4,326 matches
-
va conduce harul spre un UNIVERS înjumătățit de întrebări. Cine să fie pe acea PARDOSEALĂ A HAZARDULUI, dacă nu această noapte cu toate viețile ei de iubire, prin nesomnul vândut unui EXTAZ FLĂMÂND DE DORURI ȘI VIEȚI ÎNSINGURATE unde o simfonie a visului îmi tresare sufletul și-mi preschimbă întunericul în lumină. Dezordinea vieților albe într-o totală ordine și pentru ca să fiu, Eu, atât de CATEGORICĂ, voi aprinde această noapte a tăcerilor cu milioane de stele prin fereastra plânsă a dragostei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
VIS. Undeva lumea e nebună, undeva îmi este un poem sinucis METAFORA îmi este furată. Dintre mine și DEMONI ei rămân PIATRĂ, și la rândul lor ei se vor renașe din PIATRĂ. Țărâna lor ce se va renaște din țărână. Simfonia de CER prea intrusă în arderea calmă de soare. Din mine se vor renaște sfinți cu aoreole de zare. Dar ei aș dori să mă ajute ca voi să fiți niște morți frumoși. Voi ce v-ați înfruptat din timpul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
LEGE ALBASTRĂ, O ALTA E CERUL CEL SFÂNT. Pământul se-nalță spre o FĂRĂMĂ DE SOARE, cu-n veșnic freamăt desprins din LACRIMI AMARE, revărsate peste o VIAȚĂ DE GÂND. Oprește Doamne, fiorul de seară, de viața de timpuri prin simfonia luminii de vară, în care singurătatea e veșnică prietenă a sufletului de zări. Prin infinite chipuri, un soare îmi plânge prin Trupul destrămat al unei mări ce așteaptă să-mi sărute UITAREA, pe o fereastră a UNIVERSULUI, din care IUBIREA
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce nu mor. 15-122007, 1330 h RODII DE ZĂRI Domnului Victor și Eremia Am atins iubirea pentru o singură dată Și m-am prefăcut O clipă de CER, Tu ai trecut prin mine în chin de serată, Și-ai odihnit simfonii prin rodii de zări. Orașul suspina prin vechea tavernă Și lumile de AER se contopeau în Zori, Ca o prințesă rănită-n timpul legendă Adormeam prin ploaia născută din sori, Dar ai plecat ca vântul printre geruri Șă lovești în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
așterne în patul glacial Un tremur de cuvinte te-mbracă-n somnul viu, Și prin fereastra cerului, un chip banal, Îmi spune că-n visare sunt zâmbetul pustiu Și-n glasul stelei ce se pierde, În amăgiri și-n triste simfonii Cu versuri albe prin iubiri boeme El bea licoarea, dintre amare pribegii. De tunetul se-apropie de ființa pură Doar cerul știe bine a cuvânta Logodna ploilor din plapuma de spumă Ce-n valuri de iubire, uitarea se-avânta Să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de nori este strivită-n seri Te învelesc iubire, prin AERUL DIN VIEȚI. 19-12-2007 AȘCHIE DE STEA Am plâns prin sufletul de noapte Pe cel ce l-am iubit cândva, Zac în tăceri privirile încrustate, Din lumile de cețuri, O simfonie grea, Și plânsul parcă îl ascult Ca o tristețe din vecii sfidate, Și beau din cupa neagră a unui sfânt Ce mi-a vegheat durerile-n serate. Orașul parcă a adormit în CER, La un pian o mână execută Cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și beau din cupa neagră a unui sfânt Ce mi-a vegheat durerile-n serate. Orașul parcă a adormit în CER, La un pian o mână execută Cu degetele întrezărite-n ger Când dorurile-n beznă se-mprumută, De-acele simfonii nătângi, Ce viața le-a ucis cândva, Un Ochi îmi doarme, când îl atingi Prin Haitele de nori și-n AȘCHIA DE STEA, Mai plâng prin lacrimile de AMOR, Pe un APUS DE VARĂ tristă Când Eu, priveam la acei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sfântă a unei dimineți În dansul umbrelor ce n a știut să-nvingă Timpul de iubire rămas de la profeți, Sufletul tăcerii prin miezul alb de dor Însetat de nopțile plăpânde Când chipul cerului s-a prefăcut în nor Încununat de simfonii flămânde. Sufletul divinului prin viața grea Așteaptă să aștearnă în țipătul de umbră Când legiunea gândului - fior de stea Mai stă să odihnească în așteptarea sumbră. SÂNGELE DE TIMPURI Voi fi un vânt în miez de noapte Și-oi rupe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
