6,711 matches
-
3.1.3. Sfârșitul transcendenței / 242 4.3.2. Implozia modernismului. Elemente proto-postmoderne / 246 4.3.2.1. Societatea schimbului simbolic / 251 4.3.2.2. Cultură și micropolitici / 257 4.3.3. "Carnavalul postmodern" / 262 Capitolul 5. Hiperrealitate și simulare / 271 5.1. Realul și "ceea ce este mai real decât realul" / 271 5.1.1. Hiperreal și imaginar / 272 5.1.2. Hiperrealitate și iluzie / 273 5.1.3. Hiperrealitate și mass-media / 275 5.2. Succesiunea simulacrelor / 280 5.2
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
real decât realul" / 271 5.1.1. Hiperreal și imaginar / 272 5.1.2. Hiperrealitate și iluzie / 273 5.1.3. Hiperrealitate și mass-media / 275 5.2. Succesiunea simulacrelor / 280 5.2.1. Sfârșitul mitului originii / 280 5.2.2. Simulare și disimulare / 286 5.2.3. Stadiul fractal al simulacrului / 289 5.2.4. Primatul simulacrelor / 291 5.3. Simulacrul final America / 297 5.3.1. Hiperrealitatea și discursul său / 297 5.3.2. America un călcâi al lui Ahile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a alcătuit oferă cel puțin două motive întemeiate de a-l considera tipic pentru postmodernism. În primul rând, Baudrillard a cercetat categorii relevante de teme și concepte, care au fost asumate de către postmodernism drept articulații importante ale fenomenului. Termeni precum simulare, hiperrealitate, strategie fatală, seducție etc. au intrat deja în vocabularul curentului, iar contribuția lui Baudrillard la precizarea sensurilor lor a fost una semnificativă. În al doilea rând, scriitura baudrillardiană este în sine postmodernă; Baudrillard utilizează o gamă largă de genuri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
De altfel, Baudrillard va dezvolta conceptul de "sémiurgie"62, care în înțelesul de artă a creării unor noi semne și sisteme de semne se opune semioticii, dar și retoricii, "semiurgia radicală" producția și proliferarea semnelor conducând la o societate a simulărilor guvernate de hiperrealitate. Sémiurgie duce la colapsul distincțiilor, la volatilizarea referinței, precum și la lipsa sensurilor, alăturându-se unui întreg cortegiu de "morți" a socialului, a marxismului, a economiei politice etc. În aceeași ordine a exemplificărilor, Best și Kellner amintesc că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o memorie fără semn, fără suplement, deoarece acesta introduce primejdia redublării și, în loc să stimuleze viața, simulacrul dă naștere unei serii infinite de "monumente moarte". O dată cu scrierea se deschide posibilitatea kibdeleumei, a mărfii falsificate, echivoce și înșelătoare. Viul degenerează în mimesis, simulare și exces, iar Platon intuia că, din moment ce s-a deschis această cale, nu va mai dura mult până se va ajunge la extrema simulare, care este soarta discursului actual, lipsit de un centru stabilizator și al cărui obiect nu este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
O dată cu scrierea se deschide posibilitatea kibdeleumei, a mărfii falsificate, echivoce și înșelătoare. Viul degenerează în mimesis, simulare și exces, iar Platon intuia că, din moment ce s-a deschis această cale, nu va mai dura mult până se va ajunge la extrema simulare, care este soarta discursului actual, lipsit de un centru stabilizator și al cărui obiect nu este decât discursul însuși. Pentru Stagirit, de asemenea, vocea se află în proximitatea sufletului, stările sufletești fiind "imagini" ale lucrurilor, identice la toți oamenii, în timp ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Derrida, discursul se reflectă și se investighează pe sine ca discurs și doar intertextualitatea mai poate crea sensul, prin intermediul relațiilor dintre texte. Intertextul sau colajul sunt experimente care au deja vechime în teoria și practica discursivă, iar teoretizarea simulacrelor și simulării vine să se așeze în spațiul defectuos dintre lume și scriitură. Descoperirea "structurilor" discursive de profunzime prin care Baudrillard introduce sau subscrie acestor idei va fi un alt obiectiv al secțiunii următoare. Dacă scriitura actuală se vrea a fi de-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-l aleg pe Baudrillard drept o figură emblematică a postmodernismului, un caz de-al său. Majoritatea subiectelor asupra cărora a scris s-au constituit în teme-forță ale dezbaterii postmoderne (pentru a nu da decât un exemplu, Nicholas Gane afirma că simularea reprezintă o categorie cheie a receptării postmodernismului, și deși alți gânditori s-au ocupat de acest subiect, precum Virilio, Debord, Eco, forța cu care ideea a fost pusă în scenă a făcut ca acest concept să fie asociat îndeosebi cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
