2,462 matches
-
hasidimii Habad a început să-l preseze pe Menakhem Mendel să moștenească poziția socrului sau , știindu-se erudiția, evlavia și genealogia să. A luat un an de zile până ce a acceptat să conducă hasidismul Habad. La prima aniversare a decesului socrului sau, Menahem Mendel a rostit discursul său hasidic prin care gest a intrat oficial în funcția de rabin al hasidismului Habad. A început tradiția de primire în audiență a vizitatorilor, de două ori pe săptămână, așa numita yehidut (yechidus), în
Menachem Mendel Schneerson () [Corola-website/Science/329239_a_330568]
-
Austriei împotriva Franței pentru controlul Poloniei. După moartea regelui August al II-lea în 1733, Austria și Rusia l-au sprijinit pe fiul acestuia, Frederic August de Saxonia, ca viitor rege al Poloniei. Cu toate acestea, francezii îl susțineau pe socrul lui Ludovic al XV-lea, Stanisław Leszczyński, care a fost impus pe tron pe nedrept sub numele de Stanisław I, de o majoritate a nobililor polonezi. În 1733, trupele ruse au invadat Polonia și s-au asigurat că August al
Războiul pentru succesiunea poloneză () [Corola-website/Science/329293_a_330622]
-
moartea sa neașteptată din 1189, vărul său (și totodată nepot al Constanței) Tancred de Lecce a preluat tronul. Tancred era fiu ilegitim al lui Roger al III-lea, duce de Apulia, însă se bucura de sprijinul celor mai mulți nobili din regat. Socrul Constanței, Frederic Barbarossa, a murit în 1190, iar în anul următor Henric și Constanța au fost încoronați ca împărat și împărăteasă. Apoi, Constanța l-a însoțit pe Henric în fruntea unei armate imperiale substanțiale pentru preluarea prin forță a tronului
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
în rivalitate cu principii-episcop de Münster. În 1511, ducele Ioan al III-lea cel Pașnic, fiul ducelui Ioan al II-lea cel Pios, ca urmare a căsătoriei sale cu Maria, a moștenit ducatele de Jülich și de Berg după moartea socrului său, Wilhelm al IV-lea. Atunci când Ioan al III-lea a succedat tatălui său ca duce de Cleves în 1521, regiunile de Jülich, Berge, Cleves și Mark au constituit Ducatul de Jülich-Cleves-Berg. Fiica sa, Ana de Cleves (1515-1557) a devenit
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
din Galia în Britania, dar din care s-a păstrat ideea iubirii dintre o preoteasă druidă, servitoare a Zeiței, și un ofițer roman. La acestea, Paxson a adăugat un cadru istoric credibil, bazat pe biografia realizată de istoricul roman Tacitus socrului său, care era guvernator al Britaniei. În vremurile de început ale colonizării romane, legiunile îi urmăresc cu înverșunare pe druizi. Sanctuarul Zeiței, amplasat pe insula Mona este distrus, druizii săi sunt uciși, iar preotesele violate. Din copiii care se nasc
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
recăsătorit cu Margareta de Flandra (n. 1272-d. 1331), fiică a lui Guy de Dampierre, conte de Flandra și văduvă a principele Alexandru al Scoției. Ei au avut cinci copii: Ruinat financiar după bătălia de la Worringen, Geldern a trecut sub influența socrului lui Reginald, contele de Flandra. După 1318, Reginald a fost înlocuit de fiul său, care l-a luat captiv în 1320, deținându-l în castelul Montfort. Reginald I a murit acolo 6 ani mai târziu.