LACRIMĂ DE ZARE Nu știu de pot să uit vreodată Chipul celui ce-n vis mă face Să las iubirea pe-un țărm plecată Și-n sărutări, delirul să-l îmbrace. Nu știu de ce în amfora de dor E aceeași simfonie de iubire Ce se frământă-n șoaptele de nor Prin taine ferecate-n zile. Nimic nu mai rămâne-n univers Decât privirea nopților îmbietoare Și-n versul tălmăcit de albul sens Așteptarea-i lacrimă de zare CANDELA ARSĂ DE SENSURI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în vise și-n trupuri de gând Universul iubirii destrămat de versuri Și-n materia oarbă de suflet plângând Am rămas o candelă arsă de sensuri. Am căutat în norii de trupuri Aroma de ceață aprinsă n mistere Și-n simfoniile albe de nuduri Universul rămas în frumoasele sfere. Am căutat omul de stele Și-n armonii de priviri ancestrale Această apropiere culeasă din ere E o îngemănare îngenunchiată-n pocale. SUFLET DE TIMP Iarna a venit ca o taină de soare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cuvânt E ora târzie, prin infernul de șoapte E chipul de geruri prea sfânt. 13-03-1999, 200h NEMURIREA CEȚOASĂ DE SORI Domnului pictor Dabija Dab E un frig în suflet și norii mă ceartă, Plecată prin timpuri, iubiri regăsesc, Le cânt simfonia de AER, prin șoaptă, Și-n trupuri de nopți, un ochi îngeresc,... Îl privesc cu luare aminte, Și-mi spun că trăirea e o clipă Ce despletește o umbră-n veșminte, Prin zborul ucis de-o carnală aripă,... Ce se
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aceeași zare, Te condamnă-n suflarea albăstrită de gânduri... Poate a fost de-ajuns să te visez, Cum îți împachetezi delirul de zori, Și-n așteptările dragostei, aidoma mă vezi, Ca o HAITĂ DE STELE, prin tainicul dor,... 02-12-1999, 1100h SIMFONII ACERBE domnului pictor Dabija Dab Eu nu mai știu nimic, și poate ești stăin Când templu mă ucide-n așchii siderale Eu nu mai știu nimic de gerul meu divin Când omenirea zace în viețuri astrale. Eu nu mai știu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Eu nu mai știu nimic din temnița de veac și nsingurată am fost pe un banal blestem, Mă-amestec în dureri cu amintiri ce zac Și-n zile sunt mireasma din trupul ce-l rechem Să se contemple viața în simfonii acerbe, Când sufletul s-a dizolvat prin nopți, Și au trecut atâtea clipe prin deșuete vorbe, Și au trecut prin ceruri, atâtea dimineți. IUBIREA DE AER IUBIREA DE AER în memoria Eugeniei Moldoveanu Chiar de e primăvară, să știi doamnă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de oameni În extremă agitație. Dansează, cîntă, aruncă căciuli În aer, au fețele transfigurate de bucurie. (Decupaj dintr-o filmare făcută pe 22 decembrie 1989, București, ora 16 : 15.) Sonor: „Ole, ole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e”. Pe fundal, simfonia a 10-a de Mahler (neterminată), Adagio. Tăiat la: Cadru interior: Sufrageria. Acum goală. La televizor, președintele țării spune că pe 13-15 iunie anul trecut minerii au venit la București ca să planteze flori În Piața Universității. Plan detaliu: flori. Sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tripartiția operațională a lui Grard Genette, vocile interioare, simultaneitatea și alternanța dintre conținut și conținător, penetrația imagistică, rapelurile culturale, verticalitatea Înclinată, extinderea sensurilor, destinderea lor, imaginile mentale, universul tulburător sincopat, expresionismul, impresionismul, onirismul, jocurile motivelor vizuale, motivul artezian, motivul verbal, simfonia ritmică, impactul dramatic, tehnica insertului, expresia doamnei, omogenitatea, procesul de distanțare și de apropiere, de apropiere și de distanțare, amplificările, montajul sacadat conduc spre un adevărat șoc emoțional, mai ales În scena unde ni se induce senzația că am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cărți de psihiatrie, de unde să Învățăm cum să ne simțim bine, să rîdem, să adormim cînd se face ora de culcare, să avem randament și relații cu lumea, pendule, să ne dăm cu scara rulantă. „Aș vrea să scriu o simfonie grandioasă, care să Încununeze Întreaga mea carieră de compozitor”, scria Ceaikovski după apariția simfoniei nr. 5 (compusă la Frolovskoie, lîngă Klin). Conacul și Împrejurimile sînt de o frumusețe colosală, amintind de tablourile lui Șiskin, prin care se plimba muzicianul. Interpretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