între simbolic și semiotic, tensiune care ar subîntinde întreaga organizare teoretică baudrillardiană, ce se verifică și pentru textura lucrărilor sale mai târzii. Astfel, "matricea de bază a teoriei este articulată pe opoziția dintre culturile simbolice și cele semiotice (sau de simulare). Într-adevăr, scrierile târzii continuă și adâncesc primele eseuri ale lui Baudrillard care se ocupă de această opoziție: pe de o parte, aspectele simbolicului [...], care sunt principiul răului, alteritatea radicală și iluzia radicală; pe de altă parte succesiunile simulării au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de simulare). Într-adevăr, scrierile târzii continuă și adâncesc primele eseuri ale lui Baudrillard care se ocupă de această opoziție: pe de o parte, aspectele simbolicului [...], care sunt principiul răului, alteritatea radicală și iluzia radicală; pe de altă parte succesiunile simulării au fost de asemenea extinse"407. Noțiuni precum risipa, cheltuirea, darul, excesul nu reprezintă doar teme recurente ale analizelor baudrillardiene, ci, mai mult decât atât, ele se inserează în modul de a scrie, în stilul și retorica sa, devenind și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale relaționării dintre simbolic și semiotic. Prima dintre ele este aceea a dublei spirale, care unește Sistemul obiectelor de Strategiile fatale, desemnând două paradigme distincte și opuse: "cea a cotiturii generalizate către o sferă a semnului, a simulacrului și a simulării și cea a reversibilității tututror semnelor în umbra seducției și a morții. Cele două paradigme se diversifică de-a lungul acestei spirale fără a-și schimba poziția antagonistă. De o parte: economia politică, producția, codul, sistemul, simularea de cealaltă: potlatch
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
simulacrului și a simulării și cea a reversibilității tututror semnelor în umbra seducției și a morții. Cele două paradigme se diversifică de-a lungul acestei spirale fără a-și schimba poziția antagonistă. De o parte: economia politică, producția, codul, sistemul, simularea de cealaltă: potlatch, cheltuirea, sacrificiul, moartea, femininul, seducția și, în ultimul rând, fatalul"415. Această perspectivă asupra schimbului simbolic este astfel dublată de perspectiva asupra propriului demers al scriiturii și analizei 416, care îi trădează grija asupra dezvoltării propriei teorii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se află la intersecția dintre sens și nonsens, adevăr și minciună, continuitate și discontinuitate. Mike Gane interpretează a doua imagine ca reprezentând distrugerea ordinii simbolice de către ordinea semiotică, deși ideea conform căreia "astăzi realitatea nu este nimic altceva decât apocalipsa simulării"418, ar reinvesti ordinea semiotică cu o putere devastatoare față de celelalte categorii, fie ele și simbolice. De asemenea, ca privire generală asupra perspectivei schimbului simbolic în societățile contemporane, Baudrillard mărturisește într-un interviu 419 că dacă societățile primitive cunoșteau două
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sale și a cunoscut multiple abordări și relaționări cu termenii esențiali ai analizei, în scrierile mai târzii interogativitatea deplasându-se înspre probleme de tipul: care mai sunt trăsăturile culturii într-o epocă a comunicării de masă? Dar într-una a simulării generalizate și a "democratizării" tuturor valorilor? Dar într-una a globalizării și a restructurării politice în suprastructuri de tipul Uniunii Europene? În acest nou context trebuie să înțelegem o afirmație care poate părea dură la prima vedere: "Tot ceea ce este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
430 (s. a.). Accentul pus pe proliferarea semnelor, pe critica rațiunii moderne și a categoriilor binare care alcătuiau modul de gândire modern alătură demersul baudrillardian celui derridarian, diseminativ și deconstructiv, sau celui deleuzian, rizomatic și deteritorializant. Într-o societate caracterizată de simulare, distincțiile dintre real și model sunt erodate, Baudrillard utilizând conceptul de implozie al lui McLuhan pentru a sugera cum granițele dintre imagine și realitate dispar în hiperrealitate. Dacă termenul de "explozie" era caracteristic modernității, prin creșterea constantă a mărfurilor, progresul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernității și al însemnelor sale, din L'échange symbolique et la mort, precum și dezvoltarea caracteristicilor noii ere prin distanțarea de modul de producție, de economia politică, de linearitatea discursivă, care conduc cercetarea în domeniul mass-media, al modelelor cibernetice și al simulării. Baudrillard afirmă un set de concepte-cheie ale modernității care au ajuns la sfârșitul lor și pe care nu intenționează să le restaureze, ci să le transgreseze: "Sfârșitul muncii. Sfârșitul producției. Sfârșitul economiei politice. Sfârșitul dialecticii semnificat/semnificant care permitea acumularea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
