12,660 matches
-
States, Columbia University Press, New York. McLuhan, M. (1964), Understanding media: the extension of man, McGraw-Hill, NewYork. Mead, G.H. (1934), Mind, Self and Society, University of Chicago Press, Chicago. Mihu, A. (1967), Sociometria, eseu critic, Editura Politică, București. Mihu, A. (2002), Sociologie (vol. II), Editura Napoca Star, Cluj-Napoca. Milgram, S. (1970), „The experience of living in cities”, Science, 167. Mitrofan, N. (2000), „Agresivitatea”, în A. Neculau (coord.), Manual de psihologie socială, Editura Polirom, Iași. Montmollin, G. (1969), „L’interaction sociale dans les
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
coord.), Metodologie psihologică și analiza datelor, Editura Sincron, Cluj-Napoca. Radu, I. (coord.) (1994), Psihologie socială, Editura EXE, Cluj-Napoca. Radu, I.; Iluț, P. (1994), „Atitudini, valori, comportament”, în I. Radu (coord.), Psihologie socială, Editura EXE, Cluj-Napoca. Ralea, M.; Harriton, T. (1962), Sociologia succesului, Editura Științifică, București. Rădulescu, S.; Banciu, D. (1990), Introducere în sociologia delicvenței juvenile, Editura Medicală, București. Ricks, A.E. (1978), „Personalitate și educație”, în J.R. Davitz și B. Ball (eds.), Psihologia procesului educațional, Editura Didactică și Pedagogică, București. Roco
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
1994), Psihologie socială, Editura EXE, Cluj-Napoca. Radu, I.; Iluț, P. (1994), „Atitudini, valori, comportament”, în I. Radu (coord.), Psihologie socială, Editura EXE, Cluj-Napoca. Ralea, M.; Harriton, T. (1962), Sociologia succesului, Editura Științifică, București. Rădulescu, S.; Banciu, D. (1990), Introducere în sociologia delicvenței juvenile, Editura Medicală, București. Ricks, A.E. (1978), „Personalitate și educație”, în J.R. Davitz și B. Ball (eds.), Psihologia procesului educațional, Editura Didactică și Pedagogică, București. Roco, M. (1985), Stimularea creativității tehnico-științifice, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Rogers, C.
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Elenei Văcărescu. Proiectată să aibă periodicitate lunară, nu a depășit primul număr, redactat de N. Țincu. L. își propune să se deschidă „tuturor scriitorilor originali” și să arate „începătorilor greșelile de fond și formă”, publicând nuvele, romane, poezii, știință (filosofie, sociologie), comentarii politice, recenzii și note teatrale. N. Rădulescu-Niger semnează schița În tren, Mircea Demetriade și Ludovic Dauș publică poezie, Delacerna (Al. Cerna-Rădulescu) prezintă expoziția lui N.C. Dărăscu. Nesemnate sunt studiul Blaise Pascal și o recenzie la volumul Dureri înăbușite de
LUMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287893_a_289222]
-
noastre”, după cum declară D. Tomescu în articolul Ce vrea să reprezinte această foaie, din numărul inaugural. Principiile „noii ordini literare” nu sunt însă suficient de clar definite: par să fie avute în vedere cele estetice, dar mixate cu elemente de sociologie a literaturii și cu tematica operei literare. Revista protestează împotriva reclamei în literatură, mai exact împotriva „personalităților de reclamă”, și polemizează acid cu autorii momentului (Cincinat Pavelescu, Victor Eftimiu, Corneliu Moldovanu, A. de Herz ș.a.). Respinge, de asemenea, poporanismul („cuvânt
LUMINA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287899_a_289228]
-
între 2 noiembrie 1924 și 23 iunie 1926, sub conducerea lui G. Topîrceanu. Redactori permanenți sunt Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu, Mihail Sevastos, Alfred Hefter, Otilia Cazimir. Subtitlul „Bazar săptămânal” semnalează marea diversitate de preocupări a revistei: cultură, filosofie, sociologie, psihologie, folclor, arhitectură, arte plastice, muzică, teatru ș.a. Rubrici: „Bazarul cu imagini”, „Vitrina comică și bufă”, „Indiscreții”, „Cronica”. Poezie scriu Otilia Cazimir, G. Topîrceanu, Simona Basarab, Ion Pillat, Mihai Codreanu, Tudor Arghezi, Leon Negruzzi, Emil Isac (Baladă ardeleană), Sergiu Dan
LUMEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287892_a_289221]
-