Reginald I de Geldern () [Corola-website/Science/328687_a_330016]
-
sau Tabula Theodosiană. Este copia făcută de un călugăr alsacian în secolul al XIII-lea, a documentului realizat la începutul secolului al III-lea de Castorius. Acest document ar putea fi și o copie a hărții Imperiului lui Agrippa destinată socrului său, împăratul Augustus. Donată umanistului Konrad Peutinger, ea este astăzi la biblioteca din Viena, în Austria. În 11 file (6,80 m pe 0,34 m în total), Tabula Peutingeriana reprezintă lumea cunoscută în epocă, din Anglia în Africa de Nord și
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
el urma să fie un adversar ferm al vechiului regim. Împreună cu alți savanți germani, el a salutat izbucnirea revoluției drept consecință evidentă a Iluminismului. Încă de la 30 iulie 1789, puțin după ce a aflat despre Căderea Bastiliei, el i-a scris socrului său, filologul Christian Gottlob Heyne, că era frumos să vadă că ce sădise filosofia în mințile oamenilor s-a realizat apoi în stat. Educarea poporului pe tema drepturilor sale, scria el, era în definitiv cea mai sigură cale; restul avea
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
(21 Decembrie 1795 - 9 August 1883) a fost un misionar congregaționalist scoțian în Africa, socrul lui David Livingstone, și primul traducător al Bibliei în Setswana. Moffat s-a născut într-o familie cu părinți umili în Ormiston, East Lothian. Ca să găsească serviciu, el s-a mutat în sud în Cheshire în Anglia că și grădinar
Robert Moffat () [Corola-website/Science/335507_a_336836]
-
această căsătorie au rezultat șase copii: un băiat, Dimitrie (Dumitrșcu) Racoviță și 5 fete - Anastasia, Tofana, Ecaterina, Maria și Elena. Documentele vremii îl menționează destul de des pe Ion Roacoviță. Astfel, în hrisovul din 9 martie 1667 de împărțire a moștenirii socrului său este menționat între moștenitori "„...Ion Racoviță ginerele Tomei Vornicul cu giupâneasa dumisali Nastasia...”". Averea moștenită era una semnificativă "„În partea dumisali lui Ion Răcoviță Păharnicul și giupânesii dumisali Nastasiei s-au venit Sîrbii, sat întreg cu eleșteu și mori
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
El s-a angajat în ostilități cu Portugalia. Prima ceartă cu portughezii a fost stabilită în 1382 și mai târziu, pe 14 mai 1383, atunci când s-a căsătorit cu Beatrice de Portugalia, fiica regelui Ferdinand I al Portugaliei. La moartea socrului său din 22 octombrie 1383, Ioan a încercat să pună în aplicare pretențiile soției sale la coroana Portugheză. Criza din 1383 - 1385 a fost o perioada de tulburări civile și anarhie în Portugalia. De asemenea, el a trebuit să se
Ioan I al Castiliei () [Corola-website/Science/331450_a_332779]
-
a fost primită prost în multe orașe portugheze. Leonor a fost mereu considerată a fi o intrusă trădătoare care intenționa să uzurpe coroana portugheză pentru Castilia și să încheie independența Portugaliei. La rugămintea lui Ioan, atunci când a aflat de decesul socrului său, Leonor a ordonat aclamarea lui Beatrice, deși Ioan nu a recunoscut-o în mod expres ca regentă. Rebeliunea națională condusă de Maestru al Ordinului de Aviz, a dus la o criză care avea să dureze din 1383 până în 1385
Ioan I al Castiliei () [Corola-website/Science/331450_a_332779]
-
El s-a angajat în ostilități cu Portugalia. Prima ceartă cu portughezii a fost stabilită în 1382 și mai târziu, pe 14 mai 1383, atunci când s-a căsătorit cu Beatrice de Portugalia, fiica regelui Ferdinand I al Portugaliei. La moartea socrului său din 22 octombrie 1383, Ioan a încercat să pună în aplicare pretențiile soției sale la coroana Portugheză. Criza din 1383 - 1385 a fost o perioada de tulburări civile și anarhie în Portugalia. De asemenea, el a trebuit să se
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
că era riscant să călătorească în timpul iernii. Au plecat în 10 ianuarie 1506 cu 40 de nave. La 25 septembrie 1506 Filip a murit brusc de febră tifoidă la Burgos, în Castilia. Unii au suspectat că a fost otrăvit de socrul său Ferdinand al II-lea. Ioana era însărcinată cu cel de-al șaselea lor copil, Caterina. Aici a început tragedia Ioanei de Castilia: tatăl ei, ca regent, a scris la toate curțile Europei, lamentându-se de nebunia fiicei sale, cauzată
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
Filip al IV-lea al Franței. Atât tatăl cât și fiul au fost curând luați în captivitate în mai 1300, iar Robert nu a fost eliberat decât în 1305. Robert a dobândit faimă militară în Italia, unde a luptat alături de socrul său, Carol de Anjou, regele Siciliei (1265-1268) împotriva ultimilor Hohenstaufeni, Manfred și Conradin. Împreună cu tatăl său, a luat parte în 1270 la Cruciada a opta, condusă de Sfântul Ludovic. După revenirea din cruciadă, el a continuat să fie un sprijin
Robert al III-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328432_a_329761]
-
episcopul Otbert. Doi candidați au fost aleși simultan pentru a-l înlocui, iar Godefroi s-a aflat din nou în tabăra celui învins. Ca urmare a căsătoriei fiicei sale, Adeliza cu regele Henric I al Angliei, care era totodată și socrul împăratului, Godefroi și-a sporit prestigiul. Cu toate acestea, Henric al V-lea a murit în 1125, iar Godefroi l-a sprijinit pe Conrad al III-lea, din familia Hohenstaufen și duce de Franconia, împotriva lui Lothar de Supplinburg. În
