22,588 matches
-
cap ca bulgarii. - Ei și tu... Petrarca, mamă... E un doar un joc... - Că i-ai rupt rochia cu dinții și-ai sărit pe ea în depozitul bibliotecii? Că s-au răsturnat rafturile și-ați început să râdeți și aveați senzația că respirația scriitorilor vechi vă înconjoară, c-au răsărit clasicii din pereții crăpați și vă excitau cu privirile lor indiscrete? a continuat. Ciudat! Molfăi niște onomatopei și-mi dau seama, cu această ocazie, că se clatină lucrarea dentară pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în aer? Ai povestit că ți-ai făcut de cap c-o rusoaică în Franța? Și mie-mi telefonai că ți-e dor, că abia aștepți să mă vezi, că nu crezi c-ai să reziști până la sfârșit, că ai senzația c-ai făcut o mare prostie plecând, că te plouă, că vântul acela parcă-ți umple oasele cu schije de gheață, că pe la nouă seara nu-i nimeni pe străzi, că e mai murdar decât te așteptai, că franțujii îs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Din simplă curiozitate, cârpesc una în movilița de la ușă care, spre surpriza mea, nu latră: „Și dai, uăiii?”. Aerul umed și puturos îmi face bine. O cafea la „Arcă”, printre taximetriștii care așteaptă comenzi. Îmi ridic gulerul, fumez. Din nou senzația aceea c-ar trebui să mă trezesc dintr-un scenariu prost, că se va auzi un fluier și mă voi ridica în capul oaselor și orașul se va fi șters cu totul. Nu-i! De fapt, unii și alții vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ce mi-a înfiripat mintea mai târziu, de unde venea vocea aceea, dar m-am trezit calm, cu o oboseală plăcută în mușchi, cu mici furnicături, ca dup-o noapte de amor liniștit. Nu-i nici un semn pe-afară, totuși. Dar senzația aceea că mai e cineva în cameră persistă, chiar și după ce m-am trezit. Dacă-mi trec mâna peste față, au crescut firele scurte și aspre, parcă merg pe urma altei atingeri. E caraghios, mi se pare că abia mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreunul dintre interlocutorii ei, l-ar fi privit drept În față - văzîndu-l -, cu toate că era evident că se afla departe de locul pînă unde bătea lumina focului. Iar cîteodată, cînd ea izbucnea pe neașteptate În rîs, fericită și amuzată, Oberlus avea senzația că rîsul acela Îi era dedicat mai ales lui, ca și cum ar fi fost vorba despre o provocare la adresa curiozității sale și de o Încercare de a-l obliga să-și părăsească refugiul de lighioană din umbră, făcîndu-l să se hotărască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care nu-l avusese niciodată, știind că acolo, afară, doi oameni lucrau pentru el și trăiau Într-o permanentă tensiune, răpuși de teamă. Se simțea puternic. Pentru prima oară cineva era mai neînsemnat decît el, iar asta era o senzație nouă și minunată, pentru că nu avusese niciodată ocazia să poruncească nimănui să facă nimic, iar acum o făcea, și ceilalți nu crîcneau. Și era ceva cu adevărat măreț să se furișeze prin coclaurile de pe insula pe care o cunoștea atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de maiestuozitatea unică a zborului lor, Încercînd zadarnic să descopere taina prin care reușeau să plutească prin văzduh atît de mult timp. Curiozitatea, o curiozitate aproape morbidă față de toate, făcuse ravagii În sufletul Iguanei Oberlus, pe care lectura, luneta și senzația de putere Îl transformau zi de zi, Într-atît Încît existența căpătase pentru el un nou sens, pe măsură ce cîmpul cunoștințelor lui se lărgea. Odiseea, de pildă, i se părea foarte frumoasă, căci istorisea aventurile unui bărbat care, ca și el, Înfrunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu un cîrlig care fusese Înfipt În mijlocul unei peșteri imense, cu pereți Înalți și lumină difuză. Îi trebui multă vreme ca să-și dea seama de realitate și memoria ei fu asaltată de scenele pe care, ca Într-un vis, avea senzația că le trăise cu o noapte În urmă. Era ca o confuzie nebunească de imagini În care se amestecau expresia de angoasă și chipul cenușiu al lui Diego Ojeda În clipa cînd fusese străpuns de macetă cu expresia bestială, inumană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care o considera un mod de ispășire a vinilor din trecut și a prostiei de a fi avut niște capricii care nu făcuseră altceva decît să provoace nefericirea