Lungu, operator chimist. Urmează Liceul „A. T. Laurian” din Botoșani (1984-1988) și Facultatea de Filosofie, secția sociologie-politologie, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1990-1995). Din 1995 este cadru didactic la facultatea absolvită. În 2001 obține titlul de doctor în sociologie al Universității ieșene. Debutează cu poezie în „Caiete botoșănene” (1984) și editorial cu volumul de versuri Muchii (1996). Este membru fondator al Club 8 (din 1996) și, din 2001, vicepreședinte. A fost redactor al revistei „Hyperion” din Botoșani (1995-2000) și
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
pragmatic” (adaptarea conjuncturală). Fără a emite judecăți morale, autorul realizează o clasificare și o analiză minuțioasă a „strategiilor identitare” din lumea literară, de la rezistența poltică până la autocenzură. O temă similară abordează și studiul Povestirile vieții (2003), situat la joncțiunea între sociologie, psihologie și naratologie. Folosindu-se metoda abordării biografice, în care subiecții - în cazul de față lucrători într-o întreprindere socialistă - sunt încurajați să-și povestească trecutul, se urmărește din alt unghi același proces al configurării structurilor identitare. Culegerea de proză
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
o neinspirată intenție demonstrativă. SCRIERI: Muchii, Iași, 1996; Cheta la flegmă, pref. Ovidiu Nimigean, Iași, 1999; ed. (Proză cu amănuntul), Iași, 2003; Nuntă la parter, pref. Alina Nelega, Iași, 2003; Construcția identității într-o societate totalitară, Iași, 2003; Incursiuni în sociologia artelor, Iași, 2003; Povestirile vieții, Iași, 2003. Repere bibliografice: Codrin Liviu Cuțitaru, Despre poezie, „Timpul”, 1998, 1; Radu Voinescu, Fotografii, scrisori, obiecte personale..., L, 1999, 44; Alex. Ștefănescu, O carte frumoasă cu un titlu stupid, RL, 1999, 47; C. Rogozanu
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
drept scop explicitarea fenomenului comunicațional, ne lovim de o barieră aparent paradoxală: dificultatea de a identifica teorii „pure” ale comunicării. Aria teoriilor înscrise în literatura de specialitate drept teorii ale comunicării reprezintă cuantumul teoriilor explicative din diferite domenii: psihologie, pedagogie, sociologie, lingvistică, matematică etc. (avem aceeași problemă pe care am remarcat-o în cazul definițiilor și modelelor). Comunicarea este un domeniu inclus, în mod natural, atât în dinamismul proceselor sociale - văzute în toată aplicabilitatea lor -, cât și, în mod simultan, un
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
aceleia a debitorului. Altfel spus: mutualitatea (=); reciprocitatea (!); dreptul (+) și obligația (-)” (Lévi-Strauss, 1978, p.65) Este evident echilibrul pe care Claude Lévi-Strauss îl propune ca privind natura relațiilor de comunicare în cadrul modelelor deja consacrate. Structuralismul va fi însă criticat prin apariția sociologiilor interpretative; astfel, pentru Garfinkel, societatea nu poate fi o realitate obiectivă, iar actorii comunicării nu pot fi priviți - așa cum o face sociologia pozitivistă - ca marionete incapabile de interpretare, ca „idioți culturali” cum se exprimă autorul, care nu fac decât să
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
propune ca privind natura relațiilor de comunicare în cadrul modelelor deja consacrate. Structuralismul va fi însă criticat prin apariția sociologiilor interpretative; astfel, pentru Garfinkel, societatea nu poate fi o realitate obiectivă, iar actorii comunicării nu pot fi priviți - așa cum o face sociologia pozitivistă - ca marionete incapabile de interpretare, ca „idioți culturali” cum se exprimă autorul, care nu fac decât să acționeze mecanic pe baza unor preconstrucții comunicaționale. ¬ Sociologiile interpretative. Ca reacție la teoriile structurale (care urmăreau evidențierea primatului unor dimensiuni societale ale
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fi o realitate obiectivă, iar actorii comunicării nu pot fi priviți - așa cum o face sociologia pozitivistă - ca marionete incapabile de interpretare, ca „idioți culturali” cum se exprimă autorul, care nu fac decât să acționeze mecanic pe baza unor preconstrucții comunicaționale. ¬ Sociologiile interpretative. Ca reacție la teoriile structurale (care urmăreau evidențierea primatului unor dimensiuni societale ale comunicării asupra persoanei văzute în realitatea ei practică), începând cu anii ’60 ai secolului trecut, s-au dezvoltat o seamă de curente care urmăreau alte perspective
