KorAP: Find »[drukola/base=somn & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...96 97 98 ...883 >

22,065 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

apară fotografia într-o revistă, iar acum i se împlinea dorința - da, însă într-o pijama de spital. Apoi citi articolul și se indignă: „Persoanele supraponderale au adesea probleme cu insomnia“, scria în articol. „Ele suferă de o boală numită somn apneic, ceea ce înseamnă că în timpul somnului li se oprește respirația. Acești oameni sunt sfătuiți să slăbească.“ Sfătuiți să slăbească! Ce legătură are greutatea cu somnul? Există o groază de oameni grași care par să doarmă cât se poate de bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
acum i se împlinea dorința - da, însă într-o pijama de spital. Apoi citi articolul și se indignă: „Persoanele supraponderale au adesea probleme cu insomnia“, scria în articol. „Ele suferă de o boală numită somn apneic, ceea ce înseamnă că în timpul somnului li se oprește respirația. Acești oameni sunt sfătuiți să slăbească.“ Sfătuiți să slăbească! Ce legătură are greutatea cu somnul? Există o groază de oameni grași care par să doarmă cât se poate de bine; zău așa, era o persoană grasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
supraponderale au adesea probleme cu insomnia“, scria în articol. „Ele suferă de o boală numită somn apneic, ceea ce înseamnă că în timpul somnului li se oprește respirația. Acești oameni sunt sfătuiți să slăbească.“ Sfătuiți să slăbească! Ce legătură are greutatea cu somnul? Există o groază de oameni grași care par să doarmă cât se poate de bine; zău așa, era o persoană grasă care ședea adesea sub un copac din fața casei lui Mma Ramotswe și care părea să doarmă cea mai mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
grupului de magazine de pe Tlokweng Road și, în final, în ultimul minut al zborului, deasupra caselor împrăștiate în savană, în apropierea pistei de aterizare. Într-una din acestea, o fetiță se uita pe fereastră. Se trezise de vreo oră, fiindcă somnul îi fusese deranjat și hotărâse să se scoale din pat și să se uite pe fereastră. Scaunul cu rotile era lângă pat și fusese capabilă să se așeze în el fără ajutor. Apoi, împingându-se singură spre fereastra deschisă, stătu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

în care am ascuns noi aparatură secretă și-acolo s-au întâmplat lucruri teribile. Sigur, ei i-au spus c-o duc la spital, să-i facă analize, dar ăia nu erau doctori și asistentele... niște kaghebiste și ele! În timpul somnului a fost condiționată, cu o lumină intermitentă și fragmente muzicale, când le aude, trebuie să execute ce i-am spus noi, kaghebiștii, și-atunci iese din casă și se trezește în locuri necunoscute, nu ține minte ce-a făcut, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
dus s-aducă țuica. Acoperișul e cald sub noi. Mă lipesc cu burta de plăcile lui. Umflu și strâng burta și-mi place când se-apropie și se depărtează de azbest. - Omuleți... hai, băăă... Omuleți? Ai căzut în cap prin somn? râde Sorin, întinzându-se... Bate cu degetul în tâmplă. - Ești trilulu? - Chiar sunt, sunt mai mulți, poate-am să-i mut în dulap, într-o cutie în care-am să tai o portiță și ferestre cu traforajul... Le-am lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
găurită din gârliță. Le dai mațele-afară cu unghia. N-are nevoie de noi, ne-aruncă-napoi în apă, ba cred că-i și cu capsa pusă, ce ne tot îmbulzim și nu stăm în bâltăul nostru, de ce nu-l lăsăm să prindă somnul? Ce mai vor guvizii ăștia? Mai pun o țuică? - Mai pune, nea Vasile! - Fii atent la mine... Poate-ai să zici că-s nebun, c-am băut, da’ io cred că lucrurile sunt taman pe dos decât crede lumea. Înțelegi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
nu mai avem noi limite!, că putem spune orice despre orice, ne e mai ușor să descriem scene de canibalism, necrofilie, zoofilie, torturi rafinate, dezmățuri diverse decât să recunoaștem că ne e al dracului de frică să intrăm singuri în somn. - Poate... dar nu mai e de bon ton, ne e rușine să vorbim de omul închis în camera lui. - Foarte puțini sunt bărbații care știu și pot să doarmă cu o femeie, nu să bage cornul în pernă după ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Că, dacă nu găsesc nimic, vor putrezi săracii la canal. Și popa de la Sfântu’ Andrei le-a citit și dup-aia a început și el să sape, după semne numai de el știute. Spunea și preuteasa că se zbuciuma în somn, aiura și degeaba-l stropea cu agheasmă, începeau să i se încleșteze dinții, îi ieșea o spumă leșioasă pe buze... Nici n-a mai trăit mult. - Așa o fi, se enervează Mișu, da’ voi, ăștia crescuți cu marxismu’ pe pâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pe nepregătite. I-aș arăta buletinul, scrie căsătorit?, scrie, și împrumutul la bancă, desfășurătorul ratelor pe luni, cupoanele pe numele amândurora. Altceva? Nu-mi amintesc decât că ploua îngrozitor când să mergem la Starea Civilă, mie mi-era atât de somn, încât aș fi rămas acasă, aș fi băut un vin și-aș fi zăcut. N-aveam nimic împotriva ei, începusem doar să nu-mi mai amintesc prea bine, uitasem dacă are ochi verzi sau albaștri, treceam degetele și nimic. Avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
prin aer, zvâcnind din cozi sângerii, bibani dungați, cu spinări împodobite de țepi, lini cu stropi violeți și mustăți de nisip, plătici și lipani subțiri, de-o palmă, fântânei cu aripioare de păsări, mrene și roșioare, văduvițe și păstrăvi împestrițați, somni mătăhăloși, tolăniți pe paturi de gheață. Carașii deschid gurile, se zbat în coșuri de rafie. Urechile mi s-au umplut cu apă. *** - Ați luat tot? Ați strâns sforile? Ați adunat scripeții? Ați legat cutiile? - Da... - Nergal... Măi, bezmeticule, nu-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

