19,447 matches
-
de păcălit. Se gîndea cu spaimă la lipsa lor de viitor, fără ea. La fel cum o Îngrozea gîndul că, fără emisiunile ei despre adevărata fericire, radioascultătorii ar fi căzut pradă manipulărilor ideologice de tot felul, și-ar fi pierdut simțul valorilor - și În cele din urmă ar fi luat-o razna. Vic observase cîndva că ea se temea chiar și de Întîmplări dintre cele mai mărunte, În principiu inofensive, cum ar fi, de exemplu, faptul că mergeau cu mașina În urma
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
propriu, despre care venise acum momentul să-i vorbească și lui Vic, căci ajunsese În sfîrșit acasă, după ce evitase În ultimul moment să cumpere de la un tînăr roland un tub de spray deodorant, la jumătate de preț. Pentru că, dintr-un simț al onoarei ușor exagerat, ea Își asuma integral consecințele propriilor acte. Preocupată În permanență de lucrurile cu adevărat importante, lua totul prea În serios; iar prea serios Înseamnă comic. Pe deasupra, mai avea și un Înalt simț al responsabilității, care-i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
preț. Pentru că, dintr-un simț al onoarei ușor exagerat, ea Își asuma integral consecințele propriilor acte. Preocupată În permanență de lucrurile cu adevărat importante, lua totul prea În serios; iar prea serios Înseamnă comic. Pe deasupra, mai avea și un Înalt simț al responsabilității, care-i provoca numeroase neplăceri. Sau, cum bine spunea Vic, era o femeie ridicolă. Odată cumpărase pe stradă un tub de spray after-shave la jumătate de preț, care, cînd ajunse cu el acasă, se dovedi că fusese umplut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ea Însăși nu era niciodată sigură de nimic. În schimb, doamna Tamara, deși nu prea reușise În viață - iar dovada o constituia Însuși faptul că frecventa Cercul Ascultătorilor Fideli - știuse Întotdeauna cu precizie ce vrea. Era, așadar, o persoană cu simț practic, sigură și stăpînă pe sine. Ar mai trebui poate adăugat că se considera o femeie cu principii. Cu cîteva luni În urmă fusese principala animatoare a acțiunii „MÎndria de a fi roland“, inițiată de Christina și care s-ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Hâncu din Galați anunțase la Televiziunea Română că va urma un nou cutremur catastrofal. Asta nu făcea decît să confirme o dată În plus teoriile despre deplasarea polilor și temerile legate de ele. Uitaseră de ședință. Se ridicaseră toate În picioare, cu simțurile agitate de o Îngrijorare entuziastă, și așteptau de la Christina cuvîntul magic care să le arunce În marea aventură a vieții lor. În definitiv, În momentele acelea adresau o provocare destinului Însuși. Da, spuse Christina. Da, da, mai Întîi va trebui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar avea centrul În șira spinării. Cei cîțiva care se adunaseră În jurul lor nu aveau nici o reacție; doar priveau, fără să se mire, fără să Înțeleagă și probabil fără să se Întrebe ce văd, pentru a Înțelege. Sau, poate, un simț tainic Îi Încredința că Înțeleg totul, dincolo de orice cuvinte, numai atîta vreme cît nu vor destrăma, prin vreo curiozitate trivială, vraja unică a acelui miracol căruia ei Înșiși Îi erau parte - dacă miracol ar putea fi numit. Miracolul e situat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
propriu-zis incendiul, sau doar l-a simțit În alt fel. Termenul vedere poate să fie, În acest caz, un simplu locțiitor care Încearcă după puterile lui, În lipsa celui legitim și calificat, să-i Îndeplinească atribuțiile. Pentru cineva complet lipsit de simțul mirosului este imposibil să Înțeleagă cum oamenii dotați cu miros pot simți prezența sau urma unor obiecte fără să le vadă sau să le atingă, și orice Încercare de a-i explica e sortită eșecului, mai ales că mirosul e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o noapte. M-a dat de gol, spune Tîrnăcop, puteai să taci Gulie, nu trebuie să fii detectiv ca să faci diferența între scîrna de om și cea de cîine. Vezi bine că și bate joc de tine, unde ți-e simțul umorului? zice Roja, oricum deja s-a ales praful de țara asta, tocmai ăsta-i indiciul că nimic n-o să