3,720 matches
-
dar cei în viață n-au putut să-și ia mâinile lacome de pe ea, au vrut să aibă ei parte de gloria morților. Așa de tipic, așa de tipic! Ori de câte ori apare în țara asta un lucru cu adevărat demn e sfâșiat în bucăți și aruncat mulțimii. — Urăști America, nu-i așa? mă întrebă ea. — Ar fi o prostie la fel de mare ca și dacă aș iubi-o, i-am explicat. E imposibil să-mi trezească vreo emoție, fiindcă nu mă interesează proprietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
auzi? Se duse direct în dormitorul copiilor. Mantinela o urmă. Cam știa ce o așteaptă. Văzuse și ea lumina aceea rozulie și pasărea care-i strigase și ei „Pardalian!“ Avea să fie băiat și așa are să-l cheme. Fărmăcata aproape sfâșie hainele de pe fată. Gâfâia furioasă, tremura, bolborosea agitată. Cum fa, să nu știu io?! Mama ta carea am urlat când te-am scos din mine?! Cine-i nenorocitul, fa, cine a umblat la tine să-mi facă nenorocirea asta, tocma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
castanul din fața blocului, nu le poți ține minte pă toate, da când stai singură ca mine parcă vezi trecutul cum vine spre tine și luminează ca o lanternă și îți arată câte o chestie, ca asta cu căciula de te sfâșie la adâncul tău, da p-ormă vroiam să vin la tine, să te rog să mă scapi, că nu mai pot, mă maltratează, încuiată, ca la poliție, îți dai seama ce presiune e pă capul meu, nu mai pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aceea de sfârșeală când minunile văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când îl vezi gonind pe cel care nu va mai sosi niciodată, când venirea lui viitoare învolbură aerul, despică lumina, sfâșie straturile ascunsului și-ți biciuie privirea cu molatece atingeri, sfâșiindu-ți puterea de a privi și lăsându-ți doar boarea lacrimii din rugăciunea către cel ce nu mai vine de a te reda orbirii în care te-ai născut, cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când îl vezi gonind pe cel care nu va mai sosi niciodată, când venirea lui viitoare învolbură aerul, despică lumina, sfâșie straturile ascunsului și-ți biciuie privirea cu molatece atingeri, sfâșiindu-ți puterea de a privi și lăsându-ți doar boarea lacrimii din rugăciunea către cel ce nu mai vine de a te reda orbirii în care te-ai născut, cobora zbaterea paserii ascunse spre îngemănarea coapselor, făcea smoaticele argintii-arămii, cocleală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în jurul meu, doar fuiorul ăla ca un vârtej de aer cald, încolăcit pe un trup care se zbătea să se desprindă și atunci m-am ridicat și am dat să prind fuiorul ăla de aer, să-l desfac, să-l sfâșii, să despic aerul să văd cine se chinuie să iasă, dar n-am putut să mă ridic, mă țintuia o forță grozavă acolo, unde mă prinsese evenimentul, cu carafa de apă în mână cum vroiam să o torn peste Macatist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că prăpăstiile sufletești sunt fără fund, însă totuși sufletul are limitele lui, pe care nimeni nu le-a putut atinge din cauza stratului de scorpioni; nu e om care să poată săpa atât de mult fără să înnebunească sau să moară sfâșiat în miliarde de bucăți; dar nu, nu e adevărat că nimeni n-a putut să atingă fundul; unii au făcut-o, și s-au întors de acolo complet schimbați: Iisus Hristos a atins fundul, Ioan Damaschin a atins fundul, Buddha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rapidă de la repaus la cădere accelerată îi prinse pe nepregătite și le tăie respirația. Înainte de deschiderea parașutei, Samuel îi arătă Margaretei că se apropie încă un stol și îi făcu semn să-și protejeze fața cu mâinile. Păsările mărunte le sfâșiară hainele în zeci de locuri și le răniră pielea palmelor și a feței. După ce aterizară pe solul sufocat de ferigi, exploratorul încercă să oprească programul. Spre mirarea lui, comanda de ieșire nu funcționa. Fu o chestiune de timp ca stolurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
chefuit cu obsedați sexuali. Nu fură crezute când se jurară cu lacrimi că nu știu ce s-a întâmplat și că ele n-au făcut decât să bea singure puțină șampanie, după care s-au culcat. Însă când urletele unui copil nevinovat sfâșie liniștea nopții nu trebuie căutate explicații, ci vinovați - sau cel puțin țapi ispășitori. Așa e de când lumea. În urma acestui incident, Ioana, fără să mai vorbească cu Elena și fără să poată cerceta ce s-a întâmplat cu adevărat, părăsi strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
