4,941 matches
-
doi, Inuchiyo n-ar fi riscat în nici un caz să aleagă greșit între ei. Când își părăsise castelul din Fuchu, plecând pe câmpul de luptă, soția sa fusese îngrijorată pentru intențiile lui și îl ceecetase îndeaproape. Dacă nu lupți contra Seniorului Hideyoshi, nu-ți vei face datoria de războinic, spusese ea. — Așa crezi? — Dar nu cred nici că e nevoie să-ți onorezi cuvântul față de Seniorul Katsuie. Nu vorbi prostii. Crezi că sunt capabil să-mi trădez cuvântul de războinic, odată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soția sa fusese îngrijorată pentru intențiile lui și îl ceecetase îndeaproape. Dacă nu lupți contra Seniorului Hideyoshi, nu-ți vei face datoria de războinic, spusese ea. — Așa crezi? — Dar nu cred nici că e nevoie să-ți onorezi cuvântul față de Seniorul Katsuie. Nu vorbi prostii. Crezi că sunt capabil să-mi trădez cuvântul de războinic, odată ce mi l-am dat? — Ei, atunci, pe care dintre ei ai să-l susții? — O las în voia cerului. Altceva, nu știu ce pot face. Înțelepciunea omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ridică-te, Yasumasa! răcni el. Și tu, Shichiroemon, vino-ți în fire! E prea devreme ca să zăceți la pământ. Ce faceți?! Adunându-și curajul, Genba se ridică și el, cu oarecare dificultate. La rândul său, fusese rănit. — Unde-i tabăra Seniorului Inuchiyo? În vârful dealului de-acolo? O luă din loc, târându-și un picior, dar apoi se întoarse și-și privi frații mai tineri, care păreau să-l urmeze. — Nu e nevoie să veniți. Voi doi adunați niște oameni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fără îndoială, o făcuse din considerație față de oamenii care rămâneau pradă morții, împreună cu Shosuke. Sub stindard se adunară imediat vreo treizeci de oameni. Erau singurii care își respectau cu adevărat propria onoare și care nu se codeau să moară pentru seniorul lor. „Ah, au mai rămas câțiva oameni onorabili în clanul Shibata,“ reflectă Shosuke, privind, fericit, chipurile din jurul lui. — Haideți! Să le-arătăm ce înseamnă o moarte fericită! Punând steagul în mâinile unui războinic, se repezi înainte, grăbindu-se la apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se zguduie tot muntele. Și totuși, oamenii lui Hideyoshi încă nu știau idee că acel cap nu-i aparținea lui Shibata Katsuie, ci lui Menju Shosuke, căpitanul pajilor săi. — L-am omorât pe Katsuie! — Am ținut în mână capul seniorului din Kitanosho! Împingându-se și îmbrâncind, făceau văzduhul să răsune de strigătele lor. — Stindardul! Steagul auriu! Și capul lui! I-am luat capul! UN PRIETEN ADEVĂRAT Katsuie abia scăpase cu viață, dar armata lui fusese zdrobită. Până în acea dimineață, stindardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înalțe fumul focurilor de gătit. Se dădu ordin ca soldații să-și consume rațiile. Trupele, însă, nu se risipiră, rămânând grupate pe unități, ca și cum încă s-ar mai fi aflat pe câmpul de luptă. Un străjer de la poarta principală strigă: — Seniorul din Kitanosho a sosit la poarta castelului! — Cum! Katsuie, aici? murmură Inuchiyo, cu uimire. Era o evoluție neașteptată, iar Inuchiyo nu părea pregătit să-l primească pe acel om - devenit acum fugar. Un moment, căzu pe gânduri, dar apoi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își urmă fiul afară din fort. Coborând ultimul șir de trepte, porni spre coridorul de legătură, care era întunecat. Unul dintre vasalii săi, Murai Nagayori, îl urmă. — Stăpâne, șopti Murai. Inuchiyo îl privi întrebător. Vasalul îi șopti la ureche: — Sosirea Seniorului Katsuie aici reprezintă o ocazie fericită și incomparabilă. Dacă-l ucideți și-i trimiteți capul la Seniorul Hideyoshi, relația dumneavoastră cu Seniorul Hideyoshi se va reface fără greutate. Pe neanunțate, Inuchiyo îl lovi în piept. — Tacă-ți gura! tună el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era întunecat. Unul dintre vasalii săi, Murai Nagayori, îl urmă. — Stăpâne, șopti Murai. Inuchiyo îl privi întrebător. Vasalul îi șopti la ureche: — Sosirea Seniorului Katsuie aici reprezintă o ocazie fericită și incomparabilă. Dacă-l ucideți și-i trimiteți capul la Seniorul Hideyoshi, relația dumneavoastră cu Seniorul Hideyoshi se va reface fără greutate. Pe neanunțate, Inuchiyo îl lovi în piept. — Tacă-ți gura! tună el. Murai se împletici înapoi, spre peretele de scânduri din spatele lui, abia ținându-se să nu cadă. Pălind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săi, Murai Nagayori, îl urmă. — Stăpâne, șopti Murai. Inuchiyo îl privi întrebător. Vasalul îi șopti