se schimbe, că mor oamenii pe străzi ca muștele, lipsiți de apărare, că nu se poate face Revoluție cu brațele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o facă în Iran, îl ia pe Sena gura pe dinainte. Fără glume proaste, zice Monte Cristo, nu aveți cumva Europa Liberă, dom’ Președinte? — Milițiile rivale, ciocniri în Beirut, se distrează doamna Mina, încercînd să dovedească și ea că are simțul umorului. Schimbă pe bulgari, zice domnul Președinte, cu gîndul la orașul său natal, Oltenița, la Dunăre, la Șantierul Naval și la Fabrica de Mobilă. Nicăieri nu e ca acasă, cugetă cu voce tare. — Știam eu că vă pricepeți și la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar fi avut un pistol la îndemînă, cred că i-ar fi executat pe toți fără să clipească. — Dacă te gîndești bine, spune Dendé, cererile astea i-au scos din minți chiar și pe cei care nu își pierduseră încă simțul realității. Nu e nevoie să ajungi mare dictator ca să simți pe propria piele cînd ești strîns cu ușa. Punctul unu, începe Roja, aruncîndu-și ochii pe rîndurile tipărite strîmb, fiecare cu ce-l doare, Frontul Democrat Român vrea să înceapă dialogul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vede pentru prima dată în viață, în buzunarul ăsta trebuie să fie o brichetă, eu am mîinile ocupate, spune, căutînd în jur un loc cît mai bun din care lumina să poată umple toată nava. Se simți brusc animat de simțul răspunderii pe care-l avusese întotdeauna foarte dezvoltat, acum e momentul să-ți schimbi ceva în propria atitudine, își spuse adulmecînd aerul îmbîcsit din jur, gîndindu-se la ce le-o fi trecut celorlalți prin cap cînd el a început să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fost umplută de cărbunele care a năvălit Înăuntru Înaintea ta și te oprești doar parțial Îngropat În maldărul de combustibil fosil Întunecat și urît-mirositor care l-a Înmormîntat În buncăr. Însă nu poți să vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe cînd te cațeri din cărbune spre lumină. Ți se pare că ți-a umplut plămînii, praful ăla negru și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate copilărească. Bunica o cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură palidă. -E a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu degetele celeilalte, Începe să numereă : inteligență, sentimente, spirit de sacrificiu, intuiție, educație familială și intelect, talent, caracter ș.a.m.d. Ratarea nu vine nici ea așa, singură, de capul ei. Pentru ratare Îți trebuie Înclinații speciale, miros aparte, un simț al onoarei peste medie și o conlucrare permanentă, cu... realul. Înafară de asta, trebuie să ai o voință de fier ca să nu mai Întorci niciodată capul, să te sacrifici pentru această ratare, să i te dedici cu Înfrigurare și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se chema parcă. Mi-a fost ușor să țin minte cum se cheamă: de la morcov, ,,Morcoveață,,. -Se vede Împăiatule că n-ai pic de educație, te-am adus lângă mine să-mi ții de urât și să ai măcar bunul simț să asculți, să mai Înveți și tu câte ceva. -La vârsta mea nu-mi mai trebuie decât lopata, care să arunce pământ peste mine la o margine de cimitir. Ți-am mai spus, știu că sunt un nemernic, un necredincios lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a sărăciei halucinante. Pe Ben, care iese atât de rar din cuibul lui mizer, mai ales din cauza piciorului, l-a salvat de câteva ori de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat alunecă pe cer ca un Înger salvator, Încălzind orașul. Sacoul cadrilat și pantalonii pe care și le-a cumpărat la kilogram pe câțiva bănuți, de la un Secon-Hand, sunt ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca nu cumva ĂDoamne fereșteă, să o facem de râs. Douăzeci Orașul e diform, are excrescențe monstruoase. În unele locuri ultracentrale, se Înalță ,,fără noimă,, ,cum ar spune scriitorul Tudor Țopa, blocuri În stiluri hibride, fără nici o legătură cu bunul simț și gustul arhitectonic, iar clădirile de sticlă s-au Înălțat cu nemiluita, disproporționate și Împopoționate cu lumini de baluri, pe terenuri libere, unele luate la repezeală