2,809 matches
-
pășeau disciplinat de o parte și de alta a ofițerului și a lui Gajus; puteau fi o escortă de onoare sau puteau însemna captivitatea. De la primul pas pe care-l făcu în atriu, lui Gajus, mirosul acelei case îi făcu silă; mergând, privirea i se încețoșa. „Chiar și un om ca Augustus, care avea inima unui zeu“, scrisese dur Drusus în jurnalul dispărut odată cu el, „s-a lăsat înveninat de o femeie care în tinerețe a fost o meretricula, un scortum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a lui, care, la rândul ei, îi acorda multă atenție. Într-o noapte - suferea din nou de insomnie, și zorii îl găseau epuizat de oboseală - Împăratul înțelese că cei doi plănuiau să formeze un nou cuplu imperial. I se făcu silă. „Toate astea s-au copt în mintea lui Lepidus“, gândi el, „și apoi le-a inoculat, zi de zi, în sărmanul ei creier“. Noaptea, liniștea din camera lui și din celelalte încăperi imense ale noii domus era halucinantă. Departe, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Intră o soră. Surprinsă, când îl văzu,îl întrebă: dar, mata, ce cauți aici, moș Costache? Drept să spun, nici eu nu știu. Cum așa? Pentru că m-au înhățat, niște zevzeci, din garaj, și m-au transportat, cu de a sila, aici. Doamne ferește! Doamne, nedoamne, asta este. Asta. Văd. Stai s-o anunț pe domnișoara medic de gardă. Cum știi mata. A anunțat-o. A venit repede. Când l-a văzut, fiindu-i bine cunoscut, și aceea, a scăpat o întrebare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
javră ordinară” cu micuții români, ce vor veni după 1 ianuarie. Cu aceste vorbe imperative Băsescu spune că nu a vrut să impună o soluție. Nu, nici nu a impus-o. Ci le-a băgat-o dracului cu de-a sila în cap, iar aceasta a înflorit deodată și a devenit ideea nouă, extraordinară, irezistibilă și demnă a întregii Coaliții. Alte vorbe spuse de marele om de stat, născut probabil și el dintr-o mamă, procreator de copii când i-a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
foarte șturlubatică, la care tare îi mai place ca aleșii lor, să fie haioși, să poată bea mult cu toată lumea, și mai ales să fie golani, pe principiul academic „ori suntem golani, ori nu mai suntem, ce dracu’„ enunțat de Sile Pietroi, jupân de Ferentari la o partidă de șeptică. Cei mai de rasă, din fauna asta, pot fi recunoscuți ușor, băieții au turul pantalonilor undeva prin zona genunchilor, iar fetele prezintă, (ele motivează, că din naștere), cîte un mic semn
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Fasolea era singurul fel pe care îl mâncam cu plăcere. Odată, la început, prietenul meu Țiganul, scuipă o flegmă cu zgomot în porția lui de fasole, o amestecă preocupat și se pune tacticos pe mâncat. Mie mi s-a făcut silă și am ieșit afară să vomit. Cantina avea geamurile larg deschise< era cald, stăteam afară și mai discutam cu băieții fără să privesc spre masa noastră dar pândeam! Țiganul mă întrebă dacă nu consum porția mea: - Nu, mănânc-o sănătos
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
la dom’ sergent și zic: Helen? — În carne și oase, zice dom’ sergent, zice Helen. Mă rog, nu chiar, zice, și se uită la trupul lui Helen din poala mea. Se uită la mâinile ei zbârcite și zice: — Mi-e silă de hainele de-a gata, dar decât nimic... Și uite cum am pornit din nou la drum. Uneori mă gândesc ca nu cumva dom’ sergent, aici de față, să nu fie de fapt Stridie care să se dea drept Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și mereu îmi povestește despre „marea ei idilă cu un filosof”. Urăsc casa ei! E plină de pisici! A aprobat din cap, schițând un zâmbet fals, după care mama sa a plecat la muncă, iar eu mi-am mâncat în silă cerealele și pâinea cu unt. Dimineața aceasta nu putea fi mai proastă! Am ieșit în grabă pe ușa din spate a casei, mușcând dintr-un măr roșu durduliu. La intersecție am constatat că nu încuiasem ușa, dar nu m-am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