ființelor iubite făcuse loc, Într-un mod inexplicabil pentru ea, unei senzații tot mai neliniștitoare de bunăstare. Se simțea fericită plătind pentru răul pe care-l făcuse, la fel ca penitentul care duce În cîrcă o cruce grea la procesiunile din Saptămîna Patimilor sau călugărul care se autoflagelează În fiecare dimineață cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai mult ca oricine... SÎnt sigură că, Într-un anume fel, trebuia să te faci remarcat. El stătu pe gînduri cîteva clipe. Apoi spuse deodată: - Poate că Într-o zi am să-ți scot lanțul ăsta. Niña Carmen simți o senzație ciudată de gol În capul pieptului, dar nu făcu nici un comentariu. Oberlus nu păru să observe că tăcea și insistă: - Ți-ar plăcea să ieși și să străbați insula? Ea ridică din umeri: - Nu cred că sînt prea multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Își mai amintea neliniștea care o cuprinsese cînd intrase În bisericuță, neliniște motivată de faptul că știa că urma să „oficializeze” fericirea acelor momente, transformînd-o, dintr-un sentiment spontan, Într-o obligație impusă. Acum, vederea acelei rochii Îi producea aceeași senzație. Nebuna fantezie sexuală, orgiasticul coșmar-realitate care avusese darul de a-i da peste cap cu totul concepția despre existență și despre sine ca ființă omenească, arătîndu-i realitatea adevăratei sale personalități, părea să ia sfîrșit. Fără să Înțeleagă exact de ce, intuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
văd ca În ziua În care ai venit... Pune-ți-o! repetă el amenințător și autoritar. Îi dădu ascultare. Nu de teama furiei lui, căci pînă În clipa aceea iubise violența care isca acea furie, ci pentru că experimenta o bolnăvicioasă senzație de durere, gol sufletesc și amărăciune observînd că, pe măsură ce se Îmbrăca, se depărta de el, de puterea și de influența lui. Se simți victorioasă. Dacă fusese Îndeajuns de prost pentru a o elibera din lanț, imaginîndu-și, În slăbiciunea lui, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai bun rol secundar. Mai mare decât casa care arde e așteptarea asta uriașă a mea de-a pronunța cele mai uzate două cuvinte pe care le poți găsi în orice scenariu. Numai ele sunt de ajuns să-mi dea senzația că mi-o frec la greu. Dar nu sunt decât cuvinte. Fără putere. Vocabular. Dialog. — Spune-mi, zice Brandy. Tu mă iubești? Mă iubești cu adevărat? Ăsta-i tonul declarativ pe care-a vorbit Brandy toată viața. Teatrul continuu, non-stop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dea naștere la cinci rânduri de toalete rafinate. Un milion de accesorii trendy, eșarfe și curele, pantofi și pălării și mănuși, și nici o haină adevărată cu care să le porți. Și chiar ai mare, mare nevoie să te obișnuiești cu senzația asta, aici, pe autostradă, la serviciu, în căsnicia ta. Asta-i lumea în care trăim. Doar urmărește indicațiile. Sari în urmă cu douăzeci de ani, la casa albă în care am crescut, cu tata care făcea filmulețe cu mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și mplecată de acasă ca să devin un supermodel celebru. Dar ține minte că, la fel ca o spectaculoasă revistă Vogue, ține minte că oricât de atent urmărești salturile: Se continuă la pagina nu știu care. Oricât de atent ai fi, vei avea senzația că ți-a scăpat ceva, senzația strecurată sub piele că n-ai încercat totul. Senzația aia de gol în suflet că ai trecut în fugă tocmai peste momentele la care ar fi trebuit să fii atent. Ei bine, obișnuiește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un supermodel celebru. Dar ține minte că, la fel ca o spectaculoasă revistă Vogue, ține minte că oricât de atent urmărești salturile: Se continuă la pagina nu știu care. Oricât de atent ai fi, vei avea senzația că ți-a scăpat ceva, senzația strecurată sub piele că n-ai încercat totul. Senzația aia de gol în suflet că ai trecut în fugă tocmai peste momentele la care ar fi trebuit să fii atent. Ei bine, obișnuiește-te cu senzația asta. Într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ca o spectaculoasă revistă Vogue, ține minte că oricât de atent urmărești salturile: Se continuă la pagina nu știu care. Oricât de atent ai fi, vei avea senzația că ți-a scăpat ceva, senzația strecurată sub piele că n-ai încercat totul. Senzația aia