2,513 matches
-
putut modifica caracterul ei inițial (latin). Concret, pentru toate categoriile esențiale ale vieții omenești folosim termeni latini. Astfel avem noțiuni de famile: om (homo), bărbat (barbatus), femeie-muiere (mulier), părinte (parentem), fiu (filius), fiică (filia), soră (soror), frate (frater), cumnat (cognatus), socru (socer), ginere (generem), nepot (nepos), însușiri fizice și sufletești: bun (bonus), frumos (formosus), tânăr (tener), bătrân (veteranus). Pentru îndeletniciri agricole avem termenii: a ara (arare), a semăna (seminare), a treiera (tribulare), a secera (sicilare), a măcina (machinare), a culege (colligere
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Philipopol, în direcția regiunii balcanice apusene, tulburate acum nu numai de români și bulgari, dar și de jupanul Serbiei, Ștefan Nemanja, care atacase Skoplje, în Macedonia. Ajuns la râul Sava, el s-a întâlnit aici cu regele Ungariei, Bela III, socrul său, iar la întoarcere a trecut din nou prin Philipopol, unde a instalat ca strateg pe vărul său, Constantin Anghelos, pe care l-a numit și "duce al flotei". Dar, la scurt timp după aceea, noul strateg s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ioan Alexandru. În iunie 1330, izbucnește războiul între sârbi și bulgari, despre care o scriere sârbească susține că atunci au luptat contra lor (sârbilor) "șapte țări": bizantinii, Mihail de la Târnovo și fratele său domnul Vidinului, Ivan Alexandru, apoi "Ivanco Basarab, socrul său, cu tătarii negri, care se aflau împreună cu el (adică în țara lui) și domnul alanilor, supuși tătarilor". Și Iorga scrie că "prima intervenție militară fățișă" a noului stat, Țara Românească, este împotriva sârbilor, porniți spre cucerirea Balcanilor. La Velbujd
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe lume a celor doi gemeni, Mădălina și Bogdan, a fost întrucâtva umbrită de condițiile precare (spre a nu le numi insalubre) de locuit, de care au avut parte în primii ani. Prin venirea și stabilirea definitivă la Iași a socrilor, de la Râmnicu Sărat, tinerii însurăței și cei doi gemeni ai lor au trebuit să împartă același spațiu locativ, compus dintr-o singură cameră! Și astfel „au parcurs în șase - ca să o citez iarăși pe doamna Silvia Sergent - drumul Golgotei, de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lui von Zegelin. Acesta din urmă îi făcea cunoscut lui Friedrich al II-lea la 3 noiembrie 1770 că el vedea în mediația engleză o continuare a intrigii lui Grigore al III-lea Ghica, cu atât mai mult, cu cât socrul său, Iacovachi Riso, era o creatură a ministrului (plenipotențiar englez, Murray, și înfățișa „zi și noapte” miniștrilor Porții mediația prusiana drept dubioasă, iar cea engleză folositoare. Fapt este că Anglia s-a oferit să medieze, dar von Zegelin a făcut
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
complet anormal al unei vieți în care toate par că se așează simetric, proiectând un destin cum nu se poate mai blând și mai liniștit. Se căsătorește cu o Frumoasă bună, inteligentă și până la cer răbdătoare în a-și convinge socrul că o soție catolică nu e un sfârșit de lume într-o familie de evrei, Dawn Dwyer, Miss New Jersey 1949, iubită-soție-și-mamă-model. De la aceste premise pornește Roth când, precum un sceptic lucid, într-o bună dimineață (omagiu lui Kafka), declanșează
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
familie" Sociologia familiei mai consemnează ca notabilă distincția dintre familia consangvină și cea conjugală. Prima înseamnă familia din care provin indivizii (tată, mamă, frați, surori, bunici), „legăturile de sânge”, iar cea de-a doua, familia constituită prin căsătorie (soția, copiii, socrii, cumnații). Familia consangvină este principala sursă de socializare primară, ea oferă și induce copiilor și tinerilor anumite valori, norme, atitudini și comportamente. De aceea, se mai numește și familia de orientare, iar cea conjugală, de procreare. Bărbații și femeile adulte
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
problemele majore cu care se confruntă familia, efectuată în 1984-1985 (Iluț, Cordoș, 1986), ne-a interesat și percepția cuplurilor conjugale referitoare la sursele satisfacției și insatisfactiei maritale. Pe baza aprecierii unor itemi, cum ar fi „consumul de alcool”, „înțelegerea cu socrii”, „distribuirea sarcinilor gospodărești”, și din convorbirile de tip nedirijat avute cu subiecții și cu unii experți în problemele familiei rezultă că motivele tensiunilor grave și apoi ale disocierii (de fapt sau de drept) a familiei sunt foarte strâns legate între