moartea soției lui, Catherine, cu treisprezece ani În urmă, pur și simplu clacase. Alcool, medicamente, depresie, În mai puțin de trei luni Loïc devenise o zdreanță. Fusese o coborîre În infern căreia Jeanne Îi pusese capăt trimițîndu-l cu de-a sila Într-o clinică psihiatrică din Morbihan, unde, datorită relațiilor lui Yves Pérec, Îi putuseră găsi o cameră liberă. După șase luni de tratament și de Îngrijiri, se Întorcea pe insulă. Un an mai tîrziu, norocul părea să-i surîdă iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să spui că Yves Pérec e ultimul care l-a văzut? Mirat de tonul aspru al mamei lui, Loïc Înălță capul. Expresia de pe chipul lui Jeanne Îi dădu fiori. - Doar nu crezi că... mormăi el oprindu-se apoi, năpădit de silă. Nu... Nu... Gildas era prietenul lui... - CÎnd riști să pierzi totul, nu mai există prieteni. Loïc deschise gura ca să ia apărarea medicului, cînd Își aduse aminte că Yves fusese cel care stăruise să rămînă În urmă. Ca să-l aștepte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se refugiase, trăsese deja destul de mult la măsea ca să-i mai fie de vreun ajutor. - E nevasta ta, ce dracu’! zise el cu voce cleioasă. N-o lăsa să aleagă! - N-o pot totuși lua pe sus cu de-a sila. - Ba poți, dacă asta e singura soluție ca să plece! Și Își turnă Încă o porție zdravănă. Christian se Întrebă cît avea să reziste fratele Mariei În ritmul acela, Înainte de a claca și de a povesti totul. Era mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
La treabă! Tocmai era gata să se Întoarcă În biroul ei cînd o reținu Philippe. - Poate că ceilalți au Înghițit micul ei discurs, dar eu nu. - Ai auzit-o pe mama, persiflă ea, nimeni nu te ține cu de-a sila. - Ar fi interesant să-l Întrebăm pe fratele tău dacă și el ar fi preferat să fie... Cum a spus? Păru că se străduiește să-și amintească. - A, da: eliberat, ca ceilalți doi. Gwen se desprinse fără să-i răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de voiaj pe care tocmai o umpluse, protestă: nu putea accepta economiile lui Pierric. - Nu-ți face griji, Juliette și cu mine o să ne descurcăm. Avem mulți amici pe continent. Dar Pierric Înhăță banii și-i vîrÎ cu de-a sila În geantă, mimînd cu cîrpele din brațe un bebeluș pe care-l legăna. Ronan, Înduioșat, Îl Îmbrățișă. - Mulțumesc, Pierric, ești cu adevărat nemaipomenit. Îți făgăduiesc că de Îndată ce se va naște bebelușul, am să fac totul ca să-ți trimit o poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ajunsese din urmă pe marinar cu o Întîrziere de treizeci și cinci de ani. Naufragiatorul naufragiase la rîndul lui. Cercul se Închisese. Continua să stea ghemuită Într-un colț de pe chei cînd Lucas veni lîngă ea și o luă cu de-a sila pe bac, În direcția Brest. - Dacă te Îndepărtezi de insulă cîteva ceasuri nu poate să-ți facă rău. Și apoi, am eu un fel de intuiție că Înmormîntarea a avut deja loc, adăugă el Încetișor. * * * Scrisoarea era pusă pe măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
decît lătrîndu-ți ordinele. Apucă din zbor bastonul tatălui lui, i-l smulse, Îl frînse În două pe genunchi și expedie bucățile În apă. - N-ai să mai snopești de acum pe nimeni cu bastonul ăsta. Îți produceam desigur prea mare silă ca să mă atingi, așa e? Se uită cu un zîmbet satisfăcut la stupefacția bătrînului și se Întoarse pe jumătate spre comenzile vasului. Se lăsă absorbit de traiectoria pe care o urmărea fără să mai dea pic de atenție imprecațiilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
contactul cu pielea ei goală. Femeia reacționă cu o tresărire, aruncându-și peste spate părul negru ca pana corbului și lipindu-se la loc de perete, ca și când ar fi vrut să intre În zid. Îl privea cu un amestec de silă și tandrețe. Apoi Îi Întinse din nou brațele, atrăgându-l spre dânsa. El simți din nou cum parfumul acela Îi pătrundea În nări, În timp ce trupul i se deștepta la atingerea mâinilor care Îl căutau pe sub veșmânt, cu răceala și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
