104,554 matches
-
cuprins în lumina autentică a de-la-sine-înțelesurilor subiective și a neînțelesurilor; ca alegere a relativului și informalului; ca asumare integrală a condiției păgîne, pre-culturale sau post-culturale, a comprehensiunii și scrierii". Analizînd studiile dedicate eseului, Alina Pamfil le împarte în cele care situează discuția în spațiul sistemului (al abaterilor de la sistematic, în Valențele discursului asistematic) și cele care o așează în zona genurilor literare (al încadrărilor, trădărilor și cuprinderilor incomplete, în marginile genurilor, Valențele discursului ageneric). în încercarea de a-i găsi invariantele
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
genurilor literare, eseul a fost integrat triadei clasice, ca parte a genului liric (la Hildegard Träger, care îl apropie de poemul în proză insistînd mai ales pe inserțiile lui lirice), sau a celui epic (la Claire de Obaldia, care îl situează în avanscena discursului romanesc). A fost considerat rezultat al hibridizării celor trei genuri, la Hugo Friedrich sau Max Bense, sau formă a unui al patrulea gen (numit "didactic" la Sengle, "artistic" la Wolfgang Ruttkowski, și "eseistic" la John A. McCarthy
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
respectabil în societatea plină de prejudecăți în care trăiește, și în care, ca lesbiană, oricum ocupă un loc incert. Cartea e lipsită de entuziasmul erudit al romanelor mai vechi ale lui Coetzee, provenit din fascinația unui intertextualism elevat care îl situa pe autor pe un nivel compatibil cu cel al principalelor sale influențe, autorii clasici de la care pornește și pe care adesea îi rescrie. Cu toate acestea, Disgrace - cu tonul său potolit, ușor pesimist, oglindind dezamăgirea existențială a unui om care
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
realității. Are un fel de știință la bază și se proferează aproape cu artă. Uneori poate fi o declarație de simpatie, un semn al indiferenței, o reacție de dezgust sau de disperare (depinde de intonație și, în general, fiindcă se situează între granițele frivole ale expresiei, mai rar frizează registrul grav). Oricum, e o chestie de rațiune și de gust: "Că-i spun unuia "Mă, boule!", nu înseamnă imediat că-l și judec. Apoi sunt înjurături deștepte și înjurături de două
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
așa, fără cap și coadă, toate textele sînt interesante și "la zi" (mă rog, la trimestru). Datoria față de Anul Eminescu e împlinită printr-o anchetă referitoare la ediția Christinei Zarifopol-Illias, văzută de pe poziții și din unghiuri diferite. Cristian Livescu se situează de partea celor mefienți în privința autenticității, atîta timp cît documentele nu sunt expertizate de "specialiști de certă probitate", iar ediția "grăbită să șocheze piața" îl nemulțumește. În schimb, Marin Mincu nu pune la îndoială onestitatea editoarei, ci face o sumară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
fugit din România, de sub teroare. În decembrie '47 trebuia să știe că se fuge din partea Europei livrată Fiarei. Dar el mi-a replicat foarte sec: "Eu știu că România a fost eliberată de fascism". Știa el. Pe ăsta l-aș situa în atotștiutorimea franceză. Dacă aș fi rău aș spune că am fost expulzat din Franța înainte de Pont de Quelles, podul care trece peste Rhin spre Franța. Ați petrecut primul Crăciun francez în 1947. Pe cine ați întîlnit, dintre compatrioți, și
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
de huzur pe care o ducea, străin de autointerogațiile morale. Nu mai puțin, înțelegînd a folosi două cerneluri precum celebrul Procopius din Cezareea, a dat în vileag, după ceasul al doisprezecelea, nevrednicia, impostura, turpitudinea unei cîrmuiri alături de care s-a situat din interes material. Calificarea sa de prozator, cu observația ageră și verbul alert și caustic, dau acestei mărturii secunde un preț în sine. Ea nu-l absolvă de păcate pe autorul său (pentru care frîngerea destinului scriitoricesc e o pedeapsă
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
mărunt și a cotidianului din O limbă comună sau Dincolo de frontiere și nu are nici absurdul sau burlescul metanarațiunii istorice din Venea din timpul lui diez. Deși are din toate câte ceva, romanul lui Petre Barbu nu excelează în nici o direcție, situându-se la un nivel mediocru al tendințelor narative exprimate de ceilalți, rătăcind undeva între, indecis și fără contur ca o copie. Și și mai grav: îi lipsește umorul. Petre Barbu îți poate povesti orice, dar nu te poate face să
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