de gol în suflet că ai trecut în fugă tocmai peste momentele la care ar fi trebuit să fii atent. Ei bine, obișnuiește-te cu senzația asta. Într-o bună zi toată viața ta ți se va părea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ți-a scăpat ceva, senzația strecurată sub piele că n-ai încercat totul. Senzația aia de gol în suflet că ai trecut în fugă tocmai peste momentele la care ar fi trebuit să fii atent. Ei bine, obișnuiește-te cu senzația asta. Într-o bună zi toată viața ta ți se va părea așa. Totu ține de obișnuință. Nimic din toate astea nu contează. Ne facem doar încălzirea. Sari la momentul de aici și acum, Brandy Alexander sângerează de moarte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ar fi pic de vânticel, ai transpira-o toată, iar crepul de bumbac s-ar lipi de tine ca cele unșpe ierburi și mirodenii, numai că pe tine rochia ar fi aproape transparentă. Intrai într-un patio și era o senzație minunată, un milion de reflectoare te luminau în mijlocul mulțimii sau pășeai într-un restaurant când afară erau treizeci de grade, și toată lumea se întorcea și se uita de parcă tocmai ai fi primit cine știe ce mare distincție pentru o mare realizare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
până acum fiindcă vreau să știți ce-am simțit descoperind-o. În suflet. Logodnicul meu voia să mă omoare. Chiar și când era un cretin atât de mare, îl iubeam pe Manus. Încă-l iubesc pe Seth. Un cuțit, o senzație ca lama unui cuțit, și-am descoperit că-n pofida tuturor celor întâmplate, încă mai aveam un nesfârșit potențial neexploatat de suferință. Noaptea asta a fost cea în care am pornit împreună la drum, iar Manus Kelley avea să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
casă, domnule, dar îți poți găsi alt loc unde să dormi la noapte. Mi-amintesc că voiam să ies și să-mi iau hainele, să le calc, să le împăturesc și să le pun la locul lor. Dă-mi orice senzație de control. Flash. Mi-amintesc cum ușa din față s-a deschis și s-a închis pur și simplu, nu s-a trântit. Cu lumina aprinsă în camera mea, tot ce reușeam să văd era reflexia mea în geamul dormitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de aer nocturn pe scări în sus, în jurul meu. Stingându-mi lumânările. Acum, singura lumină e infernul, un uriaș radiator electric zâmbind la mine în jos, eu bine pătrunsă în cele unsprezece ierburi și mirodenii ale mele de șifon pârlit. Senzația e că tocmai am câștigat un premiu pentru opera vieții mele. Cum ar fi, iat-o pe Miss America. Vino jos. Și genul ăsta de atenție eu încă-l ador. Dincolo de ușa dulapului, Manus se văicărește cum că simte miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
asta fără nume. Domnișoara Alexander e expertă în toxicitatea produselor, știți, vaporii și secrețiile letale emanate de case. — Un covor nou, zice Denver, elimină formaldehide otrăvitoare cu până la doi ani după ce a fost întins pe jos. Brandy zice: — Cunosc bine senzația. Se-ntâmpla ca, atunci când instalația lui Manus nu ducea bărbații la pierzanie, Manus să fie în sala de tribunal, pe banca martorilor, pus la patru ace și spunând că inculpatul l-a abordat într-o tentativă scârboasă de masturbare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
înfășor kilometri de tul negru spuzit de scântei pe care mi l-a dat Brandy, peste strălucitoarea plăcintă de vișine unde mai demult îmi era fața, înfășurat strâns, până când îmi rămân doar ochii afară. E-un look sumbru și morbid. Senzația e că am depășit puțin limita. S-o urăsc pe Evie cere mai mult efort decât înainte. Toată viața mea se îndepărtează de orice motiv pentru a o urî. Se îndepărtează de motivul însuși. E nevoie de-o ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
observat. Lumea noastră gonește val-vârtej drept spre viitor. Flori și ciuperci umplute, oaspeți de nuntă și cvartet de coarde, mergem cu toții împreună pe Planeta Brandy Alexander. În holul de la intrare e Prințesa Prințesă, care încă mai crede că deține controlul. Senzația e de control suprem și extrem asupra tuturor. Sari la ziua când vom fi cu toții morți și nimic din toate astea nu va mai conta. Sari la ziua când o altă casă se va ridica aici și oamenii care trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]