timp în satul acela de protestanți pe care-l străbătea furișându-se pe lângă ziduri, îmi vorbea de viitor și de soare, catolicismul, îmi spunea, e ca soarele de pe cer, și mă punea să citesc, îmi băga latina cu de-a sila în blestemata asta de căpățână: "Băiatul nu e prost, dar e îndărătnic ca un catâr", da, în căpățâna asta blestemată, cu care m-am izbit de toți pereții, dar care, de când mă știu, n-a sângerat niciodată: "Ce mai căpățână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Ia-l. N-am nevoie de două arme până la El Ameur. Revolverul strălucea pe scândura vopsită în negru. Când jandarmul se întoarse către el, învățătorul îi simți izul de curea și de cal. - Ascultă, Balducci, spuse deodată Daru, mi-e silă de toate astea, și de prizonierul tău mai mult ca de orice. Dar nici nu mă gândesc să-l predau. Mă voi bate, dacă va trebui. Dar asta nu. Bătrânul jandarm rămase în picioare în fața lui, privindu-l cu severitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de mult, încât d'Arrast, tot privind la soarele răsfrânt pe zidul din față, se simți iar cuprins de oboseală și de amețeală. Strada pustie, cu casele goale, îl atrăgea și, în același timp, trezea în el un fel de silă. Din nou, vroia să plece din țara aceasta. Totodată, nu-și putea lua gândul de la bolovanul uriaș, și ar fi vrut ca încercarea aceea să se fi terminat. Tocmai se pregătea să le spună celorlalți să coboare cu toții spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
unul de undeva, dacă urcă cineva.../ Nu urcă decât frigul, ori căldura./ întunericul rămâne între linii,/se scarpină în plete/cu stâlpii uciși,/printre bălăriile oarbe.” Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu). Un om care știe să pună în amărăciunea versului toată sila unor vremuri prin care cei mai în vârstă au trecut și pe care ni le-am dori uitate. Deși știm că este imposibil! Mă cauti zici, dar oare, această căutare,/Dorești să fie leagăn, iubirii ce iți port?/ Pe chipul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
holul de primire din casa lor din Upper East Side. Lucille s-a agățat de mama într-o îmbrățișare de caracatiță, o îmbrățișare atât de plină de forță, încât am fost nevoită s-o dezlipesc de ea cu de-a sila - și cu ajutorul Carlottei. — Nu-mi vine să cred cât de mult a trecut, Tish-Tish! Nu-mi vine să cred că ești, în sfârșit, în New York! Am tot încercat să te aduc încoace de când ni s-au întâlnit copiii prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
episoadelor din Cronica unei zile însîngerate, credeam că băieții ăștia au o cauză nobilă, însă se pare că m-am înșelat ca un ageamiu. Uitați-vă la ăsta, dom’ Colonel, zice Poștașul începînd să simtă și el un gram de silă în suflet, „Se deschid porțile iadului“, „La Jilava continuă sadismul“. Uite de asta aș vrea să le am pe toate, spune Bătrînul fără să l audă, dacă ai putea să renunți la colecție mi-ai face o mare bucurie, îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de nas, foarte atent pe unde calcă, începu să slalomeze printre movilițele de excremente și băltoacele de vomă. Nu mai e loc nici cît să arunci un ac în tot Bucureștiul de atîta mizerie. Cum să nu ți se facă silă de un oraș ca ăsta? Nu e de mirare că nu mai auzi de la nimeni nici un cuvînt bun despre așa o capitală. Cînd să iasă în partea cealaltă, două potăi costelive se zbîrliră la el din dosul unei grămezi de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Își împreună mâinile a rugă. — Dumnezeu este păstorul meu și n-o să mă lase să cad în păcat, murmură el, apoi începu să lăcrimeze. Sears se uită direct în fereastra-oglindă. Prin fiecare por al feței lui fleșcăite de bețivan răzbătea sila de sine. Făcu un gest de renunțare, apoi ieși din cămăruie. Russ Millard îl întâmpină în ușă și-l conduse prin mulțimea de polițiști în direcția mea. Am tras cu urechea la conversația lor șoptită și am prins esențialul: amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trecut în revistă fantomele - Betty Short și Laurie Blanchard - și am așteptat să aud lopata lovindu-se de oase. Când am auzit prima oară zgomotul, recitam un psalm pe care bătrânul m-a pus să-l învăț cu de-a sila. A doua oară eram la „Părinții noștri“, pe care Danny Boylan îl cânta înainte de antrenamentul de box. — Am dat de un marinar! Îi văd tricoul, mă anunță Dolphine. În momentul ăla n-am mai știut dacă-l vreau pe Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]