focului arta muzicală a început să-și dorească necesitatea apei. Pînă atunci doar a judeca-t-o. Or, cum nu există ceva prea bun într-o dorință care te aruncă în flăcări, putem concede că destinul muzicii savante s-a situat sub semnul unui rău-augur originar ce a deschis și netezit calea spre destrămare. Se vede că muzica savantă a fost mai tot timpul obsedată de foc, ca și cum l-ar fi purtat mereu cu ea însăși. Iar focul întreținut și calculat
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
Cătălin Sturza Două sunt coordonatele pe care se situează studiile profesorului clujean Ion Vlad: hermeneutica și romanul. Lectura romanului (1983), Lectura prozei (1991) sau În labirintul lecturii (1999) sunt exemple care vorbesc de la sine. Titlul celei mai recente cărți a domniei sale n-ar trebui sa ne ia prin surprindere
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
și sordid, bazat pe "o atracție disperată a simțurilor", așezat sub semnul blestemat al incestului. Comparația, în ordinea demonstrației care susține dualitatea carnavalesc & luminos vs. tragic & întunecat, ar fi interesantă, pentru că ea ilustrează modelul crepuscular, de literatură cu trăsături amestecate, situate pe graniță. Relatarea exhaustivă a istoriei personajelor cu toate alegerile lor e, însă, în economia demonstrației, redundantă. Până la urmă, studiul lui Ion Vlad își duce de nas cititorul dar îi oferă, drept consolare, câte o trufanda când se așteaptă mai
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
a intuit înaintea lui Dan Botta "adâncimea orfică a concepției despre moarte ca a lumii mireasă" în Miorița și a formulat înaintea lui ideea, cu un decalaj de patru ani. Pe bună dreptate iarăși, relevă faptul că Dan Botta se situează la nivelul unei banalități când identifică în Toma Alimoș o perspectivă panteistă, pe când Blaga a interpretat natura din Miorița "ca biserică, în perspectiva stilistică a transcendentului care coboară", în privința căreia e categoric: Această idee stilistică este a mea, exclusiv a
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
responsabil pentru un alt ciclu de filme, era de un incredibil rafinament cultural, mergînd de la artă, literatură, psihologie până la gastronomie. Oricum într-o comparație între ultimul și penultimul Alien, filmul lui Jeunet pare o capodoperă. Nici privit "obiectiv" nu se situează prea departe de acest statut. Într-un interviu cu Jeunet care se găsește pe ediția specială a DVD-ului, acesta spune că varianta filmului nu este un "director's cut" (se lansează pe piață un film, iar apoi regizorul, nemulțumit
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
la pian - decodează modelul țesăturii motivice care coagulează discursul muzical; incitante sunt și ideile despre modalismul enescian, cu trimiteri către Messiaen și Busoni, care merită aprofundate. Unei analize la fel de adâncite îi este supus și libretul operei de către Guido Paduano; el situează viziunea lui Edmond Fleg - George Enescu în contextul secolului XX, relevându-i diferența față de câteva interpretări celebre (Hofmannstahl, Cocteau, Gide, Pasolini) care nu-l dezvinovățesc pe Oedip. Strategia lui Enescu se deosebește: susținând solemn inocența eroului, el urmează îndeaproape drama
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
Balcanilor. O situație asemănătoare găseam în Pulsul lui Pan, romanul Ioanei Baetica, numai că, dacă acolo subiectul era superficial tratat, expediat prin retorică, Ștefania Mihalache nu se instalează nici ea propriu-zis în tema alterității, ci avem mai degrabă conceptualizarea ei. Situată într-un cadru academic, temporara criză de identitate a masterandei în feminism, problema integrării și a socializării în mediul multicultural pierd destul de repede aderența la real. Călare pe conceptele postmodernității ca o Quijotă balcanică, Ștefania nu trăiește un conflict pe
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
punerea în scenă, în premieră italiană, a Oedipe-ul enescian. A rezultat un spectacol de o impecabilă construcție muzicală, un spectacol valabil din punct de vedere scenic-regizoral. Premiera a avut loc la data de 7 ianuarie la Cagliari, capitala Sardiniei, localitate situată în Sud-ul insulei. Interesul, entuziasmul pentru opera enesciană au fost impresionante. Spectacolul de premieră a fost răsplătit cu prelungite urale; urale pentru întreaga echipă a realizatorilor; ...pentru Ștefan Ignat - Oedipe-ul său a fost ovaționat la scenă deschisă. A fost
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
mic/ al unui zar/ să mă odihnesc" (Cursa ) între lucruri bolborositoare și viclene oglinzi, se pierde și se recucerește, cu matură melancolie, ades ironic și câteodată placid, într-o neostoită spunere. Istoricul literar, apreciindu-i echilibrul și puterea, l-ar situa în continuarea înnoitorilor interbelici, cu vagi răsunete din Blaga și Arghezi, aflându-i prea puține înrudiri cu poeții epocii sale, ceea ce ar putea induce fie un anumit provincialism, fie, dimpotrivă, o mai largă perspectivă decât a companionilor. Criticul ar nota