puțin mișcată de efortul lui obositor și de sacrificarea unui animal care putea fi socotit, la drept vorbind, aproape o plantă. Bău ultimele picături din băutura Împuțită pe care și-o prepara, ca de obicei, singur, Închise ochii, răpus de somn și oboseală, și cînd, cîteva ceasuri mai tîrziu, Îi deschise din nou, Îl văzu acolo, În picioare În fața lui, Înalt, puternic, pe jumătate gol și negru ca smoala: cel mai desăvîrșit mort viu pe care și l-ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
jur cu coada ochiului cînd celălalt Îl căuta din priviri pe Oberlus, se așeza la masă cînd mînca și Sebastián, iar la căderea nopții se Întindea, exact ca și chilianul, rămînÎnd nemișcat și În tăcere, cuprins de groază, pînă cînd somnul Îl răpunea, pentru douăsprezece ore, cît dura Întunericul la acele latitudini ecuatoriale. Cu trecerea timpului, Mendoza și el deveniră complici, cu toate că pomenita complicitate se limita la Împărtășirea acelorași temeri și pedepse, fiind neputincioși să conceapă un plan care să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
picioarele sale pentru prima oară după multă vreme contactul familiar cu lemnul de pe punte, prin intermediul căruia i se părea că percepe pînă și ultima zvîcnire a vieții vaporului. Iar vaporul acela dormea. Tot astfel dormea și santinela, care muri În somn, decapitată cu precizie de tăișul ascuțit ce-i retezase gîtul În partea din față, În timp ce trupul Îi rămăsese În aceeași poziție, cu capul dezarticulat poate puțin mai Înclinat spre piept. Apoi, fără grabă, Iguana Închise și blocă tambuchiurile de pe puntea-platformă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
de direcția pe care trebuia s-o urmeze, el nu păru să dea atenție luminilor lui Oberlus și se Îndepărtă către sud, imperturbabil, lăsînd vîrful țărmului la multe mile distanță de babord. Aproape de zorii zilei, decepționat, furios și mort de somn și de oboseală, Iguana Oberlus Își abandonă povara, stinse felinarele și se retrase În peșteră, blestemîndu-l pe bătrînul căpitan și poveștile lui absurde. Cu toate acestea, În adîncul sufletului era convins că sistemul avea să funcționeze și că nu trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
hrana care-i revenea și o secure rudimentară, făcută din mînerul luat de la o sapă, fîșii groase de piele de iguană și o piatră mare și grea pe care o ascuțise cu răbdare ore Întregi, furate din timpul lui de somn. Folosi și alte fîșii din piele, care-i prisoseau, pentru a-și lega rămășițele lanțurilor de călcîie, ca să nu zornăie și să nu-l deranjeze la mers, și se furișă În cele din urmă, tiptil, spre coasta dinspre apus, cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
picioarele desfăcute și Încă adormită, În aceeași poziție În care o lăsase cu o noapte În urmă, cînd terminase de făcut dragoste cu ea. Fără să-i Îngăduie măcar să deschidă ochii, o posedă din nou, ea avu iarăși orgasm În somn și rămase foarte liniștită, În timp ce Oberlus trăgea pe el niște pantaloni roșii prea strîmți, Își punea la brîu cele două pistoale grele și ieșea, luînd cu el luneta și maceta. Se cocoță pe culme, se instală În turnul lui de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
activități febrile, care-l Împiedica să stea locului fie și pentru o clipă și-l făcea să cadă răpus de oboseală noaptea. Dădu foc cărților. O făcu pentru că era convins că ele Îl Îmblînziseră, făcîndu-l să-și piardă orele de somn și Împuindu-i capul cu idei prostești, și se jură cu voce tare că nu avea să mai citească nici măcar un singur rînd, blestemînd ziua În care i se năzărise să Învețe s-o facă. - Asta-i de-a dreptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ce venea dinspre cotinent i-ar fi făcut să piardă imediat terenul pe care-l cîștigaseră. Puse În fața lui o busolă care rămăsese pe Río Branco, Îi porunci Niñei Carmen să se așeze la prora pînă cînd i se făcea somn și, În timp ce se Îndepărtau, se Întoarse ca să contemple, profilată la orizont, Insula Hood, „regatul lui”, singurul loc din lume unde se simțise liber și unde-și petrecuse cei mai frumoși ani din viață. Era perfect conștient că, din clipa În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
uită la busolă cu ochii Înecați de lacrimi, Își suflă nasul, Își opri cu o batistă murdară sîngele care-i țîșnea din mîna rănită și Îndreptă prova Înspre est. Iguana Oberlus, care se uita la ea cu ochii Înroșiți de somn și oboseală, continuă să vîslească, mecanic, distant și inuman, ca un robot programat să facă, ceasuri Întregi, exact aceleași mișcări. - Un vapor! - Da, e un vapor... - Poate ne vede... Doamne, fă În așa fel Încît să ne vadă! - Nu ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