orchestra mării Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Vuietul mării - printre valuri mă întrec cu pescărușii Lăstuni atingând cu aripile marea - călduri de august În miezul roșu gustul pământului negru - atât de dulce TANKA Spinul ascuțit din umbra parfumată sfâșie pielea - pe degete, rubinii petalele clone Vară toridă din asfaltul fierbinte tocul înfundat se smulge în alb-negru pigmentat; modă retro Ud ciuciulete se scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
și vomită tot ce mâncase în ajun. Soldatul, la stânga lui, izbucni în văicăreli. — Dumnezeule! Dumnezeule! Sergentul rămase mut, înfipt în pământ, privind cu ochii măriți grămada de trupuri sfârtecate, vreo sută de bărbați, femei și copii înecați în sânge și sfâșiați de mitraliere. Un nor de muște bâzâia cu furie; o duzină de păsări de pradă își începea festinul. — Doamne sfinte! Cine a putut face așa ceva? Sunt civili. Oameni lipsiți de apărare! Copii și bătrâni... — Dumnezeule, Dumnezeule! repeta soldatul. Blestemații...Porci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spre Sud. Își imagina ce or fi crezând pasagerii când vedeau ivindu-se din imensa monotonie a selvei amazoniene un firicel de fum din coliba singuratică. Un reactor putea zbura șase ore fără să distingă altceva decât imensul covor verde, sfâșiat pe alocuri de râuri șerpuitoare. Șase ore fără să vezi un munte, o pășune, un drum sau o casă și, deodată, fumul înălțându-se spre un cer fără nici o pată. Indieni! vor exclama ei de îndată. „Vreun sălbatic fierbând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a ieșit din letargie, din somnul hibernal de fiecare an, plină de puteri nestăvilite, iar pădurea joasă crescu spre cer, pe când lianele se lăsau în jos căutând pământul, și țeseau astfel cu toatele o perdea deasă pe care trebuia să o sfâșie cu maceta dacă voia să păstreze cărările din totdeauna. S-au întors țânțarii, mai furioși decât înainte, iar căpușele au atacat, vârându-se sub piele ca să-și depună acolo ouăle; ouă care se vor transforma în larve și mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fi crezut că încerca să-și bată joc de el. — Să-i reinstalați pe yubani pe teritoriu huanga? Huanga și yubani-i sunt dușmani de moarte de când e lumea și pământul. Doar râul San Pedro îi poate împiedica să nu se sfâșie. Și acum huanga au arme: puști pe care albii li le-au vândut... În mai puțin de o lună, n-ar mai rămâne nici un singur yubani. Ce propuneți dumneavoastră este nimicirea tribului. Liniștiți-vă, liniștiți-vă! interveni căpitanul. Ați interpretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
câțiva metri, cel al băiatului se odihnea sub dărâmături. Părintele Carlos se aplecă asupra unei copile căreia explozia îi smulsese brațul stâng și pierdea sânge încet, fără să scoată un geamăt. — Dă-mi cămașa ta, Inti...! porunci el. Repede! O sfâșie în bucăți și confecționă bandaje grosolane cu care să-i oprească hemoragia. Am nevoie de dezinfectante. Alcool, whisky, orice o fi... — Am în raniță o sticlă de whisky și câteva medicamente, spuse Inti Ávila. Mă duc să le caut. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în multe locuri. Dacă, așa cum se părea că se intenționa, Carinthia avea să devină o astfel de persoană, atunci era cazul să înceapă să-și revizuiască atitudinea. AU!!! a urlat Amanda când un alt spasm de proporții cataclismice i-a sfâșiat pelvisul. Era ca și când ar fi avut cel mai groaznic ciclu menstrual din lume sau, mai curând, ca și când toate ciclurile pe care le avusese în viața ei i-ar fi venit simultan. Ascultă, a gâfâit ea către moașă cu ochii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bătuse cu ei în ușa care dădea înspre scări. Picăturile care cădeau constant de pe acoperiș îl călcau pe nervi. Hugo și-a dat seama, temător, că putea să și moară acolo. Putea să fie găsit peste câteva săptămâni, cu pielea sfâșiată de pe oase de șobolanii pe care credea, din ce în ce mai mult, că-i aude. Hugo a realizat, cu amărăciune, că