la ureche: — Sosirea Seniorului Katsuie aici reprezintă o ocazie fericită și incomparabilă. Dacă-l ucideți și-i trimiteți capul la Seniorul Hideyoshi, relația dumneavoastră cu Seniorul Hideyoshi se va reface fără greutate. Pe neanunțate, Inuchiyo îl lovi în piept. — Tacă-ți gura! tună el. Murai se împletici înapoi, spre peretele de scânduri din spatele lui, abia ținându-se să nu cadă. Pălind la față, avu prezența de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-se să nu cadă. Pălind la față, avu prezența de spirit de a nu rămâne în picioare, dar nici să se întindă complet pe podea. Privindu-l crunt, Inuchiyo îi vorbi cu o furie nedisimulată: — E scandalos să-i șoptești seniorului tău la ureche un plan imoral și laș, pe care oricărui om ar trebui să-i fie rușine să-l rostească. Te consideri samurai, dar habar n-ai de Calea Samurailor! Ce fel de om ar vinde capul unui general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asfințit. Mica armată rămasă, de opt călăreți și vreo zece pedestrași, porni, în goană, spre Kitanosho. Doi-trei oameni călări intrară în galop, în Castelul Fuchu. Vestea adusă de ei ajunse curând la cunoștința întregii fortărețe. — Inamicul are tabăra la Wakimoto. Seniorul Hideyoshi și-a instalat tabăra la Imajo, așa că nu prea sunt șanse pentru un atac în noaptea asta. Hideyoshi dormi mulțumit toată noaptea - de fapt, mai degrabă jumătate de noapte - la Imajo, iar, a doua zi, părăsi tabăra în zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sunt! Hideyoshi! Nu mă recunoașteți? În timp ce se apropia de castel, scoase de la cingătoare bastonul auriu de comandă și îl agită spre soldații din castel. — Sunt eu, Hideyoshi! Nu trageți! Uluiți, doi oameni săriră din armureria de lângă poarta principală, deschizând batantele. — Senior Hideyoshi? Acea întorsătură a evenimentelor părea complet neașteptată și îl salutară, cu oarecare jenă. Hideyoshi îi recunoscu pe amândoi. Descălecase deja și mergea spre ei. — Seniorul Inuchiyo nu s-a întors? întreb el, adăugând apoi: el și fiul său sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi! Nu trageți! Uluiți, doi oameni săriră din armureria de lângă poarta principală, deschizând batantele. — Senior Hideyoshi? Acea întorsătură a evenimentelor părea complet neașteptată și îl salutară, cu oarecare jenă. Hideyoshi îi recunoscu pe amândoi. Descălecase deja și mergea spre ei. — Seniorul Inuchiyo nu s-a întors? întreb el, adăugând apoi: el și fiul său sunt bine amândoi? — Da, stăpâne, răspunse unul dintre oameni. Amândoi s-au întors cu bine. — Bine, bine. Sunt ușurat să aud. Ia-mi calul, te rog? Predându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să mă mai opresc o dată aici și să mai profit câteva zile de bunăvoința voastră. Vom pleca mâine dimineață. Pe ziua de azi, îmi iau rămas bun. Toată familia îl conduse până la intrarea bucătăriei. Pe drum, soția lui Inuchiyo spuse: — Senior Hideyoshi, ai spus că Toshinaga poate rămâne aici ca să aibă grijă de mama lui, dar nu cred că sunt deja atât de bătrână, nici atât de singură. Vor rămâne destui războinici pentru a păzi castelul și nimeni nu are de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pofta inimii. Recitarea de poezii n-ar fi deloc nepotrivită. Din foișoare se auzeau cântece, iar glasurile voioase umpleau sala. Chiar și în fața lui Katsuie, se bătea în tamburine, iar evantaiele argintii ale dansatoarelor trasau, prin aer, linii elegante. — Demult, Seniorul Nobunaga se ridica și dansa la cea mai mică provocare și încerca să mă silească și pe mine să fac același lucru, dar mie mi-era întotdeauna rușine de propria mea nepricepere, își amintea Katsuie. Cât e de regretabil! Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe mine să fac același lucru, dar mie mi-era întotdeauna rușine de propria mea nepricepere, își amintea Katsuie. Cât e de regretabil! Ar fi trebuit să învăț măcar un dans, numai pentru seara asta. În adâncul inimii, fostul său senior îl lipsea, fără-ndoială, cu adevărat. Și mai era și altceva. Cu toate că fusese împins spre calvarul său de-acum - care, la drept vorbind, era, pur și simplu, fără nici o speranță - de către un singur militar cu chip de maimuță, e clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și frumusețea ei înnăscută nu putau să nu-l întristeze pe orice privitor. — E așa de nevinovată, spuse, dintr-o dată, Katsuie, privind fața adormită a celei mai mici fetițe. Apoi, îi vorbi Doamnei Oichi despre soarta fetelor: — Tu ești sora Seniorului Nobunaga și încă nu s-a