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sfrijit îndată ce-au simțit praful drumului de țară în nas și glodul pe tocuri. Val: Ăsta-s eu. Mihai: (foarte aproape față în față cu Val) Dacă și tu ai cumva remușcări. Dacă și tu suferi că slăbănogul de socru-tu și-a stors puterile personale, și pe ale altora, ca să capeți repartiție și catedră în oraș. Dar nu cred că ai. Tu ai meritat toate astea. Adevărat? Val: E adevărat că te-ai zbătut da... nu știu dacă o să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
calculatoare, un PC pentru odrasle și două Mac-uri pentru ea. Cu ea seamănă Chloé, protagonista romanului O iubeam, primul al Annei Gavalda. Chloé are doi copii, e tînără, tocmai a divorțat. În carte, Însă, lucrurile stau puțin altfel. Pierre, socrul ei, o invită, drept consolare, Împreună cu copiii, la casa lui de vacanță. Aici, Între Chloé, distrusă și Pierre, ursuz, are loc o discuție din care prima (alături de cititor) află cum Pierre și-a ratat viața din cauza lașității. Da, pentru că i
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
deicticul narcisic Je și păstrează ambiguitatea asupra genului complementului direct. Nu e vorba despre un roman subcultural, departe de mine asemenea prezumție. Avem de-a face cu un text literar „după rețetă”: subiectul excită curiozitatea și sensibilitatea cititorului: femeie divorțată, socru suspect de prevenitor, adulter. Romanul ridică două probleme - 1. Ești căsătorit și te Îndrăgostești de altcineva: ce faci? și 2. Ești părăsit, te simți distrus: iar, ce faci? - și oferă două soluții: 1. Mai bine Îți asumi drama despărțirii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care le poate avea acest model (escaladarea violenței, lanțuri ale violenței, autoagresivitate), nu atât prin faptul că îl folosesc, ci, mai ales, pentru că îl transmit generațiilor următoare. Părinții, profesorii și educatorii tineri se tem de criticile celor din jur (părinți, socri, colegi, superiori). Părinții nu știu să folosească modelul echivalențelor, chiar dacă îl înțeleg și îi acceptă beneficiile. Părinților le este teamă de consecințe, atât asupra copilului, cât și asupra relației cu copiii. Ei nu vor să-și asume riscul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în funcție de gen. În timp ce marea majoritate a subiecților de sex feminin sunt căsătorite, băieții sunt cel mai adesea necăsătoriți. Fetele din lotul investigat, în marea majoritate, s-au căsătorit de timpuriu, și multe dintre ele locuiesc cu familia soțului, în casa socrilor, cu care declară că se înțeleg foarte bine. Au căutat un sprijin și l-au găsit în acest fel. De aceea, multe sunt casnice și dependente din punct de vedere material de soț, dar nu par să resimtă această situație
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
parte din viață la centrul de plasament: de la 6 ani și până s-a măritat la vârsta de 17 ani. ● M.A., f., 26 de ani: S-a căsătorit imediat după terminarea liceului. S-a atașat foarte mult de familia socrilor, pe care îi consideră ca adevărați părinți (de fapt, și-a cunoscut viitorul soț prin intermediul mamei acestuia). Familia și soțul nu i-au reproșat niciodată că a fost la casa de copii. Cel mai mult a afectat-o moartea socrului
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
socrilor, pe care îi consideră ca adevărați părinți (de fapt, și-a cunoscut viitorul soț prin intermediul mamei acestuia). Familia și soțul nu i-au reproșat niciodată că a fost la casa de copii. Cel mai mult a afectat-o moartea socrului. ● M.C., f., 32 de ani : Locuiește la părinții soțului. La început a avut o legătură de pe urma căreia a rămas însărcinată. Abia după 4 ani a reușit să întemeieze o familie alături de actualul soț, care o sprijină cu întreaga familie. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de a amâna acest moment, invocând greutățile materiale și faptul că nu au ce oferi unei partenere (din punct de vedere social). Nu am întâlnit cazuri de băieți „preluați” în familia soției sau care să evoce un ajutor primit din partea socrilor. Atunci când sunt însurați, bărbații proveniți din centrul de plasament își întrețin singuri familia, chiar dacă nivelul existenței lor rămâne cel mai adesea unul foarte modest. Experiențe legate de locul de muncă Găsirea unui loc de muncă a reprezentat pentru tinerii „revocați