potențialii lui clienți veniseră și plecaseră cu multe ore în urmă. Spunându-și, fără îndoială, că agentul imobiliar nu se deranjase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nervozitatea celui care sunase la o ușă oarecare - dar poate că tocmai această ușă a unui scriitor ratat fusese adevărata destinație -, într-o altă zi cu ploaie aproape biblică... Câteva zeci de secunde se priviră în ochi, în vreme ce un fulger sfâșie cerul către nord-vest. Imediat fu urmat de un tunet care făcu alarmele unor mașini să răbufnească... - Căutați pe cineva? Încercă să pozeze în gazdă surprinsă, dar politicoasă, cu toate că i-ar fi trântit ușa în nas individului, în doi timpi și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Era în ziua de Sf. Apostoli Petru și Pavel... A doua zi dupa înmormântarea Vasilicăi Copacii din cimitir se clătinau în răstimpuri, la câte o bătaie slabă de vânt. O pasăre străbătu, la mică înălțime, cimitirul cu un țipăt ascuțit sfâșiindu-i pacea... Într-un vârf de copac, înalt, o ciocănitoare își scutura râsul sacadat... Soarele aluneca încet pe cer cu norii ca niște fuioare de fum negru după dânsul. Iorgu cu Emil încă de dimineață, în genunchi lângă mormântul cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se potoliră. Candela ardea cu flacăra liniștită. Către amiază ajunse acasă. ... Era o noapte calmă, liniștită și adâncă. Totul era înecat în întuneric. Iorgu de la fereastră privea în întunericul de afară. Un strigăt de cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit... neliniștit și de strigătul cucuveicii. Cucuveaua se mai auzi o dată strigând din copacul din fața ferestrei. De astă dată, strigătul ei sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit... neliniștit și de strigătul cucuveicii. Cucuveaua se mai auzi o dată strigând din copacul din fața ferestrei. De astă dată, strigătul ei sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. - Du-te pe pustie!... murmură el, prin minte trecându-i gânduri superstițioase... cutremurându-l. ” - Las-o, omule, las-o... își cheamă perechea!” îi șopti rar gândul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
le vălurească, șiși reluă zborul să-și prindă cârdul. In urma lui rămânea ca o trenă de lumină și un vaiet jalnic... Te întrebi: oare există păsări mai triste decât acești cocori, cu zborul lor lin ale căror țipete îți sfâșie inima ca și cum ar prevesti o mare nenorocire?!... Iorgu se trezi pentru o clipă, și apoi căzu din nou întru-un somn greu. Somnul care îl cuprinsese, era un somn dintre acelea care par a dura ani întregi, un somn greu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de la Iași la Zahorna. Când au ajuns pe hudița umbroasă, în dreptul casei bătrânei Zotoaia, bunica lui, Neculai Antoniu, om voinic, strigă din tot plămânul: ”- Mătușă Ileana, iaca... ț-am adus nepotu!” Un zbucium lăuntric, necunoscut, care vroia parcă să-i sfâșie pieptul, să-l strângă de gât... ceva nedeslușit îl împingea, în ziua aceea, spre casa bunicii lui din Zahorna. Avea inima grea și căuta liniștea sufletului său, precum câinele cată umbra pe timp de arșiță. O portiță de nuiele, lăsată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pomeni acasă în fața ușii. Din casă, un cântec dulce, un cântec de jale se ridica din pieptul ei, venind de departe, parcă din alte lumi... Vasilica cânta ca o vioară vrăjită, cânta și plângea... Era plânsul tânguirilor unei inimi omenești sfâșiată de durere... Iorgu, auzind-o începu să plângă de mila ei... S-a trezit din vis, plângând încet-încet, cu suspine. Ceasul arăta orele patru și treizeci de minute... dimineața. Afară, zorile își făceau loc să vină... Se crăpa de ziuă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
veșnică. Nimic nu l-ar fi putut împiedica să se ducă într-o zi la cimitir... Copacii din cimitir se clătinau în răstimpuri, la câte o bătaie de vânt... O pasăre străbătu, la mică înălțime, cimitirul cu un țipăt ascuțit sfâșiindu-i liniștea. Către amiază, a început din nou să plouă, și vântul se porni să sufle. Înspre seară, după ce a mai rătăcit pe străzi cu gândul la Vasilica, a ajuns acasă. Cu trupul și sufletul lui deopotrivă de zdrobite, se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]