2,499 matches
-
Posibile aceste gări... ). I. scrie deseori o poezie voit frântă, alteori dorind evident a scandaliza, deoarece crede că acestea sunt singurele mijloace de a atrage atenția asupra condiției poeziei și a poetului într-o lume în care „veșnicia s-a spânzurat”, „omul ștampilat iese pe bicicletă” și „se dau gândurile la rindea”: „Ce poezie și asta când berbecul / behăie când omul în colț / urinează pe floarea de laur.” Și, chiar dacă lirismul este adesea conștient sugrumat, se pot descoperi aici adevărate insule
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
a naturii locurilor în care se petrec. Un flăcău se îndrăgostește de fata cuiva la care argățise, acela îl pândește, noaptea, în barcă, vrând să-l împuște. Flăcăul Dincă e împușcat realmente de propriul tată și, doar rănit, el se spânzură de o salcie, pe care tatăl său o arde. Niște copii cad într-o fântână secată, unde sunt devorați de câini, cadavrele sunt scoase, dar coborâte din nou în adânc, pentru anchetă. Prin impulsivitate, prin aplecarea spre acte necugetate, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
tinerel și aproape copil, după fugă, după exiluri, redobândind Imperiul după multe vărsări de sânge, nu departe de orașul care a fost martorul morții fratelui său, a fost ucis; iar cadavrul său în semn de bătaie de joc, a fost spânzurat. Va trebui să-i mai amintesc pe Procopius, Maximus și Eugenius care, pe durata domniei lor, au fost teroarea lumii? Toți, făcuți prizonieri, au stat sub privirea orgolioasă a învingătorului și (lucru foarte josnic pentru aceia care cândva au fost
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
considerau licită și chiar sacră expunerea pentru a fi ucis din motive religioase, spre deosebire de imoralitatea de a-i ucide pe alții, indiferent de motiv. Printr-o asemenea atitudine preamăreau martiriul religios, iar Montanus, Priscila și Maximila, care voiau să moară spânzurați pentru a da cei dintâi exemplu, susțineau obligația morală de a înfrunta martiriul pe durata persecuției, declarând fuga o adevărată apostazie. Cu toate acestea, montaniștii s-au aflat în contradicție cu teza susținută referitor la interdicția absolută a poruncii a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și În momente de răscruce pentru comunitate: „Țara piere de tătari și ea bea cu lăutari”.) „Egoistul Împarte cu alții numai grijile și supărările lui.” (H. de Balzac) Țiganul, când s-a văzut Împărat, Întâi pe tată-său l-a spânzurat. (Ingratitudinea este o formă a degradării morale și este vecină cu trădarea: „Mănâncă la ușa noastră și latră la ușa altora”; „Pe cine primești În casă te scoate din casă” etc.) „Când un om Începe să decadă, nu poți ști
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vrea să colaboreze.) Sabia nu se Împrumută la bătaie. (Focul Îl stingem cu apă, nu cu petrol.) Vorba Își are și ea vremea ei. (Trebuie să știi când s-o folosești, altfel: „O vorbă i-a scăpat, și-a fost spânzurat”; „Mai bună-i tăcerea mândră, chiar săracă, decât vorba care În rușine te-mbracă”.) Nu strânge coșul, că devine furuncul. Când ațâțăm, de exemplu, o stare de mânie, aceasta ajunge În mod inevitabil la stadiul de furie, când agresiunea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și, de aceea - García Lorca ne-o sugerează -, ea sfârșește prin a ucide nu pe iubitul care s-a infiltrat în fortăreața ei, ci pe copila ei cea mai mică și cea mai revoltată, care, în cele din urmă, se spânzură. Bernarda Alba știe că, dacă nu o face, puterea ei se năruie, iar mama-tiran acceptă să suporte consecințele faptei sale. Stalin nu și-a sacrificat și el fiul pe care hitleriștii se gândeau să-l convertească într-o prețioasă armă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Fără să fim îndrăgostiți fără cauză, ca și eroul citat, nu putem fi sublimi. Poetul se confesează și cu raportarea la univers; detașarea de lume, indiferența față de propriul eu devin obsesii: Nici un colț, nici o linie frântă/ de care să te spânzuri" ("Compunere"). Totul este convenție: râsul, plânsul, iubirea, măști grimasate, mișcate pe o imensă scenă, pe harta în care cele cinci continente realizează "O mișcare de rotație în jurul soarelui/ Și alta în jurul morții". Alteori, pământul, omul, sapa, păianjenii, amoeba, semințele, târâtoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în poezia românească prin Aron Cotruș, care a avut ca model pe Blok și Maiakovski. Aduce ideea de sacrificiu al unei generații puternice ("Tăierea taurilor"): "Trec taurii pe ultimul lor drum. Taurii asimetrici/ Ies de sub protecția utilității,/ Uneltele lor vor spânzura