cu japca, pe cine știe ce bani spălați. Micul Paris, cum a fost numit Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plecarea ei. Se Îndreaptă spre telfonul alb din ebonită, formează numărul poliției, dar nu apucă să-l ducă până la capăt: la ultimul zero, cade secerat de un stop cardiac. Douăzeci și patru -Măi vagabondule , vocea polițistului cade ca un trăznet, răscolindu-i simțurile. Puah, ce dracu faci, În Întunericul ăsta? Stinge lumânarea derbedeule că ai să dai foc la tot cartierul !,,. Polițistul, Își ține șapca În mână, de parcă i-ar fi teamă să nu i-o zboare vântul. Lanterna pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am mai Întâlnit-o la nimeni. Bunătatea și firea lui copilăroasă l-au mântuit de toate păcatele trecute. Nu era lacom, nu era violent, nu mințea, nu fura, nu mi-a cerut niciodată nimic. Până și În cerșit avea bun simț și măsură. Iubea copiii din ghetou și le cumpăra mereu bomboane. Stau și mă mir și acum, gândindu-mă la el, de ce nu s-a călugărit. N-am aflat niciodată dacă era cu adevărat credincios, a ascuns lucrul ăsta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aflat niciodată dacă era cu adevărat credincios, a ascuns lucrul ăsta cu grijă., probabil ca Între noi să nu se ivească discuții aprinse și inutile. Era un om simplu, cu o mare putere de transfigurare și cu un enorm bun simț. Se purta bărbătește, și-mi dădea și mie curaj. În felul lui, a fost până la moarte un luptător. A luptat cu himerele. Cine ar mai putea să mai asculte cu atâta bucurie, ficțiunile mele? Îți spun eu: nimeni.,, O voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a se reechilibra. Își caută automat avantajele, consolările. Este aproape în totalitate o problemă de mecanică, prin modele mecanice îl înțelegem cel mai bine. Sper că nu vezi în mine un înger al compasiunii! — Doamne ajută, Martin! exclamă el râzând. Simțul umorului de care dai dovadă va fi salvarea noastră, a tuturor. 5 Pentru mine, Rembers este casa mamei, deși tata a cumpărat-o, iar Alexander i-a adus o serie de modificări după moartea tatei. Dar casa păstrează amprenta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în care trebuia să abordez acest subiect și uneori mă întrebam dacă dragostea mea pentru Georgie era destul de puternică pentru a rezista la presiunea mizeriei și haosului în care mă zbăteam acum. Totuși, când o găsisem în compania lui Alexander, simțul posesiei se trezise brusc și agresiv: un simț al posesiei ce dăinuia acum în mine ca un resentiment dureros. Ciudat era faptul că nu mă mâna o nevoie acută de a o vedea pe Georgie. Ceea ce-mi doream în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
uneori mă întrebam dacă dragostea mea pentru Georgie era destul de puternică pentru a rezista la presiunea mizeriei și haosului în care mă zbăteam acum. Totuși, când o găsisem în compania lui Alexander, simțul posesiei se trezise brusc și agresiv: un simț al posesiei ce dăinuia acum în mine ca un resentiment dureros. Ciudat era faptul că nu mă mâna o nevoie acută de a o vedea pe Georgie. Ceea ce-mi doream în clipa aceea era doar să o pun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încerc să mă exprim cât mai simplu. Cred că pentru voi amândoi e important să o părăsești pe Antonia. De fapt tu vrei să o părăsești pe Antonia, iar acesta nu este momentul potrivit pentru a încerca să-ți liniștești simțul datoriei. În linii mari ideea de „a face ceea ce vrei” îi costă pe alții mai puțin decât aceea de „a face ceea ce se cuvine”. Dacă ai să rămâi alături de Antonia, ai să o distrugi lent. Fii hotărât. Și nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
n-aș fi fost În stare să mă văd În posturile alea nici În visele mele cele mai Îndrăznețe. Din oficiu, aș vrea să subliniez faptul că În mod normal nu am probleme cu văzul sau cu timpul - sau cu simțul penibilului, În nici un caz. Dar când mergeam la Hotelul Kreuzer, era ca și când m-aș fi dilatat. Trupul Îmi tremura, Încărcat de mișcări care-mi erau străine, și dacă voiam să fiu sigur de gesturile făcute de Sascha Knisch, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]