adormim cînd se face ora de culcare, să avem randament și relații cu lumea, pendule, să ne dăm cu scara rulantă. „Aș vrea să scriu o simfonie grandioasă, care să Încununeze Întreaga mea carieră de compozitor”, scria Ceaikovski după apariția simfoniei nr. 5 (compusă la Frolovskoie, lîngă Klin). Conacul și Împrejurimile sînt de o frumusețe colosală, amintind de tablourile lui Șiskin, prin care se plimba muzicianul. Interpretat de Pasărea Spin. În rolul Glendei Jackson apare Antonina Miliukova, soția aparentă a compozitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu se culcă cu ea. Excelent echilibrată tragedia unui uriaș compozitor cu aceea, minusculă, a unei ființe anonime. Iar finalul, cu Glenda la ospiciu, Înconjurată de chipuri extrase pe viu direct din Goya, se petrece pe a patra mișcare a simfoniei nr. 6. Ultima imagine, Glenda privind printre gratii pe Adagio lamentoso, nu are nevoie de comentarii. Nu te poți ridica din fața ecranului nici măcar după ce se termină genericul și-ncepe altceva. În schimb am ascultat aproape În picioare Ceaikovski pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o lună de o răvășitoare nostalgie, În vreme ce-o ascultam Îmi revenea obsesiv În minte schimbul de replici din finalul filmului, dintre Ceaikovski și Modest. Chamberlain, grav și mulțumit, Își Înștiințează cumnatul că tocmai a isprăvit cea mai frumoasă simfonie din toate cîte-a scris, simfonia pe care-a visat-o atîția ani, partitura ce-i rezumă Întreaga viață. Nu se putea Însă hotărî asupra subtitlului. Ar fi fost vrut s-o numească Simfonia Tragică, Însă nu era convins că „tragic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nostalgie, În vreme ce-o ascultam Îmi revenea obsesiv În minte schimbul de replici din finalul filmului, dintre Ceaikovski și Modest. Chamberlain, grav și mulțumit, Își Înștiințează cumnatul că tocmai a isprăvit cea mai frumoasă simfonie din toate cîte-a scris, simfonia pe care-a visat-o atîția ani, partitura ce-i rezumă Întreaga viață. Nu se putea Însă hotărî asupra subtitlului. Ar fi fost vrut s-o numească Simfonia Tragică, Însă nu era convins că „tragic” exprimă exact ce trebuie. Zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că tocmai a isprăvit cea mai frumoasă simfonie din toate cîte-a scris, simfonia pe care-a visat-o atîția ani, partitura ce-i rezumă Întreaga viață. Nu se putea Însă hotărî asupra subtitlului. Ar fi fost vrut s-o numească Simfonia Tragică, Însă nu era convins că „tragic” exprimă exact ce trebuie. Zici că-i vorba de Întreaga ta viață? Îl Întreabă Modest. Da, răspunde Piotr. Atunci spune-i Patetica. În rusă, ca În română, patetic are sensul de avînt, entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fîlfîind plapuma pentru a vorbi la telefon Într-o atmosferă de Welles. Să ne gîndim Însă mai bine la incredibila portocală mecanică rostogolindu-se pe Oda bucuriei lui Malcolm McDowell (un actor uriaș desființat de Hollywood). Apropo de Ludwig, autorul simfoniei: pentru rolul Lolitei cea mai potrivită alegere ar fi fost, bineînțeles, Sharon Stone. Avea aproape și vîrsta necesară (peste cinci ani). Ca probă de referință, se poate lua scena-n care-l pupă pe Michael Douglas stînd călare pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fel de du-te-vino vag, limfatic, dar pe care dacă-l identifici primești drept premiu o casetă cu manele finale ori un tampax muzical, din nou o vomă irezistibilă, În jet, răspîndindu-se În cîmpul presetat Theater și, pentru a Încheia această simfonie În maniera unui sonet Închipuit, se va reînregistra rîgÎitul inițial, devenit acum continuu, dar În difuzoarele din spate. Astfel, prin intervenții radiofonice Îndrăznețe, poate fi modelat portretul spiritual al unei progenerații de o cultură incandescentă, ce va căpăta, pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
XVII, XVIII, nu numai că nu strică aspectul general cum ar fi normal s-o facă niște plombe strălucitoare Într-o dantură cu o valoroasă patină a vremii, dar stau acolo cît se poate de firesc și, mai mult, amplifică simfonia. Și, dacă ești atent, observi explicația care-ți scapă la prima vedere, și anume că aluminiul și sticla decupate după ultimul răcnet al modei nu se Înalță la Întîmplare, ci respectă În surdină anumite linii, unghiuri, cornișe, umbre, inserții, continuîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oboseală, căci rugina și-a întins brațele, iar scrâșnetul lugubru mi-a ucis speranța. O, daca as găsi cheia să dau drumul cuvintelor, ele s-ar preface în armonie divină și voi, împătimiții de sublim, ați asculta cea mai frumoasă simfonie născută din șoapte împletite cu durerea inimii. Dacă plecați, nu luați și cheia cu voi !
?nchisoarea cuvintelor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83317_a_84642]