la streșini,/ Tăiem taurii generației noastre". În câteva balade poetul este tentat să răspundă unei trăiri existențiale intense. "Lacrima lui Damocles" reprezintă frământările spirituale, însemnând mai mult decât sabia ce-i amenință existența. Poetul reînvie ideea lui Panait Cerna: omul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bine meriți tu, poporul meu, atâta rău ți s-a tot dat mereu/ Ca și altădată". Apare obsesiv ideea că lumea stă sub semnul calvarului, o negură de dor și deznădejde cuprinde lumea, un Hristos străin urcă Golgota, fântâna se spânzură de cumpenele ei, din hornul casei iese bălegar în loc de fum; întregul univers stă sub semnul secetei. Lumea parcă se află când înainte, când după potop, peste tot mustesc seve, neutre, amare, dulci, otrăvitoare, și pentru aceste adevăruri spuse, poetul va
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
podoaba sa: „Cînd s-a întîlnit Avesalom cu oamenii lui David, era călare pe un catîr. Cînd catîrul a fugit cu el pe sub crăcile unui stejar mare, părul lui Avesalom s a încurcat în crengile stejarului și el a rămas spînzurat în văzduh, iar catîrul de sub el s-a dus înainte 6). în ciuda poruncii regelui de a fi cruțat, Ioav, unul dintre comandanți, îl pedepsește ca pe oricare dușman: „a luat în mînă trei săgeți și le-a înfipt în inima
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în creierii mei; o viață ca nici una-alta! Altfel, sunt întotdeauna singur: trăiesc în preajma lumii care nu există înainte de a o crea eu! Abisul este sufletul meu și nu-mi cunosc sufletul (...) Trăiesc într-un osuar pe ai cărui pereți spânzură, atunci când înving, semnele înfrângerii mele" (Sângele zorilor). Eroul emblematic al acestor tragice întâmplări ale Ființei poetice este, așadar, mai mult decât orice, un lucid aventurier al neantului. Pe care nu îl aproximează, ci îl circumscrie ca pe un dat imanent
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Laurențiu față de divinitate este ambiguă. Nemuritorul care apare în Imnuri-le către amurg are simultan conștiința descendenței directe din Creatorul absolut ("eu fiul sfânt și demiurgul sfânt") și revelația întunecată a mutilării acestuia ("demiurgul de gheață el nu va muri// spânzurat de furia rece-a cuvintelor/ pe care-o clatină deasupra capului meu/ pasărea paradisului vai ce noroc"). Cel care se confesează, amar, în Lamentațiunea dr. Faustus își imaginează, la un moment dat, că poate plânge "cu lacrima florilor însângerate// de pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ființei poetice: "pentru că sunt ateu/ pentru că nu mă tem de dracul/ pentru că mă tem de dumnezeu/ pentru că mor de foame într-un oraș străin/ pentru că m-au lăsat fără casă/ pentru că nu m-au omorât de tot/ pentru că dacă mă spânzur în vara aceasta/ sau mâine sau peste o sută de ani/ e tot aia/ pentru că mângâi bisericile cu duioșia cu care/ mângâi copiii mici/ pentru că în voi nu mai am încredere/ pentru că românașii grohăie melancolic/ dacă îi scarpini pe burtă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-l imagina pe Ioanid Romanescu scriind "în fața oglinzii, pentru ca, astfel, imaginea din partea opusă... să-l incite, declanșându-i mâniile împotriva a toate și a tuturor și determinându-l să se închipuie un Heraclit, purtător al tristeții universale ori un Faust spânzurat de îndoiala propriei cunoașteri". Doar conștiința performării ar explica, într-adevăr, apelul constant la figuri retorice sau jocuri de limbaj și cu atât mai mult raportarea directă a lui Ioanid Romanescu la receptorul direct al textului. În mare parte din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și refrenelor cu sonorități consacrate, elanurilor mistic-incantatorii ori nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică (la fel de exigentă pe cât abilă!) știe să le strunească în forme poematice lucrate cu migală și fără cusur. Iată, bunăoară, un tandru-sensibilizator Laudatio: "1. Ce gingaș spânzură el la tâmpla amiezii cercel. 2. Ce tandru și fără pereche mă prinde subtil de ureche. 3. Ce lin pe grumaz mi se lasă, un guler jilav de mătasă. 4. Ce galeș mă-ncinge cu capse de calme răcori peste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Însă, la nivelul pămîntului, o altă priveliște îi atrăsese tocmai luarea-aminte. Era o masă enormă, un morman de construcții prăbușite, în mijlocul căruia se deslușea silueta unui coș de fabrică; rare licăriri porneau din ferestrele murdare, cinci sau șase lanterne triste spînzurau, afară, pe niște schele, al căror lemn înnegrit desena nedeslușit profilul unei estacade uriașe; și din această fantastică apariție, înecată în noapte și fum, se înălța doar un singur glas, răsuflarea puternică și prelungă a unui eșapament de aburi ce