decât la referenți externi, intertextualitatea introducând o anumită indeterminare și relativitate discursive. În acest stadiu, Baudrillard își va dezvolta propriul concept de teorie, bazată pe violență interpretativă, sfidarea regulilor, ironie și radicalizarea gândirii. Sunt din ce în ce mai numeroase studiile despre media, cultură, simulare, sexualitate, modă, în timp ce subiectele legate de economie și producție dispar din atenție. Rămâne încă activă problematica schimbului simbolic, dar el capătă acum forma provocării, a sfidării (termenul défi fiind unul frecvent utilizat și încărcat simbolic) și chiar a seducției. În ceea ce privește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca și până acum, asumăm un decupaj tematico-terminologic care redă totuși atât complexitatea teoriilor postmoderne baudrillardiene, cât și o parte semnificativă a ideilor esențiale înțelegerilor lor. Astfel, "harta" postmodernă baudrillardiană va marca drept puncte de reper conceptele de hiperrealitate, simulacru, simulare, seducție, strategie semnificative în ordinea intrării în universul baudrillardian. Pe de altă parte, cum obiectivul demersului nu este acela de a face o descriere și o interpretare exhaustive ale textelor filosofului francez, ci acela de a surprinde specificitatea discursivității postmoderne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
planurilor. Tocmai acesta a fost și motivul profund al exemplificării fenomenului postmodern prin intermediul textelor sale, conexiunile dintre postmodernism și postmodernitate, modalitățile de a scrie postmodern, dar și de a analiza critic fenomenul construind o imagine unică. Capitolul 5 Hiperrealitate și simulare 5.1. Realul și "ceea ce este mai real decât realul" Hiperrealitatea și simularea sunt două dintre cele mai cunoscute concepte care alcătuiesc vocabularul baudrillardian și care, dincolo de acesta, intervin constant în majoritatea discuțiilor despre postmodernism, trecând astfel în limbajul postmodern
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
textelor sale, conexiunile dintre postmodernism și postmodernitate, modalitățile de a scrie postmodern, dar și de a analiza critic fenomenul construind o imagine unică. Capitolul 5 Hiperrealitate și simulare 5.1. Realul și "ceea ce este mai real decât realul" Hiperrealitatea și simularea sunt două dintre cele mai cunoscute concepte care alcătuiesc vocabularul baudrillardian și care, dincolo de acesta, intervin constant în majoritatea discuțiilor despre postmodernism, trecând astfel în limbajul postmodern ca atare. Baudrillard introduce noțiunea de hiperrealitate preluând o imagine sugestivă de la Jorge
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se va descompune apoi. Mai mult decât atât, ceea ce dispare acum în hiperrealitate sunt chiar conceptele de hartă și teritoriu, care sunt deplasate în simulacru: "astăzi, abstracția nu mai este aceea a hărții, a dublului, a oglinzii sau a conceptului. Simularea nu mai este aceea a unui teritoriu, a unei ființe referențiale, a unei substanțe. Ea reprezintă generarea prin modele a unui real lipsit de origine și de realitate: hiperrealul"438. Hiperrealitatea marchează sfârșitul reprezentării, iar ca perioadă se pliază stadiului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
concepte precum "oglindă", "dublu", "hartă", care reprezintă metafore pentru un tip de cunoaștere modernă, ce este considerată că reflectă o realitate externă, dar care acum sunt complet neadecvate noului stadiu, lipsit de referențialitate. Acest nivel în care realul dispare în simulări perfecte este caracterizat de abisul sensului și de evanescența diferenței dacă în reprezentare există o diferență clară între original și copie, hiperrealitatea nu doar că desemnează absența originalului și a oricărui tip de referențialitate, ci și substituția în locul realului a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cât mai bine conceptul de hiperrealitate, Baudrillard face o distincție clară între hiperreal și imaginar: "realul nu se retrage în folosul imaginarului, el se retrage în folosul a ceea ce este mai real ca realul: hiperrealul. Mai adevărat decât adevăratul este simularea"439. Cultura postmodernă emite un mesaj cel puțin straniu: realul a dispărut și nici iluzia nu mai este posibilă. Cum imaginea a înlocuit realitatea pe care ar trebui să o reflecte, realul și imaginarul devin aproape imposibil de definit. Ficțiunea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reprezentării, trebuie să introducem realul în repetiție pură"441, să facem vid în jurul său pentru a crea, astfel, privirea pură, lipsită de obiect. Dacă suprarealismul este văzut ca o etapă hot și fantasmatică, hiperrealismul este cool și cibernetic, producând euforia simulării. 5.1.2. Hiperrealitate și iluzie O altă distincție importantă este aceea dintre hiperrealitate și iluzie excesul de realitate la care trimite primul concept nu înseamnă echivalarea acestuia cu iluzia; dimpotrivă, susține Baudrillard, iluzia este un indiciu al existenței realității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
crime crima realului și a exterminării iluziei vitale, radicale a lumii. În stadiul actual, nu doar realul nu este posibil, ci și iluzia cine acceptă conceptul de "iluzie" asumă într-un fel și termenul de "realitate". În orizontul descris de către simulare, dispariția realității și a iluziei nu reprezintă un fenomen semnalat, marcat sau enunțat, dimpotrivă, susține Baudrillard, dispariția lor este un fenomen mascat, el însuși un simulacru de un anumit ordin 445, astfel încât, în general, hiperrealitatea poate fi înțeleasă ca un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]