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în general, m-am bazat pe forțele proprii” D.A., (f, 22 ani). Există și mulți subiecți care au recunoscut că au fost ajutați: de personalul din centrul de plasament, de organizații nonguvernamentale, de prieteni (din afara sau din interiorul instituției), de socri, soți sau soții, patroni, persoane oarecare etc. Nu este însă niciodată menționată, ca factor de ajutor în găsirea unui loc de muncă, familia - deși unii dintre subiecți s-au întors acasă după revocare. Totodată, nu este amintită vreo instituție specializată
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Se simte marginalizat. Nu crede că îi lipsește ceva în mod special, însă societatea îi condiționează, îi limitează posibilitățile de acțiune. În momentul de față mă simt un om cu drepturi depline, dar dezamăgit. ● Nici la serviciu și nici familiei socrilor nu le-a spus la început că a fost crescut la casa de copii. A lăsat să treacă o perioadă de timp pentru a fi cunoscut mai bine și apoi le-a spus socrilor. La serviciu nu știu toți colegii
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Nici la serviciu și nici familiei socrilor nu le-a spus la început că a fost crescut la casa de copii. A lăsat să treacă o perioadă de timp pentru a fi cunoscut mai bine și apoi le-a spus socrilor. La serviciu nu știu toți colegii. Viața socială a acestor tineri pare destul de săracă. Declară că au puțini prieteni. Femeile, mai ales, se limitează la universul familial. Nu țin legătura cu vechile colege din instituție decât atunci când le leagă o
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pasul pe loc. Din aceleași cauze, n-a fost spulberat un lung șirag de neadevăruri cu privire la Vasile Iurașcu, bunicul poetului, care, de fapt, n-a fost de viță boierească și nici moșia Joldești n-a avut-o în proprietate, iar socrul acestuia, Donțu, nu era conte, refugiat politic, ci un soldat răzlețit din armata rusă și angajat, ca stupar, pe o moșie mănăstirească. Pe de altă parte, nu s-a observat că pretinsul izvod de zestre al mamei poetului, scris cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un om mîncînd banane, iar acela spunea că sunt foarte bune bananele." Cam tot așa s-a întîmplat și cu informațiile căpătate de eminescologii noștri de la bătrînii din Ipotești. Chirilă Groholschi chestionat de Augustin Z. N. Pop a auzit de la socru-său, Ion Rotaru, și de la bunică-sa că cuconașul Mihai se vîra, copilandru, printre oameni, la arie, după curte, în dosul viei și prezicea ploile; că altă dată ședea la Balta lui Leon și prindea șerpi 53. Costachi Bunu avea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un rang mare. De la rangul de sulger, el a sărit dintr-o dată peste rangurile de clucer, polcovnic, medelnicer, stolnic și paharnic; fără îndoială că și bani mulți l-a costat ca să poată fi aburcat în boierie mai sus de rangul socrului său. De aici și discuții contradictorii în familia lui Gh. Eminovici. Ne spune fiul lor, Matei Eminescu: "Mama se pretindea că-i mai cucoană, după Iurașcă... Cearta venea de acolo (că) Iurașcă era stolnic, (iar) tata căminar boierie mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și vă mănînc pîine și sare"13. În conti nuare, i-a mai scris boierului că nu se aștepta la asemenea amenințare. Și-a cerut demisia, dar nu i s-a aprobat. Un document din iunie 1844 îl arată pe socrul său, Vasile Iurașcu, la Corni, ca vechil al Epitropiei casei răposatul postelnic Iancu Cananou, iar arbitrul, din partea Epitropiei acelei case, era ginerele său, Mihalache Mavrodin 14. La 8 decembrie 1844, Gh. Eminovici cumpără o crîșmă, în tîrgul vitelor din Botoșani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
roagă Isprăvnicia să intervină pe lîngă Eminovici, ca să-i deie alt izvod de zestre. Dar la cererea Isprăvniciei din 22 decembrie, 1850, Eminovici a răspuns că izvod nu poate da (s.n.) decît însemnarea de zestre ce a primit-o de la socrul său48. În această situație, rămîne să te întrebi: dacă Eminovici nu avea decît o simplă însemnare de zestre, fără autentificarea judecătorească, pe ce s-a bazat el, cînd a scris "Copia izvodului de zăstre din anul 1840, mai 26", pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ca chezași Matei, Harieta și Aglaia 203. Au urmat cheltuielile cerute de înmormîntarea Ralucăi, fără a mai putea intra la socoteală obligațiile bănești față de Drogli. Dar ginerele Drogli a privit situația negustorește și, foarte la rece, l-a cerut pe socru în judecată. La 9 mai 1877, Tribunalul din Botoșani l-a condamnat pe Gh. Eminovici să-i achite lui Ion Drogli zestrea promisă în 5 ianuarie 1871, adică 2.000 de galbeni, cu care, în termen de doi ani, va
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]