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
OM LENEȘ p. 30, r. 2 3 : „de leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca”evidențierea unui defect dus până la extrem și asumat total, cu lașitate, de persoana în cauză; r. 5 6 : „hotărî să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora” dorința colectivității de a evita puterea exemplului negativ, prin eliminarea acestuia; r. 29 : „suntem datori a ne ajuta unii pe alții” - caritatea, luată ca datorie a omului față de semenii săi
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ridicați de turci și duși la Constantinopol, fiind Închiși În temnița celor 7 turnuri, numită Edicule. Timp de 4 luni, a fost supus la torturi groaznice, fiind biciuit, ars pe piept cu cârlige Înroșite În foc, strâns În cătușe și spânzurat de picioare, pentru a recunoaște Învinuirile aduse, pentru a trece la credința musulmană și pentru a duce turcilor toate averile sale și ale rudelor sale. La averile sale pământești acesta nu ținea, Învoindu-se a le da degrabă otomanilor, iar
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]
-
că este aproape sigur că acțiunea a fost pusă la cale de comuniștii locali, se trece la o sălbatecă represiune, care se desfășoară în forma următoare: În dimineața zilei de 23 octombrie 1941, apar pe străzile și piețele Odessei primii spânzurați, iar pe străzi oamenii sunt împușcați la întâmplare, astfel că în acea dimineață sunt executați cca. 5.000 de oameni. La ora prânzului, execuțiile încetează, însă jandarmii și poliția încep să adune mii și zeci de mii de oameni, pe
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
că este aproape sigur că acțiunea a fost pusă la cale de comuniștii locali, se trece la o sălbatecă represiune, care se desfășoară în forma următoare: În dimineața zilei de 23 octombrie 1941, apar pe străzile și piețele Odessei primii spânzurați, iar pe străzi oamenii sunt împușcați la întâmplare, astfel că în acea dimineață sunt executați cca. 5.000 de oameni. La ora prânzului, execuțiile încetează, însă jandarmii și poliția încep să adune mii și zeci de mii de oameni, pe
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Efectele contactului strivitor cu „Jdanovșcina” se vor simți până la căderea comunismului, în 1989, și chiar după aceea. Secvențe propagandistice din filmul sovietic al deceniului 3 Greva (S.M. Eisenstein, 1924) Muncitorul Iakov Strongen, acuzat pe nedrept de furt de către direcțiune, se spânzură cu cureaua de la pantaloni de creasta unei mașinării uriașe. Un strigăt străbate hala : „Opriți lucrul !”. Montaj rapid cu muncitori abandonând lucrul la strung, la freză, lăsând din mână cleștele gură-de-lup, coborând de pe podurile rulante. Mașini care stau. Mulțimi țâșnind, mereu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
s-au dezis de acest viciu care nu rareori atingea paroxismul. Jean Calvin de pildă, considerând cuvântul său ca având autoritate infailibilă, nu suporta nici-o contradicție și nu rareori opozanții săi erau exterminați. Este cazul lui Gentilis care a fost spânzurat pentru că l-a acuzat pe Calvin de eroare în privința Treimei, apoi Michel Serve ars de viu pentru combaterea treimei, sau Jaques Gruet condamnat la moarte pentru că la etichetat pe Calvin drept câine, iar consistoriul său ca tiranic. Performanța avea să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să-și manifeste mulțumirea și respectul tocmai pe această cale, a realizării unui efort de a restitui mai devreme, decît a promis, datoria contractată). * „Iuda a fost mai fericit cînd a dat Înapoi arginții și a mers de s-a spînzurat.” (N. Iorga) Este unul din rarele cazuri cînd, pentru a salva condiția umană, „sinuciderea” se justifică: sinuciderea era pentru Iuda singurul gest care, prin gravele lui consecințe, putea fi contrapus incalificabilei josnicii a trădării sale. „E mai ușor să pari
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un mod bizar de a gîndi duce, implicit, la adoptarea unor decizii absurde: „Sinucigașul este deținutul care vede Înălțîndu-se o spînzurătoare În curtea Închisorii, face greșeala să creadă că-i este destinată lui, evadează noaptea din celulă, coboară și se spînzură singur”. * „Trei sferturi din sănătate e s-o dorești.” (F. de Rojas) O dorință de acest fel te face, În primul rînd, prudent: „Mănîncă puțin și cinează și mai puțin, deoarece sănătatea Întregului corp se făurește În bucătăria stomacului” (Miguel
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]