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
și fratele Constancei, Afonso. Beatrice a abandonat Castilia în același an și s-a mutat în regatul vecin unde a crescut la curtea regelui Denis împreună cu viitorul ei soț, Infantele Afonso, care la vremea aceea avea șase ani. Viitorul ei socru "moștenise de la bunicul său, Alfonso al X-lea al Castiliei, iubirea pentru literatură, poezia portugheză și arta trubadurilor" iar Beatrice a crescut în acest mediu rafinat. Doi dintre fiii nelegitimi ai regelui, ambii figuri importante în panoramă cuturală a regatului
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
de la curtea sa. În luna mai 1094, nepotul lui Donald, Duncan, fiul lui Malcolm și a primei sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, a invadat regatul în fruntea unei armate de anglo-normanzi și northumbrieni, ajutat de fratele său vitreg Edmund și de socrul său, Gospatric, Conte de Northumbria. Această invazie de succes urma să-l urce pe Duncan pe tron, însă o revoltă i-a învins și i-a obligat să se retragă. Duncan a fost ucis pe 12 noiembrie 1094 de Mael
Donald al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331093_a_332422]
-
de la curtea sa. În luna mai 1094, nepotul lui Donald, Duncan, fiul lui Malcolm și a primei sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, a invadat regatul în fruntea unei armate de anglo-normanzi și northumbrieni, ajutat de fratele său vitreg Edmund și de socrul său, Gospatric, Conte de Northumbria. Această invazie de succes urma să-l urce pe Duncan pe tron, însă o revoltă i-a învins și i-a obligat să se retragă. Duncan a fost ucis pe 12 noiembrie 1094 de Mael
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
nepot al lui Knut cel Mare, care a condus Anglia, Danemarca și Norvegia până în 1035, Knut a considerat că tronul Angliei i se cuvine. Prin urmare, el considera că William I al Angliei este un uzurpador. În 1085, cu sprijinul socrului său, Contele Robert și a lui Olaf al III-lea al Norvegiei, Knut a planificat o invazie în Anglia și și-a chemat flota la Limfjord. Flota nu a pornit niciodată, în timp ce Knut era preocupat în Schleswig datorită amenințărilor potențiale
Knut al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331266_a_332595]
-
cu prințesa norvegiană Ingeborg și Halland, la granița dintre Suedia, Norvegia și Danemarca. A izbucnit un război civil însă până în 1306 ducii l-au recunoscut pe fiul lui Birger, Magnus Birgersson, ca succesor la tron. Torgils Knutsson, care a fost socrul ducelui Valdemar, a fost executat în 1306, în semn de reconciliere între regele Birger și frații săi. În același an, într-un eveniment cunoscut sub numele de ‘’jocurile Håtuna’’, Birger a fost luat prizonier de către frații săi, pe moșia regală
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
cu prințesa norvegiană Ingeborg și Halland, la granița dintre Suedia, Norvegia și Danemarca. A izbucnit un război civil însă până în 1306 ducii l-au recunoscut pe fiul lui Birger, Magnus Birgersson, ca succesor la tron. Torgils Knutsson, care a fost socrul ducelui Valdemar, a fost executat în 1306, în semn de reconciliere între regele Birger și frații săi. În același an, într-un eveniment cunoscut sub numele de ‘’jocurile Håtuna’’, Birger a fost luat prizonier de către frații săi, pe moșia regală
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
nepot al lui Knut cel Mare, care a condus Anglia, Danemarca și Norvegia până în 1035, Knut a considerat că tronul Angliei i se cuvine. Prin urmare, el considera că William I al Angliei este un uzurpador. În 1085, cu sprijinul socrului său, Contele Robert și a lui Olaf al III-lea al Norvegiei, Knut a planificat o invazie în Anglia și și-a chemat flota la Limfjord. Flota nu a pornit niciodată, în timp ce Knut era preocupat în Schleswig datorită amenințărilor potențiale
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Svend s-au unit pentru Cruciada Wendish, care s-a încheiat cu rearpinderea certurilor dintre ei. Svend și vărul său, Ducele Valdemar, fiul lui Knut Lavard, l-au învins pe Knut în Iutlanda, în 1150 iar Knut a fugit la socrul său, Sverker I al Suediei. Knut a încercat de mai multe ori să recucerească țara însă fără succes, apelând la Frederick Barbarossa pentru ajutor. Compromisul din 1152, care a fost susținut de Valdemar, l-a făcut pe Knut co-guvernatorul inferior
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
lui interne Robert a decis să intervină în războiul civil din Flandra dintre Balduin al V-lea, Conte de Flandra și tatăl său Baldwin al IV-lea.. Balduin al V-lea, susținut de regele Robert al II-lea al Franței, socrul său, a fost convins să facă pace cu tatăl său în 1030 când Ducele Robert promisese bătrânului Balduin sprijinul său militar considerabil. Robert l-a adăpostit pe Henric I al Franței împotriva mamei sale, regina Constance, care l-a favorizat
Robert I, Duce de Normandia () [Corola-website/Science/334070_a_335399]