geam. Își făcea probleme că bagajul ei de mână era prea mare. Eu cu Manus sau ea singură, habar n-aveai care dintre noi o ducea mai rău acasă. Dar la Brumbach, eu și Evie trăgeam câte-un pui de somn în oricare din cele o duzină de dormitoare perfecte. Ne îndesam vată între degetele de la picioare și, pe fotolii tapițate cu creton, ne făceam unghiile. Apoi, la o masă de cină lungă și lustruită, ne studiam manualele de modeling Taylor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
nopții, și Seth zice că sunt două genuri de oameni pe lume. Prințesa Alexander voia să găsim mai întâi un hotel frumos, un loc cu îngrijitor de parcare și băi de marmură. Am putea avea timp pentru un pui de somn înainte ca ea să trebuiască să iasă și să vândă pilulele. Dacă ai fi la un concurs televizat, zice Seth despre cele două genuri de oameni născocite de el. Seth a ieșit deja de pe autostradă și conducem printre depozite întunecate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
nu-l vreau. Dacă apare poliția sau se-ntâmplă orice altceva, îmi zice luna, banii-s toți în cutia mea de machiaj. Cel pe care-l iubesc a ieșit deja să încălzească mașina. Cea care mă va iubi mereu zice: — Somn ușor, și închide ușa în urma ei. Sari la odată, cu mult timp în urmă, Manus, logodnicul meu care mi-a dat papucii, Manus Kelley, detectivul, el mi-a spus că părinții tăi sunt ca Dumnezeu pentru că vrei să știi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Evie a fost vorba doar de sex. Aș putea la fel de bine să nici nu fiu în cameră sau să-i dau telefonul lui Seth. Seth zice: — Te rog să nu crezi nici un minut că aș putea să te înjunghii în somn. Și-n telefon, tata strigă: — Încearcă numa’, domnule. Am o pușcă aici și-o s-o țin încărcată și aproape de mine zi și noapte. Zice: Ne-am săturat să vă lăsăm să ne torturați. Zice: Suntem mândri că suntem părinții unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
susținut de sârme și straiuri de plastic cusute înăuntru. Dură, dar caldă, așa cum arată o garoafă. Osoasă, dar acoperită de piele moale, palpabilă. Genul ăsta de mandibulectomie traumatică acută fără reconstrucție, înaintea decanulării tubului traheotomiei, poate duce la apnee în somn, au zis doctorii. Ăștia erau ei discutând unul cu celălalt în timpul vizitelor de dimineață. Și oamenii găsesc că eu sunt greu de înțeles. Ceea ce mi-au zis doctorii e că, dacă nu-mi reconstruiau un fel de mandibulă, măcar să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]