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dimensiuni societale ale comunicării asupra persoanei văzute în realitatea ei practică), începând cu anii ’60 ai secolului trecut, s-au dezvoltat o seamă de curente care urmăreau alte perspective - persoana, grupurile, raporturile intersubiective în experiența vieții cotidiene. Aceste abordări, numite sociologii interpretative, cuprind mai multe teorii care s-au aplecat inclusiv asupra fenomenului comunicațional: dintre ele, ne vom opri asupra interacționismului simbolic și etnometodologiei. ¬ Interacționismul simbolic. Curentul interacționist este rezultatul cercetărilor sociologilor reuniți în ceea ce s-a denumit școala de la Chicago
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Weaver), dar și modele care încearcă să surprindă echilibrul (David Berlo) ori faptul că procesul de comunicare este o acțiune multiinfluențată (Becker); 3. În teoriile comunicării, pornim de la concluzia că majoritatea acestora sunt cu valoare explicativă a altor domenii (matematică, sociologie, psihologie, antropologie etc.); o perspectivă polară ne este oferită de teoriile structurale (ce accentuează structura în detrimentul construcției) și sociologiile interpretative (al căror demers este invers). În același timp, așa cum se observă astăzi, istoria abordărilor fenomenului comunicațional înregistrează momente de continuitate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acțiune multiinfluențată (Becker); 3. În teoriile comunicării, pornim de la concluzia că majoritatea acestora sunt cu valoare explicativă a altor domenii (matematică, sociologie, psihologie, antropologie etc.); o perspectivă polară ne este oferită de teoriile structurale (ce accentuează structura în detrimentul construcției) și sociologiile interpretative (al căror demers este invers). În același timp, așa cum se observă astăzi, istoria abordărilor fenomenului comunicațional înregistrează momente de continuitate, dar și reveniri „spectaculoase” ale unor perspective; preluarea unor teze de la un cercetător la altul, de la un domeniu la
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Scott, Foresman and Company, Glenview, Illinois. Devis, K. (1981), Human Behavior at Work, McGraw-Hill, Inc., New York. DeVito, J. (1988), Human Communication, The Basic Course, Harper & Row, Inc., New York. Dinu, M. (1997), Comunicarea: repere fundamentale, Editura șiințifică, București. Dobrescu, E.M. (1998), Sociologia comunicării, Editura Victor, București. Doise, W.; Mugny, G. (1998), Psihologie socială și dezvoltare cognitivă, Editura Polirom, Iași. Dornan, J. (1999), Strategiile succesului, Editura Curtea Veche, București. Dragu, A. (1996), Structura personalității profesorului, Editura Didactică și Pedagogică, București Duck, S. (2000
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
capitală, apoi în mai toate localitățile importante din Transilvania. Devenite secundare, preocupările literare sunt concretizate în câteva plachete de versuri și opuscule de proză, S. fiind în primul rând autorul a numeroase lucrări de filosofie, filosofia dreptului, de psihologie-pedagogie și sociologie, apărute în periodice din țară și de peste hotare, ca și în volume sau broșuri, și participând la congrese internaționale, ca membru al mai multor societăți și institute de profil. Devine, de asemenea, în 1916, membru al Societății Scriitorilor Români. În
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
sau broșuri, și participând la congrese internaționale, ca membru al mai multor societăți și institute de profil. Devine, de asemenea, în 1916, membru al Societății Scriitorilor Români. În bibliografia scrierilor lui din acest domeniu, cele mai importante sunt Introducere în sociologie (1938), Système de métaphysique implicite dans les postulats de toute connaissance possible (1943), Introducere în filosofia dreptului (1944), Resorturile psihologice ale evoluției umane (1947), aceasta din urmă ca primă parte a unei proiectate antropologii filosofice de anvergură. El este întâiul
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
mă uita), iar I. V. Adrian din Théophile Gautier (poezia Fuga) și trei poezii de M. I. Lermontov (Privesc..., Ah! tristu-i, urât tare!, O! nu, o! nu pe tine). Tot redactorul revistei este semnatarul unor documentate articole de istorie și sociologie (Construirea primitivă a familiei și societății sau Cercetări asupra originii ziarelor), care par să fie, mai curând, traduceri. R. Z.
STELUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289919_a_291248]
-
1942), folclorist și etnograf. A absolvit Liceul „Alecu Donici” din Chișinău și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A fost profesor secundar la Tighina, Cetatea Albă și Chișinău. A colaborat la „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Școala basarabeană”, „Sociologie românească”, „Arhiva pentru știința și reforma socială”, „Viața Basarabiei”, „Cuvânt moldovenesc”, „Moldova nouă” ș.a. În 1934 este ales secretar, iar din 1939 director al Institutului Social Român din Basarabia, în a cărui activitate de promovare a studiilor și culegerilor românești
STEFANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289912_a_291241]
-
Alb” al lui Creangă, 1937, Două variante basarabene la basmul „Dănilă Prepeleac” al lui I. Creangă, 1937). SCRIERI: Folclor și tradiții populare, I-II, îngr. și introd. Grigore Botezatu și Andrei Hâncu, Chișinău, 1991. Repere bibliografice: Șt. Ciobanu, Petre Ștefănucă, „Sociologie românească”, 1942, 7-12; Iordan Datcu, Un etnograf martir, JL, 1990, 43; Iordan Datcu, Un etnograf clasic: Petre V. Ștefănucă, „Revista de etnologie”, 1995, 1; Ion Sofronie, Victimă a genocidului stalinist, „Luceafărul” (Chișinău), 1996, 36; Grigore Botezatu, Din corespondența inedită a
STEFANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289912_a_291241]
-
Gusti, fiind, împreună cu N. Argintescu-Amza, regizor al filmului Drăguș (1929). În 1931 obține o bursă Rockefeller, pentru pregătirea unui doctorat în Statele Unite ale Americii, dar, din motive de sănătate, renunță după trei luni. Își va lua al doilea doctorat, în sociologie, la Universitatea din București, în 1933, cu teza Elemente de metodologie politică, sub îndrumarea lui D. Gusti. De sub tipar îi ies plachetele Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist (1931), Pregătiri pentru călătoria din urmă (1932) și Poeme arabe. Versuri
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
elevilor care provin din clasele sociale defavorizate, care trăiesc În marile orașe. Apare, mai ales, În familiile haotice. Bloomquist și Schnell, 2002, oferă următoarea definiție comportamentului agresiv: producerea unor daune sau prejudicierea uneia sau mai multor persoane. Conform Dicționarului de Sociologie (1993) agresivitatea reprezintă un „comportament verbal sau acțional, ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea și chiar suprimarea fizică a celorlalți”. Agresivitatea are diverse definiții, putând fi abordată din perspectivă psihologică, sociologică, religioasă etc. S-a generalizat credința că agresivitatea are doar
COMPORTAMENTUL AGRESIV ÎN ŞCOALĂ: CAUZE, INTERVENȚII. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
atitudine: dispar alunecările ideologice și se apelează la un inventar de teme și instrumente proprii istoriei și teoriei literare moderne. Publicația începe să își organizeze tematic numerele: Aspecte ale prozei românești contemporane (3/1974), Probleme literare contemporane: monografia (4/1974), Sociologie și istoriografie literară contemporană (2/1974), Implicații contemporane ale esteticii (2/1975), Poetica modernă (4/1975) ș.a.m.d. Se observă o modernizare semnificativă a tipologiei discursului critic și o orientare tot mai substanțială spre metodele critice contemporane. Din 1983
REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289203_a_290532]