împlinit anul de când ai devenit soția mea. Ar fi mai bine să iei copiii și să pleci din castel, înaintea zorilor. Îl voi pune pe Tominaga să vă însoțească până la tabăra lui Hideyoshi. Oichi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsuie, clătinând din cap în spatele mânecii. Katsuie, însă, mai încercă o dată: — Nu, nu. Mă bucură enorm gândul că vrei să-mi fii atât de credincioasă, când relația noastră e încă la început, dar cele trei fiice ale tale sunt fetițele Seniorului Asai. Mai mult decât atât, cu siguranță că Hideyoshi nu s-ar purta fără inimă cu sora Seniorului Nobunaga sau cu copiii ei. Deci, ar fi mai bine să pleci, și cât mai repede. Du-te să te pregătești. Chemând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vrei să-mi fii atât de credincioasă, când relația noastră e încă la început, dar cele trei fiice ale tale sunt fetițele Seniorului Asai. Mai mult decât atât, cu siguranță că Hideyoshi nu s-ar purta fără inimă cu sora Seniorului Nobunaga sau cu copiii ei. Deci, ar fi mai bine să pleci, și cât mai repede. Du-te să te pregătești. Chemând un vasal, Katsuie îi dădu instrucțiuni, apoi, le spuse să pornească. Dar Oichi nu făcu decât să clatine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ieyasu, la scurt timp după întoarcerea lui Hideyoshi la Kyoto, în ziua a douăzeci și una din Luna a Cincea. Cel mai vârstnic general al lui Ieyasu, Ishikawa Kazumasa, îl vizită pe Hideyoshi la Castelul Takaradera. — Am venit să vă transmit felicitările Seniorului Ieyasu. Marea dumneavoastră victorie a adus pacea în țară. Cu aceste cuvinte solemne, Kazumasa îi dărui lui Hideyoshi o cutie antică prețioasă pentru ceai, numită Hatsuhana. Hideyoshi devenise un fidel al ceremoniei ceaiului și fu încântat să primească prețiosul cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de a fi primit el cel dintâi salutările lui Ieyasu. Kazumasa plănuise să se întoarcă la Hamamatsu în aceeași zi, însă Hideyoshi îl reținu. — N-ai de ce să te grăbești, îi spuse el. Mai stai două-trei zile. Îi voi spune Seniorului Ieyasu că eu am insistat. Mai cu seamă că mâine avem o mică sărbătoare de familie. Ceea ce Hideyoshi numea „o mică sărbătoare de familie“ era banchetul care marca investirea lui cu un nou titlu de curte, reprezentând pecetea aprobării imperiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre castel, iar străzile înguste ale orașului erau blocate cu trăsurile curtenilor, cu slujitorii și caii acestora. Kazumasa realiză în cele din urmă, că pe umerii lui Hideyoshi fusese așezată mantia lui Nobunaga. Până în ziua aceea, crezuse, cu tărie, că seniorul său, Ieyasu, avea să-i succeadă lui Nobunaga, dar timpul petrecut împreună cu Hideyoshi îl făcu să își schimbe părerea. Când compară provinciile lui Hideyoshi cu cele ale lui Ieyasu și cântări diferența dintre trupele lor, ajunse la trista concluzie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
incomode, continuă Hideyoshi. Prin urmare, anul ăsta am să mă mut la Osaka, mai aproape de capitală. În continuare, începu să descrie planurile sale de a construi un castel. Ați ales un loc bun, la Osaka, comentă Kazumasa. Se spune că Seniorul Nobunaga stătea cu ochii pe Osaka de mai mulți ani. — Da, dar călugării-războinici dn Honganji erau fortificați în templul lor fortăreață de-acolo, așa că, a fost nevoit să se mulțumească numai cu Azuchi. Nu peste mult, intrară în orașul Kyoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mult n-a mai existat. Gândiți-vă la acest lucru temeinic și acordați-i toată atenția dumneavoastră personală. Dacă aveți unele obiecții, vă rog să mă înștiințați înainte de Luna a Șaptea. Este esențial să-i transmiteți toate acestea în amănunt Seniorului Mori Terumoto. Ochii lui Kazumasa priveau freamătul vântului printre bambuși, dar urechile îi erau absolut fascinate de tot ceea ce spunea Hideyoshi. Inima sa vibra ca frunzele de bambus în vânt. Se părea că, pentru acel om, până și titanica sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
kimonouri de mătase. — Cred că hainele lui Genba s-au murdărit. Dă-i-le pe acestea, pentru ținuta de moarte. În ziua aceea, Hikoemon se duse, din nou, în Uji pentru a se întâlni cu Genba, care era încarcerat singur. — Seniorul Hideyoshi a poruncit să fii purtat prin Kyoto, apoi decapitat pe un câmp din Uji, așa cum ai dorit, spuse el. Genba nu păru deloc nefericit. — Sunt recunoscător, spuse el politicos. — De asemenea, Seniorul Hideyoshi ți-a mai trimis și aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]