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
textul notificării primite de mine ieri, text pe care-l resimt ca pe opera impecabilă a unei mașinării birocratice implacabile, care funcționează silențios și legal: "Având în vedere că la baza convenției de cazare nr... în baza căreia ocupați imobilul situat în.... a stat situația locativă dificilă pe care ați motivat-o, dar totodată și angajamentul dvs. de a intreprinde demersul rezolvării acesteia; Față de împrejurarea că până la această dată nu ați făcut dovada intreprinderii nici unei diligențe sau demers în acest sens
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
secțiunea Doamnele și lumea rurală (tributară în mai mare măsură unui criteriu tematic, didactic prin excelență), pare, într-o anumită măsură, amenințată de monotonie și redundanță. În ansamblu însă, demersul critic al Elenei Zaharia Filipaș reușește să depășească imperativul didactic, situându-se - prin finețea și sobrietatea nuanțărilor - sub semnul unei reevaluări lucide a "literaturii feminine". Sunt multe paginile care ar mai putea fi citate ca argument în sensul acesta (analiza prozei Hortensiei Papadat-Bengescu, de pildă, sau aceea a romanului Între noapte
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
Județeană "Nicolae Iorga", Ploiești, 2005, 222 p. Interviul devine în secolul XX un instrument publicistic mai direct și mai prompt decât articolul de opinie, o cale mai rapidă și mai provocatoare de formulare a unui punct de vedere. Cum se situează I. L. Caragiale în istoria interviului, așa cum începe el să se afirme în presa românească în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea? Constantin Hârlav răspunde foarte bine documentat la această întrebare într-un volumaș special, Caragiale intervievat. Sunt nu numai
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
plan intelectual, moral și erotic. Locotenentul vrea să declanșeze o transformare morală a propriei vieți, transformare ce se sprijină în principal pe modificarea idealului feminin. Dacă va iubi de acum încolo un alt tip de femeie (una de viță nobilă, situată deasupra oricăror mizerii și josnicii), el însuși va deveni altul și se va salva din mediocritatea vieții sale de până atunci, mediocritatea unui ofițer, suferind de provincialism, atracția pentru băutură, joc de cărți și femei ușoare. E încorporată în această
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
sifilisului; evident unul din asasini, dacă nu principalul, a fost Maiorescu. Sigur, a discuta serios asemenea inepții este stupid, ele n-ar merita să fie menționate nici cu titlul de amuzament. Din nefericire însă ele se înscriu pe o linie situată la antipodul tradiției și interesului național: asemenea tracomaniei, teorie conform căreia aici, la noi în patrie, se află încă de acum vreo zece mii de ani centrul energetic al lumii, teorie conform căreia faptele cele mai glorioase ale istoriei s-au
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
veacuri care au răsărit din roua neuitării. La tâmplele sale se împletește o simfonie din cele mai frumoase mistere care plutesc în negura vremii. Migala cu care cioplește fiecare vers spre a-l transforma într-o rază a veșniciei îl situează pe Anatol Covali între maeștrii sonetului. Bogăția sufletească și harul său divin se revarsă în limpezimea fiecărui sonet, fiindcă reușește să îi confere acestuia acea claritate și muzică nobilă a sferelor înalte. Precizia cu care își conturează versul, siguranța și
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
imagine, o idee, o stare ce survine fulgerător și ea ‘știe’ deja ceva anume fără ajutorul gândirii raționale. Desigur, numai educația dezvoltă acest simt înnascut, ca orice lucru necultivat poate ajunge la o existență ‘nesimțită’.. “Motivul poate fi unul anatomic, situat la nivelul traseelor nervoase care leagă cele două calote ale creierului. La bărbați, aceste fibre nervoase de legătură au o formă constant cilindrică, în timp ce la femei, ele devin mai numeroase către spatele craniului. Cu alte cuvinte, sexul frumos se bucura
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
spunem, falsă afirmația că economia românească, așa umilită cum se prezintă în clipa de față, nu posedă acele elemente care să-i asigure redresarea. În primul rând România deține un relief armonios, cu bogății ale solului și subsolului ce o situează pe un loc fruntaș în Europa (locul doi după calculele unor economiști). Pământul, deopotrivă obiect al muncii și mijloc de muncă, este - și trebuie să rămână! - nu doar cea mai generoasă sursă de hrană pentru locuitori, dar și cea mai
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]