, ridicîndu-se de pe scaun. Sărut mîinile! îi spun, încercînd să-mi stăpînesc surprinderea; secretara e femeia aceea minionă, cu ochelari, pe care o întîlnesc dimineața cînd traversez strada; o salut, dar fără să-mi amintesc de unde o cunosc; acum mi-am amintit: a fost la premiera piesei mele împreună cu soțul ei, judecător, și a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Aș vrea să vorbesc cu tovarășul Amariei... Am necazuri cu locuința. Am fost propus de combinat să primesc o garsonieră, dar tabelul s-a rătăcit. Rugați-l să mă primească două-trei minute. Vă primește, tovarășe Vlădeanu, doar să vă anunț... Secretara îmi face semn să aștept, bate la ușa capitonată, apoi intră. Aștept cu privirea ațintită în urma secretarei, parcă aș vrea să mă fi strecurat odată cu ea și mă minunez în sinea mea ce lucru mare e să fii respectuos, fără

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
primesc o garsonieră, dar tabelul s-a rătăcit. Rugați-l să mă primească două-trei minute. Vă primește, tovarășe Vlădeanu, doar să vă anunț... Secretara îmi face semn să aștept, bate la ușa capitonată, apoi intră. Aștept cu privirea ațintită în urma secretarei, parcă aș vrea să mă fi strecurat odată cu ea și mă minunez în sinea mea ce lucru mare e să fii respectuos, fără să întreci limita, ba chiar nici să nu te apropii de limita dincolo de care respectul își pierde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
din nou, mă bucur că ne-am întîlnit și, bucurîndu-mă, îți urez o zi plină de realizări". Echilibrul, care domnește în toate, și-a spus cuvîntul și acum: respectul meu din salut se reîntoarce asupră-mi prin ajutorul dat de secretară să ajung la tovarășul Amariei. Atîtea femei frumoase atîtea ființe nobile!... Tamara, cu sfatul ei de soră mai mare "sînt copt pentru căsătoria cu Livia?" Livia, viitoarea mea parteneră de viață; apoi doamna Cristescu și fata cu ochi frumoși, de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
I.L.L.; atîtea suflete deosebite, revărsate în fiecare gest. Cum le-aș mai fi recunoscut și apreciat dacă nu era femeia aceea de la mansardă?! Ușa capitonată, pe care stă lipită privirea mea, se deschide încet, iar prin deschizătura făcută se strecoară secretara. Închide ușa cu grijă, trece pe lîngă mine și pune un dosar pe biroul ei, lîngă mașina de scris. Știți..., începe ea, ocolindu-mi privirea, încercînd să pară ocupată cu aranjarea dosarului. Știu! răspund eu prompt. Secretara tresare, își retrage

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
făcută se strecoară secretara. Închide ușa cu grijă, trece pe lîngă mine și pune un dosar pe biroul ei, lîngă mașina de scris. Știți..., începe ea, ocolindu-mi privirea, încercînd să pară ocupată cu aranjarea dosarului. Știu! răspund eu prompt. Secretara tresare, își retrage mîinile de pe dosar și mă privește fix. Ce știți?! mă întreabă, arcuindu-și o sprînceană, care-i încrețește jumătate de frunte. Știu că nu mă poate primi, îi răspund sec, deplin stăpîn pe mine, venindu-mi să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]